Recesiunea și devalorizarea leului, riscurile OUG 114

304
4 minute de lectură

Măsurile prevăzute în Ordonanța 114 vor avea efecte negative multiple: vor impulsiona inflația, vor sensibiliza aversiunea față de risc a investitorilor și ar putea provoca o alunecare a economiei în recesiune.

Plafonarea prețurilor și impunerea unor taxe vor conduce la majorarea ratei inflației. Să nu ne iluzionăm, orice taxă indirectă, mai devreme sau mai târziu, este încorporată în prețul produselor. În plus, costurile mari pe care noile reglementări fiscale le impun piețelor de energie și comunicații plasează sub semnul întrebării interesul companiilor pentru investiții. Companiile de stat din energie, de pildă, sunt deja în situația de a nu avea capacitatea de a investi în infrastructura energetică, ca urmare absorbției de către stat a dividendelor speciale. În timp ce OUG 114 ar putea paraliza apetitul pentru investiții și, ca atare, ar putea contribui la o creștere lentă a economiei sub potențialul acesteia.

Măsurile propuse de OUG 114 amplifică aversiunea la risc și pot astfel grăbi intrarea în recesiune a României. De menționat că această creștere a aversiunii la risc în România se suprapune cu un sentiment global puternic negativ (ca exemplu, în luna decembrie, indicii bursieri din Statele Unite au înregistrat scăderi masive, piața intrând în bear market).

Sursa: Reuters, Bloomberg, ING

Aversiunea la risc, combinată cu un mediu economic românesc extrem de impredictibil, va ține departe investitorii străini, va crește costurile de finanțare ale României și poate genera inclusiv reanalizarea ratingului României de către agențiile de evaluare financiară.

Ambiția statului de a interveni în piața bancară este un gest inutil, nepotrivit și periculos. Ratele de dobândă dintr-o economie sunt determinate de rata inflației și de prima de risc a economiei respective. România înregistrează cea mai ridicată rată a inflației din Europa și cele mai slabe fundamente economice dintre țările CEE: cel mai mare deficit bugetar și cel mai mare deficit de cont curent (în condițiile în care majoritatea celorlalte țări au excedente de cont curent). Aceste fundamente sunt reflectate în cea mai mare primă de risc (măsurată prin Credit Default Swaps) a României comparativ cu țările CEE membre ale Uniunii Europene. Separarea forțată a ratelor de dobândă de fundamentele economice generează dezechilibre macroeconomice ce conduc la depreciere a monedei locale. Un asemenea exemplu este Turcia, unde menținerea forțată a ratelor de dobândă sub rata inflației pentru a încuraja creșterea economică bazată pe consum a condus la un deficit de cont curent nesustenabil, care a generat o criză valutară (în condițiile unei datorii publice în PIB de numai 28%). Economia Turciei ar putea intra în recesiune tehnică. Persistă pericolul amplificării inflației, iar investițiile sunt aproape paralizate. Chiar după ce Turcia a depășit criza din vara anului trecut, fundamentele economiei sale rămân fragile, cu amplificarea deficitului contului curent, ieșiri de capital constante din țară și reducerea masivă a rezervelor valutare.

În ceea ce privește măsurile referitoare la Fondurile de pensii Pilon II, prin scăderea abruptă a comisioanelor, combinată cu majorarea exponențială a cerințelor de capital, practic sunt eliminate de pe piață societățile de administrare, realizându-se de facto o naționalizare. Cerințele de majorare a capitalului survin în condițiile în care în portofoliul fondurilor de pensii are un risc redus (de exemplu, aproape 70% din deținerile acestora sunt în titluri de stat și depozite bancare). De asemenea, cerințele de capital pentru Pilonul II sunt exaggerate chiar și comparativ cu cerințele de capital pentru Fondurile de pensii private Pilon III (fonduri care au și un grad de risc mai mare).

Măsurile au un impact negativ asupra Bursei de Valori, prin modificarea valorii companiilor (valuation) și prin restrângerea lichidității viitoare a pieței. Valoarea unei companii este date de veniturile viitoare aduse – profitul companiilor, care se repartizează apoi acționarilor sub forma dividendelor. Dacă aceasta se va reduce în anii următori (de exemplu, din plafonarea prețurilor la care companiile pot vinde, din taxarea cifrei de afaceri a companiilor), similar se va reduce și valoarea pe piață a companiei. Fondurile private de pensii sunt cel mai important investitor instituțional din piață (deținând aproape 20% din free float și asigurând 10-15% din valoarea tranzacțiilor, majoritatea tranzacțiilor fiind de cumpărare). În condițiile în care acestea nu vor mai putea asigura același volum de tranzacții, cererea de acțiuni pe piață se va reduce. În plus, aceste anticipații se suprapun pe o aversiune globală la risc.


LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele