Sistemul public de pensii devine o problemă și o povară

Viitor incert

223
9 minute de lectură

Datorii, șoc demografic și o generație lăsată pe cont propriu, fără avertisment

Perspectiva sistemului public de pensii ar trebui să îngrijoreze: fondul de pensii va rula pe datorie, amplificând-o pe cea a statului, iar populația activă scade pe fondul unui adevărat șoc demografic. În plus o măsură luată în vremea rigidă a comunismului, care a creat generația decrețeilor, va pune o presiune suplimentară asupra sistemului. Generația decrețeilor va fi lăsată cu resurse financiare insuficiente, oarecum pe cont propriu, fără avertisment.

În anul 2018, Institutul Național de Statistică (INS) a publicat cifre privind „Drepturile de pensie acumulate la sfârșitul anului 2015”, în contextul procesului de îmbătrânire a societății și al cerințelor europene de transparență. 

Concret, aceste cifre arată valoarea prezentă a obligațiilor pe care statul le are cu plata pensiilor viitoare, atât pentru persoanele aflate la pensie, cât și pentru beneficiile acumulate până în prezent de persoanele aflate în câmpul muncii. Cifrele relevate de INS sunt semnificative: datoria implicită a statului cu pensiile viitoare era, la finalul anului 2015, de 1.295 de miliarde de lei (aproximativ 288 miliarde euro, la cursul de schimb din anul 2015) sau aproximativ 182% din PIB-ul acelui an.

Aceste cifre nu au mai fost actualizate de către INS. Însă datoria implicită a statului cu pensiile viitoare, care ține cont și de evoluția viitoare a punctului de pensie a fost estimată de către CFA România în studiul „Viitorul sistemului de pensii din România”, publicat în luna decembrie 2019.

Pentru analiza evoluției viitoare a acestei datorii, extrem de importantă este evoluția punctului de pensie. Astfel, cifrele publicate de INS  au fost ajustate cu măririle generoase de pensii publice acordate în ultimii ani și cu prevederile legii privind creșterea punctului de pensie pentru anii următori, până în anul 2021. Ajustând cifrele publicate în 2015 cu evoluțiile ulterioare și prevăzute de lege, valoarea actualizată a drepturilor de pensie acumulate este estimată a fi 2.821 de miliarde de lei la finalul anului 2021 (aproximativ 590 miliarde EUR la cursul de schimb din prezent), reprezentând 250% din PIB-ul nominal estimat pentru acel an.

Drepturi de pensie acumulate 2015 (mil. lei) – sursă: INS

An Valoare punct de pensie (lei) Scenariu de bază (mil. lei) Scenariu S1 Scenariu S2 PIB (mil. lei) Scenariu Baza (% din PIB)
2015 830,20 1.295.483,20 1.571.952,69 1.089.501,33 711.000,00 182%
2016 871,70 1.360.241,76 1.650.531,39 1.143.963,28 761.000,00 179%
2017 958,75 1.496.078,68 1.815.357,32 1.258.202,12 858.000,00 174%
2018 1050,00 1.638.469,48 1.988.135,78 1.377.952,78 940.400,00 174%
2019 1155,00 1.802.316,42 2.186.949,36 1.515.748,06 1.015.200,00 178%
2020 1435,00 2.239.241,62 2.717.118,90 1.883.202,14 1.071.036,00 209%
2021 1808,33 2.821.808,54 3.424.011,63 2.373.140,90 1.129.942,00 250%

Sursă: I.N.S., estimări Asociația CFA România pentru anii 2016-2021

Toate cele 3 scenarii pleacă de la cifrele publicate de INS și calculează datoria implicită estimată pentru anii ulteriori anului 2015. Scenariul S1 folosește o rată de discount cu 1% mai mică, de aici și valoarea prezentă mai mare, în timp ce Scenariul S2 folosește o rată de discount mai mare, de aici și valoarea prezentă mai mică a obligațiilor statului cu pensiile.

Însă estimările nu includ și recalcularea pensiilor, și ajustarea sistemului de puncte de pensie, mecanism prevăzut de legea actuală și care ar putea crește suplimentar eforturile statului în anii 2021-2022. Această prevedere ar putea duce valoarea drepturilor de pensie acumulate ca procent din PIB la peste 300%!

Pentru comparație, datoria publică a României este în prezent în jur de 35% din PIB.

Iar peste această creștere a datoriei implicite a statului se suprapune un trend demografic nefavorabil unui sistem public de pensii sustenabil.

Șocul demografic

Proiecțiile diverselor instituții arată continuarea trendului demografic descendent.

Conform prognozelor Organizației Națiunilor Unite, populația României va continua să se reducă și va ajunge în 2050 la aproximativ 15,7 milioane. Tot Organizația Națiunilor Unite estima în anul 2017 că acest spor negativ va ajunge la 120 mii/an. În realizarea acestei estimări s-a luat în considerare o migrație netă între 2015 și 2050 de numai 425 de mii de locuitori.

Conform prognozelor INS, populația României va ajunge în 2030 la 18 milioane, iar în 2060, între 12 și 14 milioane (tabelul de mai jos).

Ca urmare a acestei evoluții, raportul de dependență crește de la 47 (în anul 2011) la 63 (în anul 2060) persoane tinere și vârstnice raportate la 100 de persoane adulte.

Estimarea Eurostat este mai optimistă în ceea ce privește populația. Conform Eurostat, populația României va ajunge la 18 milioane în anul 2030, 16,3 milioane în anul 2050, 15,7 și 15 milioane în anul 2060 și, respectiv, în anul 2070. Aceeași estimare a Eurostat este mai pesimistă în ceea ce privește rata totală de dependență. Aceasta urmează să crească de la 49,1 (în 2016) la peste 80 (începând cu anul 2050) persoane tinere și vârstnice raportate la 100 de persoane adulte. 

Motivele sunt atât sporul negativ, cât și migrația, România înregistrând a doua cea mai mare migrație, după Siria, care este o țară aflată în război.

Decrețeii

Mai mult, în perioada 2025 – 2035 se va înregistra un vârf de pensionări, aferentă ieșirii la pensie a așa numitei „generații a decrețeilor”.

Nu numai că populația se va reduce, dar va și îmbătrâni, ceea ce va avea consecințe negative asupra dezvoltării economice și, de asemenea, va pune o presiune puternică asupra sistemului public de pensii. Probabil, acesta va deveni nesustenabil în lipsa majorării substanțiale a vârstei de pensionare și/sau a majorării fiscalității. Un exemplu în legătură cu majorarea vârstei de pensionare: în prezent, în Germania este o dezbatere cu privire la majorarea vârstei de pensionare la 69 de ani, iar Germania este o țară care poate atrage lucrători tineri și cu grad înalt de calificare profesională.

Evoluția viitoare a migrației externe este greu de anticipat, aceasta depinzând de evoluția economică și socială a țării (factori interni), precum și de politicile de imigrare ale țărilor dezvoltate, care vor fi în strânsă legătură cu evoluția economiilor acestor țări (factori externi). Probabil că mulți dintre românii care ar fi plecat de la sat către un oraș mare din România (migrație internă din mediul rural către mediul urban) aleg acum varianta plecării direct în străinătate. Ca urmare, nu se întrevede o reducere a migrației externe.

Soluția imigranților

O soluție pentru sustenabilitatea sistemului de asigurări sociale ar putea fi importul de forță de muncă, însă acesta depinde foarte mult de nivelul de trai pe care poate să îl ofere România. Iar în acest caz, România nu este deloc într-o situație bună, deoarece pentru atragerea unui personal înalt calificat, România va intra în concurență cu țări mult mai dezvoltate (de exemplu, Germania, Franța, Italia, Austria, Olanda etc.). Prin urmare, șansele sunt minime de a câstiga competiția cu țările vestice.

În aceste condiții, există un risc semnificativ ca sistemul public de pensii să nu poată fi susținut în forma actuală, respectiv vârsta de pensionare, plan de creștere a punctului de pensie, contribuții de asigurări sociale. Probabil, cea mai bună opțiune este un mix al celor trei parametri menționați anterior, creșterea vârstei de pensionare, majorarea lentă a punctului de pensie și mărirea contribuției.

Pe cont propriu

În esență pentru asigurarea unei independențe financiare la vârsta pensionării, o mare parte din efort va fi cel propriu – economisirea și investirea personală pentru a depinde cât mai puțin de sistemul public de pensii.

Important de menționat este faptul că de la generația X în jos (persoanele născute în intervalul aproximativ 1961 – 1980), în planificarea comportamentului de economisire este prudent să considerăm că pensia publică va fi foarte mică în raport cu nevoile financiare. Da, din această perspectivă, asigurările sociale devin de fapt o taxă, nu un beneficiu pentru plătitor.

Din păcate, aceste generații (X, Y și Z) sunt într-o situație deloc plăcută, în sensul că vor fi taxate, va fi crescută vârsta de pensionare pentru a se putea plăti pensiile actualilor pensionari și, în același timp, vor trebui să economisească pentru propria independență financiară de la vârsta pensionării… ■

Soluțiile viitorului

• Majorarea vârstei de pensionare. Acesta este un trend care deja se observă la nivel internațional. Probabil, aceasta va fi prima opțiune.

• Creșterea mai lentă (sau menținerea constantă) a punctului de pensie. În general, la nivel internațional, o pensie publică asigură doar un nivel minim de venituri.

• Creșterea taxării pentru populația activă (prin contribuții de asigurări sociale).

Spre exemplu, la nivel internațional, în perioada 1995 – 2017 au fost implementate următoarele măsuri:

• 76 de țări au crescut contribuția la sistemul public de pensii;

• 55 de țări au crescut pragul vârstei de pensionare;

• 60 de țări au redus beneficiile pentru actualii pensionari. ■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele