Ultima decizie a CCR referitoare la referendumul de revizuire a Constituției a provocat reacții puternice, mai ales negative.

Nu trebuie să ne mire prea mult, forul constituțional obișnuindu-ne în ultimii doi ani cu excesele interpretărilor politico-juridice.

Ne vom mărgini analiza la problema amnistiei și grațierii individuale sau colective pentru fapte de corupție.

Curtea a arătat că „o interdicţie constituţională prestabilită în privinţa vocaţiei cetăţenilor care au săvârșit o anumită categorie de infracţiuni de a beneficia de amnistie sau graţiere încalcă principiul egalităţii, garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi demnitatea umană, valoare supremă a statului român”.

După cum se poate vedea în această formulare, nu s-a luat în considerare un alt aspect la fel de important, adică gradul de pericol social al infracțiunilor de corupție, impactul lor economic și social.

Decizia Curții seamănă cu grațierile date de Nicolae Ceaușescu în fiecare an, de 26 ianuarie. Probabil, unii dintre judecătorii constituționali își amintesc cu nostalgie de acele vremuri, mai ales dacă au deținut funcții în perioada comunistă.

CCR iar își contrazice propria jurisprudență, iar unii dintre cei care comentează, inclusiv avocați, spun ce le convine.

Cum justifică forul constituțional revirimentul jurisprudențial? E o acțiune similară deciziilor CCR care spuneau că ministrul poate revoca în mod arbitrar procurorul general și cel al DNA.

Curtea Constituțională a sfidat voința populară, reflectată în jurisprudența anterioară. A arătat că nu dă nicio decizie în defavoarea PSD, chiar dacă asta înseamnă să limiteze suveranitatea poporului.

Surprinzător este comportamentul celor două judecătoare numite de președintele Iohannis.

Nimeni nu a pomenit de existența Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, unde la art. 4 se menționează infracțiunile exceptate de la grațiere.

Legea prevede 59 de excepții, inclusiv înșelăciunea, delapidarea, darea de mită, luarea de mită, traficul de influență etc. Erau exceptați din start infractorii recidiviști.

Legea e aplicabilă infracțiunilor sancționate cu amendă penală sau cu închisoare de până la 5 ani

Toate excepțiile de neconstituționalitate referitoare la aplicarea acestei legi (în primul rând, art. 4) ridicate în instanțe au fost respinse de CCR. S-a considerat că excepțiile prevăzute de lege nu încalcă principiul egalității în fața legii, atât de clamat în ultimele zile.

Menționăm aici, printre cele mai importante, deciziile 341/2003, 204/2004, 546/2004/ 694/2007. Există și Legea nr. 546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii, reglementând regimul grațierii individuale și colective.

Pe plan internațional, amnistia sau grațierea se acordă de regulă celor care au avut comportament bun, bătrâni, tineri, persoane cu probleme de sănătate sau care sunt spre sfârșitul perioadei de detenție.

Regimul amnistiei și grațierii este prevăzut în Constituție, în Codul Penal sau în legi speciale.

Atunci când judecătorii sunt numiți de președinte și parlament, Curtea Constituțională e un organism politico-jurisdicțional, exprimând o viziune, politică, nu juridică.

Cei doi judecători proaspăt numiți de parlament nu au răspuns la unele întrebări legitime, în cadrul audierilor. Ultimul judecător numit de președintele Iohannis a demisionat acum un an din cadrul Administrației Prezidențiale, din cauze încă neelucidate (pe lângă faptul că la ședința unde s-a discutat problema revizuirii Constituției, ca rezultat al referendumului, a lipsit în mod inexplicabil).

Desemnarea judecătorilor constituționali implică o decizie politică arbitrară, nu o testare a cunoștințelor juridice.

Legitimitatea judecătorilor forului constituțional derivă din votul politic. Votul la alegerile parlamentare și cele prezidențiale se reflectă în viziunea politică a CCR.

Rolul amnistiei și grațierii este de a corecta imperfecțiunile sistemului judiciar, nu de a sustrage anumite persoane de la răspunderea penală. Parlamentul în orice stat democratic trebuie să stopeze eventualele abuzuri ale șefului statului, nu să facă abuzuri mai mari, absolvind clientela politică de răspunderea penală.

Este posibilă și situația inversă. Președintele SUA, Donald Trump, a grațiat unele persoane condamnate pentru fapte de corupție, vorbind concomitent despre „statul profund”, sintagmă similară „statului paralel” folosită la noi. Probabil, sursa e aceeași: Kremlinul.

Oricum, în statele Uniunii Europene au fost rare situațiile unde persoane condamnate pentru corupție să fie grațiate de președinte sau de parlament.

Dar așa cum spun două vechi proverbe, „Iertarea și toleranța duc la alte greșeli” și „Iertarea ucide când îi absolvă pe criminali”.