Tunurile din august

Războiul comercial escaladează și se lasă ceața războiului

America spune despre China că este un manipulator monetar, iar piețele globale leșină

161
8 minute de lectură

CARL VON CLAUSEWITZ, teoreticianul militar prusac, nu a scris niciodată despre războaiele monetare. Unii decidenți politici le văd însă în termenii săi: ca o continuare a politicilor comerciale cu alte mijloace. Așa, cel puțin, este modul în care administrația Trump vede decizia Chinei, din 5 august, de a-și lăsa moneda să se devalorizeze dincolo de șapte yuani la dolar, pentru prima dată din 2008. Deși arbitrat, acest prag a dobândit o importanță simbolică printre traderii, oficialii economici și managerii de fonduri. Ei au rămas uluiți.

Trezoreria SUA a etichetat repede China ca pe un „manipulator monetar”, o acuzație pe care nu a îndreptat-o spre nicio altă țară de 25 de ani. China, în ochii americanilor, și-a ieftinit moneda pentru a câștiga un avantaj necinstit ca replică la anunțul-surpriză al președintelui Donald Trump cu patru zile mai devreme, că va impune noi tarife de 10% pe mărfuri chinezești, în valoare de aproximativ 300 de miliarde de dolari.

Aceasta a marcat sfârșitul speranței investitorilor într-o vară liniștită. La finele lui iulie, Federal Reserve a tăiat ratele de dobândă pentru a preveni o încetinire a ratei respectabile de creștere a Americii, iar tensiunile comerciale se „întorseseră la o fierbere ușoară”, așa cum nota cu satisfacție Jerome Powell, președintele Fed. Dar, după mișcarea yuanului, bursa americană a suferit cea mai proastă zi din anul acesta. Monedele de pe piețele emergente, inclusiv realul brazilian, rupia indiană și randul sud-african, s-au prăbușit. Prețul la țițeiul Brent s-a dus mai jos de 60 de USD barilul, iar refugiile în caz de nevoie, precum aurul, au crescut. Aceeași goană după siguranță a împins randamentele la obligațiunile guvernamentale americane pe zece ani la 1,7%, cu investitorii pariind că Fed va fi obligată să taie și mai mult dobânzile, ca să evite o recesiune. Banca de Rezerve din Noua Zeelandă și-a redus rata de referință de două ori mai mult decât era de așteptat, citând o „nesiguranță sporită” și randamente globale la obligațiuni „istoric de joase”. Dolarul australian a scăzut la cel mai slab nivel al său dintr-un deceniu.

În probleme care țin de război și pace, țările trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău. Precauțiile pot părea însă ca niște provocări. Permițând ca yanul să scadă, China a semnalat că e gata pentru un război comercial prelungit. Ea a lăsat yuanul să slăbească drept răspuns la amenințarea cu tarife, așa cum ar face-o o monedă flotantă. Altminteri, ar fi trebuit să apere o linie arbitrară față de dolar de fiecare dată când America se arăta beligerantă. Mișcarea ei face totuși ca beligeranța sporită să fie mai probabilă. Trump nu se va răzgândi, probabil, în privința noilor tarife, înainte ca acestea să intre în vigoare, la 1 septembrie.

Ambele tabere se acuză una pe alta că au început conflictul. China a impus tarife doar ca răspuns la cele americane. Dar America consideră combativa sa diplomație economică drept un răspuns întârziat la deceniile de furt de proprietate intelectuală și alte fărădelegi. Încercarea fiecărei părți de a echilibra balanța îi pare celeilalte părți ca o supralicitare a situației. China vede yuanul mai slab ca pe un răspuns rezonabil la tarifele comerciale ale lui Trump; Trump, potrivit lui Wall Street Journal, vede acele tarife ca pe o reacție la refuzul Chinei de a se angaja să cumpere mai multe produse agricole americane.

Ironia este că achizițiile chineze de boabe de soia și carne de porc americane creșteau deja, iar guvernul le oferea cumpărătorilor scutiri de la unele tarife. Dar, după noua amenințare cu tarifele a lui Trump, guvernul se pare că le-a  spus companiilor de stat să nu cumpere produse agricole americane, la urma urmelor. Astfel, tarifele lui Trump s-ar putea să fi provocat decizia pe care erau menite să o pedepsească.

Oricare ar fi cauza noilor impuneri, care ar putea fi efectul lor? Unele dintre tarifele existente ale Americii (de 25% la mărfuri în valoare de aproximativ 250 miliarde de dolari) fuseseră impuse pe mărfuri chinezești pe care importatorii americani le pot cumpăra din altă parte. Asta a minimizat pagubele pentru cumpărătorii americani și le-a maximizat pe cele pentru exportatorii chinezi, care au pierdut afaceri în detrimentul unor rivali apropiați din alte părți. Într-adevăr, potrivit Goldman Sachs, alte țări asiatice au umplut aproape jumătate din gaura creată de runda anterioară de tarife.

Următoarea rundă de tarife va afecta mărfuri pentru care China are puțini concurenți. Pentru cumpărătorii americani, aceasta ar trebui să facă mai dificilă schimbarea furnizorilor. Totuși, impactul direct al noilor tarife ar putea reduce creșterea Chinei cu cel puțin 0,3 puncte procentuale în 2020, potrivit UBS, la sub 6%, pentru prima dată, după 1990.

Pentru a sprijini o economie care încetinește, guvernul Chinei a tăiat deja impozitele, a sporit cheltuielile pe infrastructură și și-a domolit campania de limitare a creșterii creditelor. Guvernul nu dorește însă să impulsioneze piața imobiliară, care a contribuit la scoaterea economiei din alte recesiuni, așa cum subliniază Andrew Batson, de la firma de cercetări Gavekal. Prețurile caselor au crescut nemilos, iar dezvoltatorii au acumulat niveluri alarmante de datorii. China, pe scurt, vrea să mențină creșterea stabilă, să reziste Americii în războiul comercial și să limiteze excesele de pe piața imobiliară. Devine tot mai greu să facă toate aceste lucruri în același timp.

Paguba pentru economia americană este mai puțin tangibilă. Un studiu efectuat de Federal Reserve Bank, din Atlanta, sugerează că tarifele și nesiguranța războiului comercial au afectat investițiile private cu 1,2% (iar investițiile în producție, cu peste 4%). Neliniștea a făcut să fie mai greu pentru Fed atât să păstreze o creștere stabilă, cât și să ridice ratele dobânzilor la niveluri mai normale. Aceasta îi va oferi un spațiu mai mic de manevră dacă economia se prăbușește din alte motive.

Într-un mesaj pe Tweeter, Trump a îndemnat Fed să reacționeze la slăbirea monedei Chinei. Deși dolarul este, din punct de vedere tehnic, responsabilitatea Trezoreriei americane, deciziile Fed au o influență profundă asupra valorii sale. Fed nu răspunde la ordinele președintelui și tratează rata de schimb cu o neglijență benignă. Dar, dacă nesiguranțele războiului comercial vor afecta destul de mult încrederea și cheltuielile, Fed ar putea să taie oricum ratele dobânzilor. Piața la termen a factorizat o șansă de circa 40% a unei relaxări de cel puțin 0,75 puncte procentuale până la finele anului. Ceața războiului poate fi la fel de dăunătoare ca războiul însuși.

Conflictul comercial are reverberații globale. Trezoreria SUA a lungit deja lista de țărilor pe care le monitorizează pentru semne de manipulare monetară. Niciuna dintre țările de pe listă nu a îndeplinit toate cele trei criterii ale Trezoreriei (un mare surplus bilateral cu America, un surplus general material și intervenții monetare persistente ale băncii centrale). Dar, la urma urmelor, nici China nu a făcut-o. Definiția manipulării se pare că poate fi extrem de manipulabilă.

Una dintre monedele cele mai afectate a fost yenul japonez. Un refugiu pentru vremuri tulburi, yenul a crescut brusc după anunțul surpriză al lui Trump. Un yen puternic face mai dificilă sarcina băncii centrale a Japoniei de a resuscita inflația, mai ales că ratele sale de dobândă sunt deja sub zero. Deși Japonia nu a intervenit direct pe piețele monetare din 2011, oficialii săi privesc alarmați la creșterea yenului. Dacă moneda se va întări mai aproape de pragul psihologic de 100 la dolar, autoritățile japoneze s-ar putea vedea nevoite să acționeze. Războaiele monetare pot fi și ele continuarea politicii monetare cu alte mijloace.

Nici Europa nu a scăpat. Producția industrială a Germaniei a scăzut cu 5,2% în anul care s-a încheiat în iunie. „Șocurile macro străine” sunt cauza pentru circa două treimi din încetinirea Germaniei, după 2017, potrivit Goldman Sachs. Băncile europene, inclusiv ABN AMRO, Commerzbank ș UniCredit, au avertizat săptămâna aceasta în privința unor marje reduse de dobândă, mărindu-și provizioanele sau scăzând veniturile. Într-un buletin economic recent, Banca Centrală Europeană exprima îngrijorarea că nesiguranța comercială a întârziat investițiile globale, afectând exporturile europene de produse manufacturiere, de mașini și de echipamente de transport. Într-o economie globalizată, orice este continuarea pentru tot restul.


Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Tunurile din august”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele