O oază de normalitate

83
6 minute de lectură

Într-un document, citat de publicația profit.ro, compania de stat Romgaz arată că dorește să încheie un contract cu o agenție de rating specializată pentru a se putea împrumuta de pe piețele financiare externe. Avem în această știre o oază de normalitate, cu atât mai surprinzătoare într-o economie de stat tot mai bulversată de deciziile politicienilor.

În primul rând, este o surpriză plăcută că o companie de stat are în vedere ieșirea pe piața financiară internațională și nu oricum, ci într-un mod cât se poate de profesionist, adică pe baza unei evaluări, a unui rating acordat de o agenție specializată internațională.

Este un mod cât se poate de profesionist de a aborda o temă ce pare simplă la prima vedere și anume găsirea de surse de finanțare pentru viitoare investiții. Interesant este că momentul ales este optim, în sensul că piețele financiare sunt și vor fi dominate de dobânzi mici sau chiar zero, iar investitorii pe aceste piețe au nevoie de instrumente noi în care să își plaseze banii.

Dacă lucrurile se vor mișca repede la Romgaz, în sensul realizării unui contract cu o agenție de rating, atunci compania ar putea pregăti o emisiune de obligațiuni pe piața internațională.

Nu am această informație, dar ar fi interesant de știut câte companii mari cu capital de stat sau privat din România primesc un rating de la o agenție internațională de renume.

În al doilea rând, abordarea profesionistă de la Romgaz este surprinzătoare în contextul în care în ultimii ani companiile de stat au fost populate cu tot felul de manageri sau reprezentanți în adunarea acționarilor apropiați de zona politică aflată la guvernare. De aceea, excepția de la Romgaz nu infirmă, cu siguranță, regula firmelor de stat, dar este notabilă.

În al treilea rând, Romgaz oferă și plăcuta surpriză a unei viziuni deschise către piețele internaționale. Marile companii, de stat sau private, au păcătuit în ultimii 20 de ani prin teama de a se extinde pe piețe dincolo de graniță. Au avut o viziune îngustă, limitată la România, în timp ce firme care provin din spațiul Europei Centrale și de Est nu au ezitat să se internaționalizeze și chiar să vină cu investiții în România. Din diverse motive, companiile românești au fost foarte timide atunci când a venit vorba despre o extindere a afacerilor peste granițe. Acum, chiar dacă este vorba doar despre un posibil împrumut de pe piețele externe, viziunea deschisă este de remarcat.

Desigur, vor exista voci care vor reproșa că atragerea de resurse financiare nu se va face de pe piața românească. Dar să nu uităm că piața de capital din România este în continuare puțin adâncă, așa cum se spune în limbaj de specialitate, în sensul că nu oferă investitori și capitalizare pentru companii mari. De aceea, Romgaz s-ar putea să își propună să evite piața internă de capital, deși nu ar fi exclus să avem o lansare de obligațiuni corporatiste și pe piața de la București. În orice caz, diversificarea este un lucru util pentru o companie care dorește să atragă resurse financiare.

Desigur, atunci când va fi cazul (dacă va fi cazul), va fi interesant de văzut în ce măsură ratingul companiei de stat este influențat negativ de ratingul de țară. Există această cutumă în domeniu care spune că o firmă cu greu poate avea un rating cu mult mai bun decât economia din care face parte. Pentru că, vrând-nevrând, firma este influențată de mediul economic în care activează. Este însă prea devreme să facem aprecieri atât de sofisticate.

Cert este că Romgaz își propune să caute bani pentru a finanța proiecte de investiții. Este încă o floare cu care în economia românească nu poate să se facă primăvară.

Dar, în același timp, nu putem să uităm profunda decapitalizare la care au fost supuse companiile de stat în ultimii doi ani. Pentru că bugetul a avut nevoie de bani de pensii și salarii, firmele de stat au fost văzute ca niște „oi” bune de muls. Acest lucru s-a și întâmplat: statul a „muls” companiile de stat, obligându-le să plătească dividende suplimentare până le-a lăsat fără bani de investiții. La fel de adevărat este că scuza invocată, și anume firmele de stat nu sunt bănci și, ca atare, rezervele financiare trebuie folosite, este credibilă. Și pentru că rezervele financiare nu au fost utilizate de companii, prin proiecte de investiții și prin alocarea de bani către acestea, a venit statul și le-a curățat conturile de rezervele financiare.

Culmea este că Romgaz chiar are câteva proiecte de investiții importante. Un exemplu este finalizarea centralei de producție a energiei electrice de la Iernut (județul Mureș), care, se înțelege din mass-media, s-a amânat pentru că devizul lucrărilor a crescut după aplicarea Ordonanței 114 privind salariile în construcții.

Apoi, există ideea de a prelua unu sau două combinate de îngrășăminte chimice de la omul de afaceri Ioan Niculae, o idee bună pentru că în felul acesta s-ar putea integra producția de gaze naturale cu cea de îngrășăminte chimice. Un lanț valoric care poate ajuta România să scadă imensul deficit comercial pe care îl are la capitolul produse chimice.

Sunt multe idei, dar, într-adevăr, lucrurile se mișcă foarte greu. Rămâne doar să sper că entuziasmul acestui text nu va fi ridiculizat de realitate. Adică, firma de stat să se miște repede și bine în toate direcțiile de dezvoltare. Pentru a arăta că se poate și în România, la companii de stat.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele