Pe 31 iulie 2019, un bărbat de aproximativ 30 de ani a murit la Târlungeni, în județul Brașov, după ce a fost prins sub un utilaj, la o exploatare forestieră de pe Valea Zizinului. Pe 8 iulie, un muncitor în vârstă de 43 de ani de pe șantierul unui mall din Brașov a căzut de pe o schelă şi a murit la scurt timp după producerea accidentului (era al treilea accident de muncă de pe șantierul AFI Brașov, din acea lună). Pe 26 iunie 2019, în localitatea Izvoranu din județul Buzău, un electrician a murit electrocutat, în timp ce încerca să remedieze o pană de curent. Pe 24 iunie, un b[rbat de 25 de ani din Alexandria, județul Teleorman, care lucra pentru o firmă ce monta parapete pe DN 1, între Ghimbav și Codlea, județul Brașov, a murit, după ce s-a electrocutat în timp ce brațul macaralei pe care muncea a atins un fir de înaltă tensiune. Pe 2 mai 2019, în Șelimbăr, județul Sibiu, un bărbat de aproximativ 40 de ani, angajat al unei firme de construcții, a decedat, după ce a căzut de la o înălțime de 9 metri, pe o grămadă de cărămizi, după ce s-a împiedicat în timp ce efectua lucrări de finisare exterioară la un balcon.

Iar lista evenimentelor tragice petrecute la locul de muncă, în țara noastră, poate fi, din păcate, mult extinsă, ajungând să numere an de an câteva sute de astfel de cazuri, fapt care ne așază, din nefericire, pe primele locuri în clasamentele europene de gen.

În ultimii trei ani, pentru care există date comparabile la nivel european (2014-2016), România, s-a aflat de două ori pe locul 1 (2014 și 2015) și o dată pe locul 2 (2016), la numărul de accidente mortale petrecute la locul de muncă raportate la 100.000 de angajați, cu valori de 7,13, de 7,49 și, respectiv, de 4,6 accidente mortale la o sută de mii de angajați, după cum o arată o serie de statistici publicate în lunile iunie și iulie 2019 de către Comisia Europeană, Eurostat și de Agenția Europeană pentru Siguranța în Muncă. Prin comparație, media europeană, pentru cei trei ani avuți în vedere – 2014, 2015 și 2016 – a fost de 2,3, de 1,83 și, respectiv, de 1,71 accidente mortale la 100.000 de angajați. În 2016 am fost devansați de Luxemburg, care, deși în acel an a înregistrat doar 13 accidente mortale la locul de muncă, a fost dezavantajat în această ierarhie de faptul că are o populație totală de doar 525.000 de locuitori și, în consecință, un număr de angajați mic.

E drept că dacă ne raportăm la numărul de accidente în valoare nominală suntem devansați de țări precum Franța, Italia, Germania, Spania sau Polonia, care, în 2015, spre exemplu, când noi raportam 281 de accidente mortale la locul de muncă (dintr-un total de 3.676 la nivel european) în aceste state se înregistrau 595, 543, 450, 344 și, respectiv, 304 accidente mortale la locul de muncă. Accidentele de muncă mortale sunt cele care au loc pe parcursul programului de lucru sau în legătură cu munca și care conduc la moartea victimei în termen de un an de la accident, ne informează Eurostat. Rata de incidență se referă la numărul de accidente la 100.000 de persoane angajate. Datele prezentate sunt colectate în cadrul culegerii de date pentru întocmirea „Statisticilor europene privind accidentele de muncă (ESAW)”. Ca excepție, datele referitoare la Olanda nu includ accidentele de muncă mortale petrecute pe drumul către locul de muncă sau în diferite mijloace de transport legate de locul de muncă sau pentru ajungerea la locul de muncă, care pot reprezenta un număr important de accidente mortale de muncă.

