Simply: the Queen

Cine s-ar fi așteptat ca Simona Halep să câștige, anul acesta, turneul de la Wimbledon? După cum au mers lucrurile, de la începutul acestui an, se putea spune că șansele ca Halep să triumfe la Londra erau mici, spre zero.

10 minute de lectură

Să recapitulăm. Simona Halep nu a avut, până în iulie, un sezon ieșit din comun. Sezonul a început greu, sub semnul unei accidentări la spate care a făcut-o să rateze o bună parte din pregătirea de iarnă. Sau să facă o altfel de pregătire, mai relaxată.

Rezultatul a fost că primul meci al anului a coincis cu prima înfrângere la Asleigh Barty. Nu a surprins pe nimeni, dat fiind că cele două jucătoare începeau anul în condiții cu totul diferite. Barty, concentrată și în formă, Simona  ̶  după o accidentare care o sâcâise la sfârșitul anului trecut. Primul meci al sezonului 2019 parcă a fost o prefață sumară a ceea ce avea să urmeze, cele două fiind, acum, pe primele poziții în clasamentul mondial al acestui an, Porsche Race.

Australian Open, o avanpremieră pentru Wimbledon

A urmat Australian Open, primul turneu de Grand Slam al anului, cu trei victorii, printre care și o revanșă în primul tur la Kaia Kanepi, cea care o învinsese suprinzător, anul trecut, la US Open, chiar în deschiderea turneului. Dar și o înfrângere, într-o partidă pe care părea, la un moment dat, că o poate câștiga, cu Serena Williams, în optimi de finală.

Au venit însă victoriile superbe cu Cehia, în Fed Cup, calificarea în semifinală și, totodată, câteva declarații suprinzătoare ale Simonei în care vorbea despre prioritățile acestui an, și anume meciurile României în Fed Cup și schimbarea opticii despre tenis și viață. Suporterii lui Halep nu au înțeles prea multe. Unde erau printre prioritățile anului? Turneele de Grand Slam, în special Roland Garros, acolo unde Halep era deținătoarea titlului?

În plus, ideea cu un nou mod de a vedea viața era mai complicat de înțeles. Dincolo de faptul că Halep își dorea să scape de presiunea rezultatelor și a punctelor ce trebuiau apărate (un aspect normal, pentru că, am văzut, anul acesta, ce a făcut presiunea locului I mondial asupra lui Osaka) și să se concentreze asupra jocului. Numai că, la un moment dat, declarațiile arătau că, anul acesta, era unul de relaxare, fără mari așteptări privind performanțele.

LONDON, ENGLAND – JULY 13: Simona Halep of Romania celebrates victory in the Ladies’ Singles final against Serena Williams of The United States during Day twelve of The Championships – Wimbledon 2019 at All England Lawn Tennis and Croquet Club on July 13, 2019 in London, England. (Photo by Mike Hewitt/Getty Images)

Un început de sezon cu rezultate modeste

Iar rezultatele păreau să confirme ideea unui an fără mari pretenții. Turneele din Orientul Mijlociu nu aduc rezultate pe măsura așteptărilor, o finală pierdută la Doha, la Elise Mertens, în turneul de categorie Premier, și o ieșire din sferturi, la Dubai, turneul la care a venit toată lumea bună, după o înfrângere în fața Belindei Bencic. Evident, nu era cel mai bun început de an.

Turneele de la Doha și Dubai pun acut o altă mare problemă a anului: antrenorul. Darren Cahill încetase colaborarea cu Halep, la sfârșitul anului trecut. Australianul a anunțat că dorește să aibă un an sabatic din antrenorat, rămânând totuși aproape de tenis prin comentariile de la ESPN.

Explicația era absolut plauzibilă, dar nu puțini au fost cei care și-au adus aminte că Darren Cahill declarase în diverse situații că, după ce lucrează trei-patru ani cu un jucător, dorește să se retragă din colaborare dintr-un motiv simplu: pentru că se intră într-o rutină care nu mai este benefică jucătorului. Iar cu Halep, australianul lucra deja de patru ani, ceea ce ducea colaborarea la limita maximă despre care vorbea antrenorul australian.

Cu sau fără antrenor

În aceste condiții, în plină dezbatere despre efectul absenței unui antrenor asupra jocului Simonei și după un scurt episod cu belgianul Thierry van Cleemput, în luna martie, apare în peisaj Daniel Dobre.

Surse bine informate spun că, mai degrabă, Dobre este chemat indirect de Simona, aceasta afirmând că ar vrea ca Daniel Dobre să vină la câteva turnee. Iar antrenorul este îndemnat de apropiați ai săi și ai Simonei să lase totul și să o ajute pe Simona. „Du-te, că are nevoie de tine”, i-ar fi spus un om de tenis. Și astfel, Daniel Dobre ajunge, în luna martie, în echipa Simonei. Totul părea un provizorat până la o opțiune mai bună.

Rezultatele nu vin, însă. Turneele americane, Indian Wells și Miami, nu sunt foarte reușite pentru pretențiile lui Halep, cu ieșiri în optimi de finală, după o înfrângere la Markéta Vondroušová (Cehia), la Indian Wells, și o alta, în semifinale, la Miami, la Karolína Plíšková (Cehia).

Nici pe zgură, Halep nu a rupt gura târgului

Au urmat turneele pe zgură, cu Madrid, unde Halep pierde în finală la olandeza Kiki Bertens, și o ieșire rapidă din turneul de la Roma, în turul doi, din nou cu o înfrângere la Markéta Vondroušová, care pare a prefigura instalarea unui „complex” Halep în fața jucătoarei din Cehia.

Este clar că, în comparație cu alți ani, sezonul de iarnă-primăvară nu este deloc spectaculos. O arată rezultatele și căderea ușoară din clasament. Mai greu de înțeles este ce se întâmplă cu latura psihică a Simonei. Vorbește tot mai mult despre lipsa presiunii în joc, dar pe teren lucrurile nu stau de fiecare dată în felul acesta, spune tot mai mult despre acest an ca fiind unul de tranziție, iar suporterii înțeleg că este un an de relaxare și explică aproape toate meciurile pierdute printr-o oboseală acumulată, probabil, în ultimii ani, pentru că anul acesta nu a fost unul foarte solicitant.

În acest context, vine Roland Garros, acolo unde Halep are de apărat titlul și punctele de anul trecut. Lucrurile merg bine (sau aproape bine, pentru că în meciurile din primele două tururi pierde câte un set) până în sferturi de finală. Aici, tânăra americancă, Amanda Anisimova o învinge destul de clar cu 6-2; 6-4.

Din vacanță în vacanță, spre Wimbledon

Sezonul de zgură se încheie fără strălucire. Singura consolare este că Simona rămâne în primele zece ale lumii, constanța acestei performanțe și, mai ales, comparația cu unele rivale cu care Halep dădea lupte grele în urmă cu câțiva ani, precum Bouchard, Radwańska, Safarova, Stosur sau chiar Cibulkova erau printre singurele atuuri ale acestui an.

Lucrurile au părut mai complicate și după aflarea deciziei Simonei Halep de a lua o vacanță, după turneul de la Paris. Nimeni nu mai înțelgea aproape nimic. Era o lipsă de voință sau, pur și simplu, intervenise un fel de lipsă de motivație? Altfel cum se puteau explica zonele de relaxare tot mai dese care veneau după rezultate lipsite de strălucire?

Cahill și Țiriac explică momentul Simonei Halep

Unele răspunsuri încep să apară în preajma Wimbledonului. Darren Cahill vorbește despre un fel de uzură care vine din anii trecuți, atunci când Simona a făcut eforturi considerabile pentru a obține performanțele cunoscute.

La polul opus, Ion Țiriac afirmă că Halep nu se antrenează suficient și că ar trebui să muncească mai mult pentru a obține performanțe pe măsura potențialului. Cele două opinii, care par că se bat cap în cap, deslușesc câteva răspunsuri la întrebările pe care le-a născut evoluția româncei în acest an.

Pregătirea turneului de la Wimbledon este și ea scurtă și nu foarte spectaculoasă. Cu un singur turneu jucat, la Eastbourne, cu două victorii și o înfrângere, la Kerber, în sferturi de finală, Halep aborda un Wimbledon în care era departe de a putea fi considerată printre favorite.

Un Wimbledon memorabil, care a început neconvingător

Iar începutul turneului londonez pare să confirme ezitările jucătoarei românce. Un prim tur cu belarusa Sasnovich, în care Simona a fost condusă în setul al doilea cu 5-2, dar a revenit și a câștigat setul cu 7-5.

Urmează un meci complicat cu Mihaela Buzărnescu. Complicat nu doar pentru că Simona pierde un set, ci mai ales prin maniera de joc. Mișcarea Simonei Halep pe terenul de iarbă nu este cea mai bună, iar serviciul nu este performant (în meciul cu Buzărnescu, Halep a pierdut șase ghemuri pe propriul serviciu). De altfel, acest punct slab s-a păstrat în jocul Simonei Halep până aproape de fazele finale ale turneului. De exemplu, imediat după meciul câștigat cu Cori Gauff, Halep s-a dus să-și antreneze serviciul, pentru că nu a fost mulțumită de modul în care acesta a funcționat în partida cu Gauff.

În turul trei, Halep o învinge clar pe Victoria Azarenka. Este victoria care îl face pe antrenorul Daniel Dobre să spere că Simona poate ajunge în fazele finale ale turneului, după cum declara antrenorul lui Halep la sfârșitul turneului. Probabil și ea însăși începe să se gândească la această posibilitate. Punctul de inflexiune este important, pentru că Azarenka venea după un meci foarte bun jucat în turul al doilea, în timp ce Simona începuse turneul cu încetinitorul.

După Azarenka, traseul Simonei capătă consistență și viteză. Halep reușește ceea ce scrie în manuale, adică să crească de la meci la meci. Pe rând, cad Cori Gauff, Shuai Zhang și Elina Svitolina (în semifinale).

Finala, un meci absolut excepțional

LONDON, ENGLAND - JULY 13: Serena Williams of The United States and Simona Halep of Romania embrace after their Ladies' Singles final during Day twelve of The Championships - Wimbledon 2019 at All England Lawn Tennis and Croquet Club on July 13, 2019 in London, England. (Photo by Laurence Griffiths/Getty Images)

Urmează finala și parcă astrele s-au aliniat pentru Halep. Un meci de gală, în finala unui Grand Slam extrem de special, cu Serena Williams, este tot ce își poate dori o jucătoare de tenis. Iar lucrurile au mers cu totul extraordinar. Simona Halep are cel mai bun joc din istoria sa. Evoluează aproape de perfecțiune, iar afirmația este susținută cu câteva argumente. Simona nu și-a pierdut, în finală, niciodată serviciul (o problemă care apare tot timpul în jocul său), a făcut numai trei greșeli neforțate (ceea ce este absolut fabulos pentru o finală de acest nivel) și a condus imperial jocul, câștigând cele mai frumoase puncte ale meciului.

În acest moment, popularitatea Simonei este la cele mai înalte cote, după o partidă fabuloasă. Ce rezultate ne va mai rezerva anul acesta? Este greu de prevăzut. Acum, suporterii Simonei se bucură de „Queen of Wimbledon”.   

Constantin Rudnițchi
Constantin Rudnițchi are o experiență de 28 de ani în presa scrisă, audio și TV ca jurnalist, moderator și realizator de emisiuni. A fost redactor-șef adjunct la revista „Capital”, redactor-șef al revistei economice „Bilanț” și al revistei „Economistul”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele