
Pe final de an, populiștii est-europeni de dreapta și-au mai pierdut din suflu. În Ungaria, Viktor Orban e contestat în stradă de câteva zile după ce guvernul a adoptat hotărârea nu foarte populară privind munca suplimentară prestată acum, dar plătită (mult) mai târziu. Ceea ce părea o doleanță economică a căpătat o dimensiune politică, pentru că pe parcursul protestelor a ieșit în evidență ceea ce adversarii lui Orban numesc ”autoritarismul guvernării”. Mai exact, parlamentarii opoziției care voiau să denunțe abuzurile guvernului au fost scoși cu bodyguarzii din televiziunea publică ungară, controlată de guvern. Quod erat demonstrandum, cum ar spune și opoziția de la noi.
În Polonia, partidul Lege și Ordine (PiS) a făcut un pas înapoi în disputa cu Comisia Europeană pe tema pensionărilor de la Curtea Supremă. După ce au susținut că vor să reformeze sistemul prin pensionarea la 65 de ani a judecătorilor proveniți din perioada comunistă, guvernanții conduși din umbră de liderul PiS Jarosław Kaczyński au spus că ”în definitiv, suntem europeni” și dacă UE spune că nu e bine, ”ne supunem”.
Aparent, numai în România lucrurile stau altfel. Aici liderii populiști sunt de stânga, nu de dreapta. Oare?! Dar sfidările la adresa UE de pe poziții naționaliste cum mai pot fi interpretate? Dar referendumul familiei susținut de partidul de guvernământ? Dar retorica anti-imigranți? Poate că ar trebui să privim și dincolo de ceea ce se declară formațiunile politice de la noi.
Alt contra-argument ar fi că liderul PSD Liviu Dragnea tocmai a ținut un discurs mobilizator, de ridicare a partidului și a românilor împotriva ”celor ce vor să ne dicteze cum să ne organizăm noi sistemul de justiție”. Cum și-au pierdut din suflu populiștii est-europeni după un asemenea discurs motivațional de sfârșit de an? Da, e un discurs care se vrea impetuos – dar cine îl mai ascultă? Ce ecou mai are el, în partid și la populație, multă lume crezând în interesele personale ale liderului PSD în privința modelării legilor justiției? Așa că rămân la ideea de început: asistăm la un mic reflux de demagogie est-europeană. Rămâne de văzut dacă e o tendință sau doar un episod pasager.