Cel mai periculos domeniu

Construcțiile, transportul și depozitarea, producția și agricultura, silvicultura și pescuitul par a fi cele mai periculoase medii de lucru din UE. În 2016, numărul de accidente mortale cumulate, în aceste activități, a reprezentat 67,7% din totalul accidentelor de muncă fatale. Construcțiile contabilizează o cincime din numărul de accidente mortale la locul de muncă (21%), urmate de industria prelucrătoare (17%) și de transport și depozitare (16,5%, acesta fiind și singurul domeniu din sectorul serviciilor unde această pondere se exprimă cu două cifre). Aceste activități economice sunt în cea mai mare parte dominate de bărbați, fapt care a făcut ca în același an 2016 rata de incidență a accidentelor mortale la locul de muncă, în care au fost implicați bărbați, să fie de peste 30 de ori mai mare decât pentru femei. Riscul de accidente fatale la muncă crește, de asemenea, odată cu vârsta. Riscul pentru lucrătorii în vârstă de 55 de ani și peste este de mai mult de două ori mai mare decât pentru muncitori mai tineri (sub 45 de ani).

Vestea bună este că rata accidentelor de muncă mortale a scăzut din 2008, până în 2016, la nivelul UE-28 de la 2,4 la 1,71 număr de accidente mortale raportate la 100.000 de angajați. Chiar și în cazul României, se observă o diminuare a acestei rate, după cum arătam mai sus, de la 7,1-7,2 accidente mortale la 100.000 de angajați, la 4,6 accidente mortale la locul de muncă la 100.000 de angajați.

Sub-raportare

De asemenea, rata accidentelor de muncă non-fatale la nivelul UE-28 a scăzut din 2008. În 2016, au fost, în medie, 1.586 de astfel de incidente la 100 000 de persoane angajate, comparativ cu 1.940 în 2008. Ca urmare a acestora accidente, 47,9% dintre muncitorii răniți au avut nevoie de spitalizare pe perioade cuprinse între patru zile și până la o lună, în timp ce 3,7% au devenit incapabili de muncă permanent sau au avut nevoie de spitalizare și îngrijiri medicale pe o perioadă mai mare de o jumătate de an. În 2015, la nivelul UE-28, au existat, în medie, 1.513 accidente non-fatale la 100.000 de persoane angajate. Intervalul ratelor de incidență la nivelul statelor membre ale UE a variat de la mai puțin de 100 de accidente la 100.000 de persoane angajate, în Bulgaria și România, la peste 2.750 la 100.000 de persoane angajate în Spania, Portugalia și Franța. Cea mai mare rată a accidentelor de muncă non-fatale a fost înregistrată în Franța, cu 3.160 de accidente non-fatale la 100.000 de persoane angajate. Ratele de incidență deosebit de scăzute pentru accidentele non-fatale din țările est-europene pot reflecta, în viziunea reprezentanților Eurostat, „faptul că sistemele de raportare oferă prea puține stimulente financiare pentru ca victimele să raporteze accidentele suferite. Fenomenul ratelor scăzute de incidență a accidentelor non-fatale poate fi considerat a reflecta sub-raportarea, cu presupunerea că multe accidente rămân nedeclarate. Situația pentru ratele de incidență a accidentelor mortale este diferită, deoarece este mult mai dificil de evitat raportarea accidentelor fatale”.

Sistemele de raportare a accidentelor bazate pe asigurarea la companiile de asigurare oferă o compensație financiară semnificativă pentru victimă atunci când este raportat un accident, spre deosebire de sistemele obligațiilor legale în care prejudiciile suferite de victime sunt acoperite de sistemul general de securitate socială. Printre statele membre est-europene, care au în mare parte sisteme bazate pe obligații legale, Slovenia a fost singura care a raportat o rată de incidență de peste 1.000 de accidente non-fatale la 100.000 de persoane angajate. De departe cele mai scăzute rate de incidență standardizate au fost raportate în România și Bulgaria, cu 86 și respectiv 83 de accidente de muncă non-fatale la 100.000 de persoane angajate în 2015. „Din nou, trebuie menționat faptul că aceste valori reflectă un grad relativ ridicat de sub-raportare”, precizează reprezentanții Eurostat.

O nouă directivă privind transparența și condițiile de muncă previzibile în Uniunea Europeană a fost propusă de către Comisie în 2017 și recent a fost aprobată provizoriu după negocieri între Comisie, Consiliul și Parlamentul European. Prin această directivă, se completează și se modernizează obligațiile existente legate de informarea fiecărui lucrător despre condițiile de lucru. În plus, pentru a răspunde creșterii angajărilor în condiții precare de muncă, propunerea creează noi standarde minime ale UE privind condițiile de angajare pentru toți lucrătorii, inclusiv cei cu contracte atipice de muncă.