Sfârșit de epocă în Grecia

Partidul Noua Democrație, conservator, de opoziție, a câștigat, conform așteptărilor, alegerile parlamentare anticipate desfășurate duminică în Grecia. O întoarcere a grecilor la formațiunea care a pus în practică primele măsuri de austeritate în timpul crizei izbucnite acum un deceniu, dar și momentul unei cotituri politice.

7 minute de lectură

Noua Democrație și Syriza au fost urmate de social-democrații din Mișcarea pentru Schimbare (fostul PASOK), de Partidul Comunist și de formațiunea de extremă dreaptă ultranaționalistă Zorii Aurii. Ceea ce i-a făcut pe observatori să remarce faptul că, după un deceniu de austeritate, pentru care mulți greci au făcut responsabilă Germania (și pe Angela Merkel personal), electoratul nu a dat totuși un mare credit formațiunilor naționaliste și extremiste.

Alegerile anticipate au fost convocate chiar de premierul Alexis Tsipras, după ce partidul său de stânga, Syriza, a suferit o grea înfrângere în alegerile europarlamentare, unde a obținut cu 10 procente mai puțin decât Noua Democrație(ND). De asemenea, ND a câștigat clar alegerile locale, ținute în aceeași zi cu scrutinul european.

De altfel, ieșirea din scenă a lui Alexis Tsipras era prevăzută de câteva luni, sondajele indicând o scădere ireversibilă a sprijinului public pentru formațiunea de stânga.

Jocul de-a austeritatea

Se încheie astfel o perioadă de patru ani în care formațiunea de stânga, venită la putere pe valul opoziției față de măsurile de austeritate, a reușit, totuși, să ducă la bun sfârșit exact planurile de redresare bazate pe austeritate.

Syriza a venit la putere în ianuarie 2015, într-o coaliție de guvernare cu populiștii de dreapta „Grecii Independenți”, promovând un discurs puternic antiausteritate.

După șase luni de negocieri intense, guvernul a semnat un al treilea program de redresare economică, bazat pe un acord cu FMI și UE. A fost o vară a anului 2015 extrem de tensionată pe plan european, în care Grecia s-a aflat sub spectrul ieșirii din zona euro. Planul prevedea o asistență financiară în valoare de până la 86 de miliarde de euro.  

Acest program s-a desfășurat sub auspiciile Mecanismului european de stabilitate, creat de statele membre din zona euro în 2012 – a fost cel de-al treilea program de ajustare macroeconomică pentru Grecia, care a început la 19 august 2015 și a fost programat să se deruleze până la data de 20 august 2018.

Programul a fost supus unui referendum, încheiat cu un masiv vot negativ din partea majorității electoratului (peste 63%), ceea ce nu a împiedicat însă guvernul lui Tsipras să aplice măsurile.

Au urmat noi alegeri în septembrie, a căror miză era tocmai stabilirea partidului care putea să aplice mai bine programul de redresare (cel respins de electorat).

Syriza a câștigat din nou și a guvernat alături de Grecii Independenți. În ianuarie 2019, partenerii de guvernare ultranaționaliști au rupt coaliția, în semn de protest față de acordul cu Macedonia de Nord.

Din 2015, Syriza a guvernat înțelegând necesitatea ca Grecia să rămână în zona euro. Relațiile dintre Grecia și SUA au cunoscut o dezvoltare impresionantă și planul de redresare economică și financiară a fost îndeplinit.

În august 2018, premierul Tsipras anunța aducerea la bun sfârșit a planului de redresare și ieșirea de sub supravegherea FMI și a Băncii Mondiale. „De azi, Grecia își ia din nou destinul în propriile mâini”, anunța atunci șeful guvernului de la Atena. Și o făcea pe insula Ithaca, marcând astfel, simbolic, sfârșitul unei călătorii pline de greutăți și obstacole.

În pofida ducerii la bun sfârșit a planului de redresare și a ieșirii țării de sub austeritatea extremă impusă de finanțatori, epoca Tsipras s-a încheiat. Măsurile pe care le-a aplicat nu au fost nicicum de natură a mulțumi clasele muncitoare și defavorizate, care l-au adus la putere în 2015. În același timp, Tsipras nu a reușit să-și apropie clasele mijlocii, care, așa cum s-a văzut și în alegerile de duminică, au rămas fidele conservatorilor.

Acord istoric cu Skopje

Alexis Tsipras rămâne în istoria recentă a Greciei pentru semnarea Acordurilor de la Prespa, care au pus capăt unui diferend de aproape 30 de ani în privința numelui Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (FYROM).

Grecia s-a opus din primul moment ca denumirea de Macedonia să fie folosită de micul stat independent rezultat din destrămarea Iugoslaviei. Atena a considerat întotdeauna că Macedonia, numele provinciei sale din nord, este parte integrantă a Greciei.

Tensiunile cu Skopje au devenit și mai evidente după ce guvernarea naționalistă macedoneană de centru-dreapta, instalată după 2007, a demarat un amplu proiect identitar construit în jurul personalității lui Alexandru cel Mare, pe care grecii îl consideră parte a propriului patrimoniu istoric.

Plecarea de la guvernare a naționaliștilor de centru-dreapta, înlocuiți de social-democrați, în 2016, a deschis calea unor discuții cu Atena, în condițiile în care Skopje își dorea foarte mult să adere la NATO și la Uniunea Europeană. Iar accesul său în aceste organizații era blocat tocmai de Grecia.

La 17 iunie 2018, miniștrii de externe de la Atena și Skopje, respectiv Nikos Kotzias şi Nikola Dimitrov, au semnat acordurile la Lacul Prespa, în apropierea graniței, alături de alţi oficiali europeni. Acordul prevedea adoptarea de către fosta republică iugoslavă a denumirii de Macedonia de Nord, în timp ce Grecia renunța la blocarea accesului în NATO și UE.

Înapoi la „marile familii” Kyriakos Mitsotakis (51 de ani) provine dintr-o familie de diplomați. El calcă pe urmele tatălui său, odată devenit premier.
Tatăl său, Konstantin Mitsotakis, a fost prim-ministru între anii 1990 şi 1993, iar sora sa, Dora Bakoyannis, a fost ministru de externe şi primar al Atenei. Noul primar al capitalei elene, Costas Bakoyannis, ales luna trecută, este chiar nepotul său. Legăturile de familie nu sunt deloc ceva neobișnuit în Grecia. Familii precum Mitsotakis și Karamalnis (centru-dreapta) și Papandreu (centru-stânga) au dominat decenii la rând scena politică de la Atena, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. Acestei dominații i s-a pus capăt în mod brutal în momentele de vârf ale crizei, odată cu apariția Syriza și a partenerilor ei, dar iată că grecii revin la vechile aranjamente politice.

Nu a fost ușor pentru Tsipras să ducă până la capăt Acordul de la Prespa. A fost nevoit să facă față unei moțiuni de cenzură, dar mai ales unor puternice manifestații de stradă, contra concesiilor pentru Skopje, considerate prea mari. Protestele au fost animate adeseori de lideri naționaliști și religioși, în timp ce, la Skopje, forțele naționaliste se opuneau la rându-le Acordului de la Prespa, considerându-l prea slab.

Relațiile dintre Atena și Moscova s-au deteriorat mult în timpul protestelor, guvernul lui Tsipras acuzând Rusia că încurajează tulburările, prin intermediul unor organizații ortodoxe și al unor călugări de la Muntele Athos. Mai mulți diplomați ruși au fost expulzați, Moscova răspunzând în același mod.

Presa a relevat amestecul Rusiei, care a încurajat reacțiile naționaliste atât în Grecia, cât și în Macedonia de Nord, în scopul de a bloca drumul occidental al micii republici foste iugoslave, Kremlinul temându-se că astfel își va vedea redusă influența în Balcanii de Vest.

Până la urmă, Acordul de la Prespa a fost ratificat în ambele țări, iar Macedonia de Nord a primit invitația de a se alătura NATO și având deschisă calea pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Noua Democrație s-a opus și ea acestui acord și, în Campania electorală, Kyriakos Mitsotakis a anunțat că, în cazul unei victorii, nu-l va respecta și se va opune aderării acestui stat la UE.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele