Negocierea bugetului multianual al UE este întotdeauna un exercițiu dur, dar niciodată în ultimii 20 de ani tensiunile dintre est și vest, nord și sud nu au fost mai mari decât acum.
Summitul european din 20 februarie dedicat găsirii unui compromis pentru bugetul 2021-2027 a fost ocazia unei confruntări dure între grupuri de state membre cu interese diferite, pe fondul unei încrederi reduse care caracterizează azi UE.
Sarcinile următorului buget sunt mai numeroase decât ale celui actual, incluzând măsurile împotriva schimbărilor climatice, Pactul ecologic, problema migrației, a tranziției digitale, a noii politici de apărare etc.
Fondurile pentru săraci se întorc la bogați
Sunt state membre care promovează austeritatea cu un număr de argumente, printre care și lipsa de încredere în respectarea principiilor statului de drept și a luptei împotriva corupției din anumite state membre din centrul, estul sau sudul UE. Este aproape o certitudine introducerea așa-numitului mecanism al statului de drept care ar lega alocarea fondurilor europene de respectarea separației puterilor în stat și de lupta împotriva corupției.
Noile priorități trebuie finanțate prin reducerea vechilor politici ale UE, asta spun adepții austerității. Avem nevoie de fonduri europene pentru a putea face față tranziției care stă în fața UE și pentru a ne moderniza, este poziția statelor din centrul, estul și sudul Europei, cunoscute sub numele de Grupul „Prietenii Coeziunii”, din care face parte și România.
Este ușor ipocrită grija cu care marii contribuabili, în frunte cu Olanda, urmăresc problema corupției din estul UE și teama lor că fondurile europene ar putea fi risipite, în condițiile în care, după mai bine de zece ani de la aderarea noastră, se vede foarte clar că fluxurile financiare în Europa sunt de la est la vest în măsură mai mare decât de la vest către est. Fondurile care sosesc în țările noastre pentru investiții finanțate de la UE se și întorc în mare măsură, prin achiziții publice de bunuri și servicii, în economiile din vestul Europei.
Parlamentul European și-a făcut foarte clară poziția cu privire la respingerea oricărei propuneri de buget care diminuează Politica de coeziune și Politica Agricolă Comună. De altfel, Parlamentul European a adoptat și o rezoluție prin care propune un buget comun UE27 echivalent cu 1,30 % din venitul național brut (VNB).
Materialele care vor fi discutate la Bruxelles pleacă de la propunerea curentă de 1,074% din VNB, adică mai puțin decât bugetul actual. Aceste cifre pot să nu spună prea mult, dar diferența dintre ele în valoare absolută este de peste 200 de miliarde de euro, adică este echivalentă cu PIB-ul României.
După ce președintele Consiliului European, Charles Michel, și-a făcut publică propunerea, grupurile majore din Parlamentul European și-au manifestat imediat opoziția, ceea ce este un semn bun, pentru că transmit o avertizare liderilor europeni. Parlamentul European nu va vota în orice condiții și categoric nu va vota un buget care reduce Politica de coeziune.
România trebuie să-și modernizeze legislația
În ceea ce privește Pactul ecologic și mecanismele prin care tranziția către sustenabilitate va fi finanțată, un lucru este foarte important de înțeles. Vor exista granturi europene aferente așa-numitului Mecanism de Tranziție Justă, dar majoritatea fondurilor care vor putea fi puse în slujba tranziției vor fi împrumuturi și construcții financiare asemănătoare Planului de investiții Juncker. În aceste condiții, dacă dorim ca România să aibă succes în tranziția verde, trebuie să ne întrebăm de ce am avut o performanță mai mult decât modestă în atragerea finanțărilor și investițiilor prin Planul Juncker. Trebuie acționat pe două planuri: modernizarea legislației în domeniul achizițiilor publice, în reglementarea parteneriatului public-privat și, în general, în ceea ce privește transparența și predictibilitatea sistemului financiar bancar intern. Pe de altă parte, avem nevoie de creșterea încrederii față de mediul investițional și de afaceri din România. Pentru aceasta, este nevoie de bună guvernare și de consecvență în reformele pe care România le implementează în armonie cu UE. ■