La sfârșitul lunii septembrie, s-a finalizat distribuția unei noi emisiuni de titluri de stat, numite Tezaur, care se adresează populației. Titlurile de stat pentru populație au fost lansate, pentru prima dată, anul trecut. A părut că sunt o variantă prin care statul vrea să își diversifice sursele de împrumut. În esență, nu era neapărat un lucru rău, pentru că totdeauna este util ca statul, care are nevoie de bani mulți pentru a finanța deficitul bugetar și datoriile ajunse la scadență, să aibă surse diversificate de împrumut.

Adică, de la băncile locale, de pe piața internațională și, acum, de la populație. Emisiunea de titluri nu s-a bucurat de un mare succes. Probabil că, pe de o parte, publicul larg nu era obișnuit cu acest instrument financiar, pe de altă parte, nu foarte mulți români au avut încredere în titlurile emise.

Numai că statul nu s-a lăsat. A scos emisiune după emisiune de titluri, a schimbat condițiile de cumpărare, astfel încât acum titlurile de valoare ale Ministerului Finanțelor Publice devin deja o formă agresivă de a atrage banii populației. Ba, chiar, este posibil ca unii dintre cumpărători să își fi retras o parte din bani din bănci, pentru a-i plasa în titluri de stat. Suntem în situația în care statul face o concurență neloială băncilor și altor instituții financiare. Ceea ce poate sugera că Ministerul Finanțelor nu doar că dorește să finanțeze datoria publică, dar și-a propus chiar să atragă o parte din banii populației din bănci. În alt domeniu și cu alți actori, aceasta s-ar numi concurență neloială.

Venituri din dobânzi la titluri de stat scutite de impozit

Iată argumentele în acest sens. Veniturile din emisiunea de titluri de stat aflată în desfășurare sunt neimpozabile. Niciun câștig financiar obținut în România, depozite bancare, câștiguri pe piața de capital, chiar și câștigurile din criptomonede, sunt impozitate. Doar cele din titlurile de stat nu sunt supuse impozitării cu un anumit procentaj.

Apoi, a fost eliminată plafonarea sumelor care pot fi investite de persoanele fizice. Un titlu are valoarea nominală de un leu, ceea ce ne arată că statul este hotărât să atragă și sume de câteva sute de lei sau, la limită, chiar de câteva zeci de lei. Poate fi la mijloc nevoia aproape disperată a statului de a lua cât mai mulți bani din piață.

A mai intervenit o schimbare față de primele emisiuni Tezaur. Atunci, titlurile de stat se puteau răscumpăra numai la scadență, adică după un an, doi sau trei, în funcție de durata emisiunii. Acum, la emisiunea de titluri aflată la vânzare s-a schimbat regula, în sensul că răscumpărarea se poate face și în avans. Este clar că pentru cei care cumpărau titluri de stat era o problemă să nu poată răscumpăra sumele înainte de scadență. De exemplu, un depozit bancar poate fi lichidat înainte de termen, bineînțeles cu penalitățile de rigoare. Acum, însă, prin renunțarea la clauza de răscumpărare a banilor doar la scadență, statul încearcă să rivalizeze cu produsele bancare.

O dobândă generoasă din banii statului

În fine, cel mai important element este dobânda oferită. Este vorba despre 3,5% la scadența pe un an, de 4% la scadența de doi ani și de 4,5% pentru emisiunile cu scadența de trei ani. În primul rând, dobânzile sunt incomparabil mai mari decât cele oferite de băncile comerciale de top. Acestea practică o dobândă la depozite de cel mult 1%. Totodată, dobânzile oferite populației sunt mai mari decât cele plătite băncilor care licitează pentru titluri de stat. Ceea ce este aberant, pentru că în felul acesta statul își crește costurile cu dobânzile, în loc să le optimizeze. Un lucru important este că foarte puține instrumente financiare își permit, în acest moment, să ofere o dobândă atât de mare în viitor. Acțiunile, fondurile de investiții nu pot decât să aibă ca reper randamentele trecute. Cele viitoare rămân doar la stadiul de estimare.

În ceea ce privește depozitele bancare, acestea oferă dobânzi pe perioada depozitului, dar ele sunt, în acest moment, nesemnificative.

Oferta de titluri de stat pentru populație arată ca și cum Ministerul Finanțelor s-ar fi hotărât să strângă toți banii din piață, inclusiv economiile populației din bănci sau pe cele plasate în alte instrumente financiare. Este greu de crezut că este atât de mare nevoia de bani. Mai degrabă, seamănă cu o lovitură sub centură pe care statul vrea să o dea băncilor comerciale și societăților financiare care au rolul de a atrage banii populației.

Datoria publică, două moduri de a privi tema

Nivelul datoriei publice este un indicator important pentru economiile europene. În timpul crizei economice, nivelul datoriei publice a fost considerat esențial pentru evoluțiile viitoare. Astfel, a fost introdusă o prevedere specială de reducere a datoriei publice în multe dintre prevederile tratatului fiscal adoptat de Uniunea Europeană, tocmai pentru a readuce disciplina fiscală și bugetară în țările Uniunii profund lovite de criză, începând cu anul 2008. Progresele sunt totuși relativ nesemnificative, în sensul că dacă privim datoria publică atât la nivel nominal, cât și ca procentaj din PIB, vom observa că aceasta nu a făcut progrese deosebite.

Iată câteva dintre cifrele cele mai importante și mai îngrijorătoare. Este vorba, în primul rând, că pe primul trimestru al acestui an, datoria publică în termeni nominali a crescut. În zona euro a urcat de la 9.860 de miliarde de euro, în trimestrul IV al anului trecut, la 10.000 de miliarde de euro, trimestrul I al acestui an. Ca procentaj din produsul intern brut, datoria publică a scăzut ușor, de la 87%, la 85,9% din PIB, în primul trimestru al acestui an față de aceeași perioadă a anului trecut. 

În ceea ce privește Uniunea Europeană, datoria publică a rămas relativ la același nivel în primul trimestru al anului în comparație cu anul trecut, adică aproximativ 12.900 de miliarde de euro, adică 80% din PIB.

Rapoarte ale instituțiilor financiare internaționale arată că pe plan mondial nivelul datoriilor a crescut foarte mult, fiind chiar mai mari decât înainte de criză.

Iată însă care este situația câtorva state europene în ceea ce privește datoria publică exprimată ca procentaj din PIB. Astfel, pe primele locuri se află Grecia, cu 181% din PIB, Italia, 134% din PIB, Portugalia, 123%, Belgia 105% și Cipru 105% din PIB. Se remarcă în acest pluton state care au avut de suferit de pe urma crizei economice, plus Italia, care acum trece printr-o criză de identitate europeană.

Statele cu cele mai mici datorii publice din Uniunea Europeană sunt Estonia, 8,1%, Bulgaria, 21,2%, și Luxemburg, cu 21,3% din PIB.

România este relativ aproape de acest pluton, având o datorie publică de 34,1%, a șasea cea mai mică datorie publică din UE, la un nivel rezonabil față de standardele europene. Dar România are creșteri de datorie nominală, de la 301 miliarde de lei la 329 de miliarde de lei. Pe parcursul a numai un an, primul trimestru 2019 față de aceeași perioadă din 2018, datoria publică a crescut cu 28 de miliarde de lei.

Deci, oricât de mare ar părea performanța menținerii datoriei publice la un procentaj redus din PIB, în termeni nominali, datoria a crescut.

Cele mai mari datorii publice exprimate în valoare nominală sunt înregistrate de Italia – 2321 de miliarde de euro; Franța – 2315 miliarde de euro; Germania – 2.000 de miliarde de euro și Spania – 1.200 de miliarde de euro.

România este într-o zonă călduță, cu o datorie publică de 393 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 70 de miliarde de euro. Pare puțin, doar că experții avertizează că actuala nevoie de finanțare va duce la o creștere a datoriei publice.

Datoria publică a României încă este la un nivel redus, dar nevoia de finanțare începe să ridice probleme. ■