Problema președintelui cu referendumul

78
Klaus Iohannis - EPP Summit Bucharest 2019 - Foto: Bogdan Cristel
5 minute de lectură
Ovidiu Nahoi

Președintele Klaus Iohannis s-a declarat marți „aproape hotărât” să convoace un referendum odată cu alegerile europarlamentare din 26 mai. 

„Am început să analizez cum ar fi dacă aș convoca un referendum fix pentru data alegerilor europarlamentare. (…) Lucrăm la asta intens, analizăm datele, variantele. (…) Un referendum nu poate să producă o lege, îmi doresc ca națiunea română să spună clar dacă mai poate să tolereze corupția și corupții sau trebuie să tragem o linie și să spunem stop”, a mai spus el.

Există, desigur, argumente puternice în favoarea convocării referendumului. Susținătorii săi din societatea civilă și de pe băncile opoziției politice îl văd ca pe un mijloc eficient de a stopa deriva actualei puteri de la normele statului de drept și chiar de la valorile europene.

Pilonii coaliției de guvernare, PSD și ALDE, s-au angajat de mai bine de doi ani într-o confruntare surdă cu Bruxelles-ul și au plusat de fiecare dată când instituțiile europene au ridicat obiecții. Rezultatul: România pare să fi alunecat pe panta periculoasă a unui „Ro-exit pe tăcute”, prin care face Uniunea Europeană tot mai irelevantă. Fără a fi întrebați dacă asta își doresc cu adevărat, românii sunt îndepărtați, zi după zi, de Uniunea Europeană.

Marile proiecte pe bani europeni stagnează, în timp ce guvernul caută să-și finanțeze proiectele prin cooperare cu state din Golf sau prin forțarea fondurilor de pensii din Pilonul II de a contribui la parteneriate public-private. Investitorii sunt bulversați prin acte normative de tipul Ordonanței 114, recomandările Comisiei Europene în Mecanismul de Cooperare și Verificare au ajuns literă moartă, teoriile conspirației sunt deja un element obișnuit în discursul politic, după modelul ungar. Tot mai mulți lideri ai coaliției îmbrățișează ideile extremei drepte, naționalismul, nostalgia ceaușistă. În acest timp, PSD și ALDE sunt tot mai izolate în interiorul familiilor politice, din care chiar se aud voci care le cer excluderea.

Viitoarele alegeri legislative vor fi peste mai mult de un an și jumătate și mulți activiști ai societății civile și politicieni din opoziție au toate motivele să se teamă că în acest răstimp se vor putea produce pagube greu de reparat de către un nou guvern.

Astfel, vocea poporului, exprimată prin referendum, ar putea opri acest curs periculos, până nu va fi prea târziu. Cu atât mai mult cu cât un referendum pentru justiție și stat de drept – valori fundamentale ale Uniunii Europene – are loc chiar în ziua alegerilor europarlamentare. Un simbol important.

Pot fi luate în considerare și elementele de ordin tactic sau chiar pragmatic. Un referendum pentru justiție ar putea avea darul de a scoate din casă mai mulți alegători, care altfel poate că nu s-ar îndrepta către urne pentru un scrutin europarlamentar, cu o miză destul de greu de înțeles.

De partea cealaltă, PSD ar putea cu greu să agite ideea boicotului, existând riscul ca o parte deloc neglijabilă a electoratului său să rămână acasă cu totul și astfel să-și reducă scorul la europarlamentare.

Bref: în fața vocii poporului, PSD și ALDE vor schimba cursul antieuropean.

Dar toate acestea s-ar putea întâmpla într-o lume perfectă.

Într-o lume imperfectă, coaliția de guvernare ar putea foarte bine să nu găsească vreun motiv serios pentru a-și schimba politica.

Mai întâi, pentru că, în pofida unor fapte și evidențe, coaliția nu a îndrăznit să spună cu subiect și predicat că se îndepărtează de Uniunea Europeană. Dimpotrivă, în narativul coaliției, Uniunea Europeană este cea dezinformată (de trădătorii din interior) sau, din cine știe ce alte motive, pur și simplu Occidentul nu înțelege România. Cum ar fi atunci când confundă un anumit specific cultural legat de recunoștință cu fenomenul corupției…

În 2009, un referendum privind reducerea numărului de parlamentari a fost validat, dar efectul său a fost nul. Consultările publice declanșate de președinte chiar asta sunt – niște consultări. Și coaliția nu se va simți obligată la nimic.

Apoi, întrebarea este dacă referendumul chiar are șanse de a fi validat. Fiind declanșat de președinte, este de așteptat ca la urne să se prezinte într-o măsură covârșitoare votanții opoziției, mai ales cei ai PNL și ai alianței USR-PLUS.

Dacă la europarlamentare am avea o prezență remarcabilă, de 40%, și presupunând că jumătate dintre alegători votează formațiunile de opoziție, atunci participarea la referendum ar fi de 20%. Până la pragul de 30% mai este mult.

Un asemenea eșec ar da aripi coaliției, care va susține – și cine o va mai putea contrazice? – că are susținerea poporului pentru a-și continua politica în domeniul justiției. S-ar prăbuși astfel discursul opoziției și al societății civile, potrivit căruia puterea nu a primit în 2016 mandatul popular pentru a destructura justiția.

Desigur, se poate găsi o formulare genială a întrebării, astfel încât să spargă zidul putere-opoziție. Dar chiar se va găsi?

Lupta pentru repunerea României pe calea europeană este lungă și grea. Entuziasmul este un aliat, dar, în același timp, supraaprecierea poate fi cel mai mare dușman. Ar fi bine ca președintele să se gândească bine la asta, înainte de a da ordin cavaleriei să atace.

Ovidiu Nahoi
Ovidiu Nahoi, jurnalist român, este redactor șef al Radio France Internationale România. Și-a început cariera în 1990 în cadrul primului post de radio independent din România, Unifan/Uniplus, ca prezentator și redactor de știri.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele