Interminabila epopee a renegocierii tarifelor vamale cu partenerii de afaceri a produs panică în piețele bursiere. Dolarul s-a întărit, aurul s-a scumpit și bursele pierd bani
Până la urmă, insistă Paul Donovan, economist-șef al băncii elvețiene UBS, tarifele vamale nu sunt altceva decât taxe pe consum și costuri mai mari pentru companiile importatoare.
De altfel, lista scurtă a taxelor vamale care se vor aplica unor mărfuri importate din China a fost completată. La finalul săptămânii trecute, președintele Donald Trump a impus tarife vamale de 25% unor mărfuri „made in China” în valoare de 50 de miliarde de dolari. În replică, autoritățile din Beijing au impus tarife vamale unor importuri în valoare egală, de 50 de miliarde de dolari, din Statele Unite. Acum președintele Trump intenționează să taxeze cu încă 10% mărfuri importate din China în valoare de 200 de miliarde de dolari.

Tarife vamale, relicvă a trecutului

Un pas riscant, avertizează Donovan. „Aplicarea unei taxe de 25% asupra consumului americanilor nu va produce venituri fiscale de 12,5 miliarde de dolari. Este puțin probabil să se obțină mai mult de 4 miliarde de dolari. Companiile pot evita astfel de taxe, nu în ultimul rând pentru că nu mai trăim în anul 1840, iar tarifele sunt extrem de nepotrivite pentru anul 2018”, a comentat Donovan.

Ministerul Comerțului din China a avertizat că, dacă Statele Unite și-au pierdut rațiunea și au publicat o asemenea listă, atunci China va trebui să ia ample măsuri cantitative și calitative. Pe de altă parte, experții sugerează că forțele par inegale: în 2017, toate exporturile de mărfuri ale Statelor Unite către China au urcat la 130,4 miliarde de dolari. Anul trecut, SUA importau din China mărfuri în valoare de 505 miliarde de dolari, potrivit datelor US Census Bureau. Un deficit comercial de 375,2 miliarde de dolari pe care-l marchează SUA. Totuși, o mulțime de firme americane au afaceri în China, cum ar fi gigantul Apple, care a și avertizat, de altfel, că escaladarea unor tensiuni legate de tarifele vamale ar putea afecta afacerile companiei. O eventuală repliere „calitativă” a autorităților chineze ar putea afecta multe afaceri americane.

Lovitură pentru bursele asiatice

La începutul săptămânii, piețele financiare au intrat în zona de panică, pe măsură ce investitorii erau din ce în ce mai îngrijorați de perspectiva ca cele două mari economii ale lumii să se așeze în poziția de război comercial.

Investitorii și-au direcționat banii către plasamente sigure. Aurul, obligațiunile de stat americane, yenul japonez sau francul elvețian au atras banii care se refugiau dinspre burse, care la rândul lor marcau pierderi și scăderi de indici. Acțiunile companiilor exportatoare au scăzut masiv și în piețele bursiere s-a instalat volatilitatea. Piețele bursiere asiatice au fost primele lovite, indicele bursei din Tokio a scăzut cu 1,78%, indicele Hang Seng din Hong Kong, cu 2,78%. Indexul principal al Bursei din Shanghai a scăzut cu 3,8%, ajungând la cel mai scăzut nivel al ultimilor doi ani.

Pagubele colaterale provocate de investitori piețelor din Asia se pot explica prin aceea că unele produse, care sunt deja taxate sau care se află în vizorul lui Trump, sunt fabricate într-un lanț de producție care se poate întinde în alte țări asiatice, explică analiștii pieței bursiere. Așa încât companii din Japonia, din Taiwan sau din Coreea de Sud, care produc componentele unor mărfuri asamblate în China, ar putea fi și ele ținta investitorilor.

În Europa, indicii scad

Deși a beneficiat de susținerea unei lire sterline ușor devalorizate, indicele Bursei din Londra, FTSE, a scăzut cu 0,54%, CAC 40, care descrie evoluția cotațiilor celor mai puternice companii listate la Bursa din Paris, a pierdut 1%, iar DAX, indicele Bursei din Frankfurt, 1,25%.

Dolarul s-a apreciat față de monedele mari ale lumii, cu excepția yenului japonez, monedă clasică de refugiu, ca efect al retragerii banilor din burse sau din piețele emergente riscante și plasarea lor în obligațiuni de tezaur americane. Să nu uităm că Federal Reserves tocmai ce a majorat dobânzile sale de politică monetară, semnalizând astfel ridicarea tuturor dobânzilor pieței financiare americane.

Petrolul, victimă colaterală

Petrolul a fost și el, într-un anume sens, o victimă colaterală a tensiunilor comerciale între prima și a doua economie a lumii. Cotațiile petrolului au scăzut ușor, până la 64,85 de dolari, după ce beneficiaseră de informațiile potrivit cărora Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) și Rusia nu intenționează să mărească producția.

Acțiunile companiile din domeniul energetic, Exxon sau Chevron au scăzut între 1,5 și 2% la bursă, însă asupra cotațiilor lor se exercită mai degrabă presiunea întăririi dolarului, care are ca efect o temperare a creșterii cotațiilor petrolului. În plus, piața financiară se așteaptă, în ciuda informațiilor contrare, ca marii exportatori care se vor reuni la finalul săptămânii la Viena să decidă o mărire a producției.

Dobânzile mici, un pericol în caz de recesiune

În timp ce războiul comercial mocnea și încingea bursele lumii, bancherii centrali se întâlneau într-o reuniune cu un înalt grad de tehnicalitate la un forum organizat de Banca Centrală Europeană (BCE) la Sintra, în Portugalia. La închiderea ediției, nu avem informații despre discuțiile despre politici monetare între cei trei bancheri centrali Mario Draghi, președintele BCE, Jerome H. Powell, președintele Federal Reserve, și Haruhiko Kuroda, guvernatorul Băncii Japoniei. În prima zi a forumului, Mario Draghi a lansat avertismente privind riscurile mari ale momentului, fără să omită pericolul intensificării războiului comercial. Fostul secretar de stat al Trezoreriei SUA, funcție echivalentă cu acea a unui ministru de Finanțe, Lawrence H. Summers, a lansat o provocare, ignorând astfel rolul clasic al băncilor centrale, acela de a ținti inflația. Summers, acum profesor la Harvard, crede că bancherii centrali și-au epuizat munițiile în lupta cu criza financiară și că dobânzile mici sunt un experiment de domeniul trecutului. Mai mult, exercițiile de expansiune cantitativă, în care băncile centrale au împrumutat bani ieftini, obținuți ușor, cu dobânzi joase, au camuflat imaginea reală a economiei. „Este posibil ca, dacă strategia economică ar păstra o politică monetară relativ expansionistă, acompaniată cu politici fiscale care sunt considerate în mod tradițional imprudente, putem continua așa o vreme. Dar trăim într-o economie extrem fragilă”, a spus Summers. În esență, Summers și-a expus o teorie mai veche, teza stagnării seculare, potrivit căreia nici stimulii fiscali, nici dobânzile joase nu pot oferi avânt economiei într-o perioadă prelungită de creștere lentă, iar în cazul unei recesiuni, dacă ea te prinde cu dobânzi mici, apropiate de zero, atunci nu mai ai arme de luptă, deoarece nu ai cum să mai cobori, terapeutic, dobânzile.

Deși piețele financiare au intrat într-o panică, analiștii pariază pe o soluție de compromis negociată de cei doi lideri Trump și Xi. Alți economiști susțin că panica ultimelor zile a fost o furtună într-un pahar cu apă, mult zgomot pentru nimic. „Tarifele vamale americane nu vor reduce comerțul mondial. Este posibil ca taxa comercială să redistribuie comerțul mondial. Plata taxelor vamale va fi probabil evitată de multă lume (tarifele fiind un obicei depășit de 150 de ani). China poate exporta mai puțin în SUA, dar mai mult în altă parte. Restul lumii poate exporta mai mult în SUA, dar mai puțin în altă parte, deoarece produsele chinezești sunt trimise în altă parte”, spune Paul Donovan.