Problema Italiei este mai ales politică

105
8 minute de lectură

Italia se află în pragul unei confruntări de proporții cu Comisia Europeană, din cauza deficitului excesiv și a mărimii datoriei publice. Însă adevărata ciocnire este de ordin politic. Iar Roma știe și pare pregătită să joace pe acest teren.


Comisia Europeană va lansa proceduri disciplinare împotriva Italiei, din cauza politicilor fiscale ale Romei, pe care Bruxelles le consideră imprudente. Cu un sistem financiar deja fragil, țara s-ar putea expune unei pierderi de încredere pe piețe. Pe de altă parte, coaliția populistă de la Roma are propriul ei război ideologic cu instituțiile europene. Iar demersul inițiat de Bruxelles poate fi chiar ocazia nesperată a unei confruntări dorite de liderii italieni, care astfel își pot păstra electoratul unit.

Problema Italiei este că nu a făcut suficiente progrese în 2018 pentru a respecta parametrii europeni privind datoria. Ceea ce îngrijorează Comisia este rata datoriei în PIB care, în loc să scadă, a crescut de la 131% în 2017 la 132% în 2018.

Comisia Europeană ar urma să ceară Guvernului de la Roma reduceri bugetare de aproximativ 3-4 miliarde de euro, pentru a evita sancțiuni din partea Uniunii Europene.

Potrivit reglementărilor fiscale ale UE, statele membre trebuie să menţină deficitul bugetar sub 3% din PIB şi datoria publică sub 60% din PIB, iar Italia nu se încadrează nici în parametrii privind deficitul bugetar. De altfel, Comisia Europeană a avertizat Italia că se află în situația de a încălca și obligațiile comunitare privind politicile fiscale, ca urmare a deficitului excesiv, amenințând cu declanșarea unei alte proceduri disciplinare.

Recomandarea Comisiei reprezintă doar un prim pas într-o procedură de lungă durată.

Miniştrii de finanţe din UE ar trebui să adopte o recomandare a Comisiei privind procedura de deficit excesiv. Aceasta presupune ca Italia să asigure „un depozit fără dobândă” de până la 0,2% din PIB, adică în valoare de 3,5 miliarde de euro.

Reuniunea miniștrilor de finanţe din UE este de așteptat să aibă loc la începutul lunii iulie. Dacă Italia nu va respecta solicitarea pentru depunerea depozitului, atunci ar încălca legislaţia UE. Și nu se știe exact care va fi poziția Romei în chestiune.

Roma discută, dar nu cedează

Liderii de la Roma se declară gata să discute cu Bruxelles, dar aceasta nu înseamnă că au de gând să dea un pas înapoi de la politicile lor. Vicepremierul italian Matteo Salvini, considerat adevăratul șef al guvernului de la Roma, a afirmat că va respinge solicitările UE, la construirea viitorului buget. Poziția sa politică a devenit și mai puternică în coaliţia guvernamentală, după victoria clară din alegerile pentru Parlamentul European.

„Consider că italienii mi-au dat mie şi guvernului un mandat să rediscutăm complet, cu calm şi constructiv, parametrii care au condus la o instabilitate fără precedent a locurilor de muncă, a şomajului şi a temerilor. Comisia ar trebui să recunoască că oamenii au votat pentru schimbare şi creştere”, a declarat Salvini.

Un mesaj ceva mai conciliant a venit din partea premierului Giuseppe Conte:

„Guvernul speră la continuarea dialogului constructiv cu Comisia pentru a ajunge la un acord privind căile prin care obiectivele anului curent pot fi îndeplinite”, a comunicat a biroul de presă al guvernului.

Tot biroul de presă al premierului de la Roma a transmis că deficitul Italiei pe anul 2019 va scădea la 2,1% din PIB, semnificativ sub ținta oficială de 2,4%.

Dar bătălia nu este atât una a cifrelor, este în primul rând politică. Atunci când Salvini își reafirmă voința de a merge mai departe, în pofida recomandărilor de la Bruxelles, cu reducerile de taxe și alte măsuri sociale, aceasta este și o poziție de frondă la adresa establishmentului european și mai ales a Germaniei, ca principal susținător al austerității.

Coaliția de la Roma este formată din formațiunile Liga (extremă dreapta), condusă de Matteo Salvini, și Mișcarea 5 Stele (populistă de stânga), condusă de Luigi di Maio. Cele două partide sunt legate de un contract de guvernare, datând din primăvara anului trecut.

Programul presupune o serie de măsuri sociale precum introducerea venitului universal de bază și a unei cote unice de impozitare. De asemenea, este prevăzută scăderea vârstei de pensionare. Instituțiile financiare, precum și Comisia Europeană au atras atenția asupra pericolelor pentru deficit și datoria publică, dar coaliția nu dă înapoi.

Cine joacă de partea Italiei

Liderii de la Roma consideră că două elemente vor juca în favoarea lor în tot acest joc: slăbiciunea instituțiilor europene și mărimea economiei propriei țări.

Pur și simplu, Salvini și di Maio sunt încredințați că Bruxelles nu va avea forța de a merge până la capăt în a sancționa drastic Italia, membru fondator al Uniunii Europene. Dacă Bruxelles se va împotmoli, într-adevăr, aceasta nu va face decât să le confirme discursul potrivit căruia instituțiile europene sunt slabe și, deci, inutile.

Și, mai ales, că Bruxelles (sau Berlin) nu poate impune austeritatea statelor membre care refuză astfel de politici economice. Salvini și di Maio (mai ales Salvini) se consideră mandatați de alegători să refuze recomandările funcționarilor de la Bruxelles pe care – nu-i așa ? – nu i-a ales nimeni.

Apoi, Salvini și di Maio știu că o sancționare drastică a țării lor va pune în cauză, în cele din urmă, întreaga zonă euro. După plecarea Marii Britanii, Italia va deveni a treia economie a Uniunii Europene. Cu toate problemele ei, Italia este pur și simplu prea mare pentru a se prăbuși, fiindcă un asemenea scenariu de coșmar ar avea urmări nefaste la nivelul întregii zone euro. Indiferent de ceea ce fac guvernanții ei, Italia trebuie salvată, pentru că altfel nu se poate.

Și totuși, Salvini nu are câți prieteni și-ar dori

Atunci când se opune Bruxelles-ului și Berlinului, Matteo Salvini o face cu un scop politic foarte clar. El se visează liderul euroscepticilor europeni. În perioada premergătoare alegerilor europene, el a depus numeroase eforturi pentru a reuni, sub autoritatea sa, toate partidele antisistem, naționaliste și eurosceptice într-un mare grup în cadrul Parlamentului European.

Dar mișcarea nu s-a dovedit a fi un mare succes.

Formațiunea Lege şi Justiţie (PiS), aflată la guvernare în Polonia, și Partidul Brexit, condus de Nigel Farage, au anunțat săptămâna trecută că nu intenționează să se alăture blocului eurosceptic din Parlamentul European, propus de Matteo Salvini. Același răspuns și dinspre Budapesta, unde premierul Viktor Orban, al cărui partid, Fidesz, a câștigat clar alegerile europene, nu intenționează să plece din rândurile PPE, în pofida suspendării decise înainte de Campania electorală. De altfel, Orban a recurs la câteva gesturi de bunăvoință, printre care suspendarea, pe o perioadă nedeterminată, a proiectul de înființare a tribunalelor administrative, intens criticat de Uniunea Europeană și de organizațiile civice ungare. Budapesta adoptase legea la finalul anului trecut. Potrivit acestei legi, noile instanțe urmau să judece litigii de natură administrativă, inclusiv cele privind fiscalitatea și desfășurarea alegerilor. Activitatea tribunalelor urma să se desfășoare sub autoritatea ministrului justiției, acest lucru întărind suspiciunea că politica putea să se amestece în justiție. Dacă în privința PiS, una dintre explicațiile refuzului de a se alătura grupării lui Salvini este legată și de poziția favorabilă a acestuia față de Rusia, există și aspecte care țin de politicile financiar-bugetare. Atât guvernul polonez, cât și cel ungar sunt adeptele disciplinei bugetare și își bazează creșterea pe un ridicat grad de absorbție a fondurilor europene și pe o bună calitate a administrației. Din această perspectivă, Varșovia și Budapesta nu au motive să se alăture aventurii Romei. Dar România? În pragul campaniei electorale, au fost câteva voci care au indicat o posibilă apropiere a PSD de gruparea lui Salvini, în contextul criticilor venite din partea Comisiei Europene, a socialiștilor europeni și, mai cu seamă, a prim-vicepreședintelui Comisiei Europene, social-democratul olandez Frans Timmermans. Pierderea alegerilor europene și încarcerarea liderului Liviu Dragnea, autor al unui discurs foarte asemănător cu cel al extremei drepte europene, au dus la reapropierea PSD de socialiștii europeni. Premierul României, Viorica Dăncilă, a promis la Bruxelles că va renunța la controversatele modificări ale legilor justiției. De asemenea, este posibil ca guvernul de la București să revină la o politică fiscal-bugetară mai prudentă, sub presiunea Comisiei Europene și a FMI.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele