Taxarea muncii, în scădere pe plan mondial

PUNTA DEL ESTE, URUGUAY - NOVEMBER 19: Construction workers work on the 18th floor of Trump Tower Punta del Este, a Trump-branded luxury tower under construction on November 19, 2018 in Punta del Este, Uruguay. The tower has been under construction since 2014 by YY Development Group. (Photo by Ronald Martinez/Getty Images)

În anul 2018, sistemul fiscal de taxare a muncii a cunoscut o serie de schimbări în unele economii ale lumii. În cazul statelor membre ale OECD, pentru un salariu mediu al unei persoane singure, taxarea muncii a ajuns la 36,1%, în scădere cu 0,16% față de anul precedent.

Taxele pe muncă sunt diferența dintre salariul brut și cel net și sunt reprezentate de impozitul pe venit plătit de salariat și de contribuțiile de asigurări plătite de angajator și angajat. În România, cea mai mare parte a contribuțiilor sunt în contul angajatului, dar studiul este realizat pentru țările OECD.

Scăderea poverii fiscale pe muncă, în anul 2018, se datorează scăderii de taxare din patru state: Estonia –  2,54 puncte procentuale (p.p), Statele Unite – 2,19 p.p., Ungaria – 1,11 p.p. și Belgia – 1,09 p.p. Acest nivel de scădere a contribuțiilor sociale s-a aplicat pentru persoanele celibatare. Anul trecut, în Estonia și SUA au avut loc reforme fiscale, iar în Ungaria și Belgia au scăzut nivelul contribuțiilor de asigurări plătite de angajator.

În 22 de țări, au fost crescute contribuțiile sociale, pentru salariații care nu au familie, cu sub jumătate de punct procentual. Dar au fost și state care au diminuat nivelul contribuțiilor de asigurări.

Diferențe semnificative între state în ceea ce privește nivelul contribuțiilor sociale

Concret, cele mai mari contribuții sociale sunt impuse în Belgia (52,7%), Germania (49,5%), Italia (47,9%), Franța și Austria (47,6%). Cele mai reduse niveluri de taxare a muncii sunt în Chile (7%), Noua Zeelandă (18,4%) și Mexic (19,7%).

În ultimii doi ani, povara fiscală aplicată pe salarii sau venituri a crescut în 22 din 36 de state, dar cu niveluri foarte mici, iar în restul de 14 state, taxarea a scăzut. În total, pentru statele OECD, anul trecut, taxele pe muncă au scăzut, în medie, cu 0,16%.

Pentru familiile în care veniturile sunt aduse de un singur membru, nivelul contribuțiilor sociale a rămas la fel în ultimii doi ani, în medie, la 26,6% – pentru statele OECD. Anul trecut, nivelul contribuțiilor sociale a scăzut în 16 state membre OECD. Cele mai mari reduceri de taxe au fost operate în Noua Zeelandă (4,52 p.p.), Lituania (2,50 p.p.), Estonia și Statele Unite (2,41 p.p.), Ungaria (1,13 p.p.), Belgia (1,09 p.p.) și Grecia (1,08 p.p.). În 19 state membre ale OECD, nivelul taxării nu s-a modificat.

Polonia și România, cele mai reformatoare state în materie de taxarea muncii

În ceea ce privește creșterea contribuțiilor sociale, cu excepția Poloniei, acolo unde a avut loc o mărire a taxei pe muncă cu 10,33 puncte procentuale, sub efectul reducerii alocațiilor familiale, în nicio altă țară a OECD creșterea nu a depășit un punct procentual.

OECD a realizat și un studiu special privind plata contribuțiilor pentru salariații care sunt celibatari și au un salariu median pe economie. Pentru aceștia, contribuțiile plătite sunt cu două puncte procentuale mai mici decât în cazul persoanelor singure care au un salariu mediu. În anul 2017, sarcina fiscală aplicată salariului median diferă între 7%, în Chile, și 52%, în Belgia.

În 21 de state, nivelul taxării este între 30% și 45%. Trebuie precizat că, în marea majoritate a cazurilor, în statele OECD, diferența dintre nivelul contribuțiilor plătite pentru salariul median și cel mediu este dată de impozitele pe venituri aplicate persoanelor fizice, care sunt mai reduse. Contribuțiile sociale plătite de angajator, care au o cotă mai mare decât impozitul pe salariu sau venit, joacă un rol important în șase state OECD.

România a făcut o reformă masivă a contribuțiilor sociale

România nu este membră OECD, dar început totuși să aplice o reformă radicală a sistemului de contribuții sociale. Respectiv, s-a realizat transferul contribuțiilor de la angajator la angajat. A fost o reformă controversată, dezbătută intens și care, practic, nu s-a încheiat nici astăzi, pentru că ordonanța care a legiferat schimbarea sistemului de plată a contribuțiilor nu a fost transformată în lege nici până în acest moment.

Pentru echilibru, schimbarea taxării pe muncă a fost însoțită de o scădere a impozitului pe venit, adică pe salariu, de la 16% la 10%. Compania plătește pentru un salariat un total minim de 37,25% din salariul net, pentru condiții normale de muncă, iar pentru condiții grele de muncă, nivelul de taxare este între 41,25% și 45,25%.

Rezultatele schimbării taxării muncii sunt încă incerte pentru angajații din sectorul privat și pentru unele companii. Firmele au acoperit creșterile de salarii brute prin soluții legale, cum ar fi acordarea unor bonusuri. Acest lucru s-a întâmplat pentru a avea siguranța că, la aprobarea proiectului de lege al ordonanței, nu se vor aduce schimbări de substanță. Chiar și în acest moment, o serie de firme continuă să își plătească angajații folosind metoda bonusurilor.

Bugetul este marele câștigător al reformei contribuțiilor, în sensul că, la acest capitol, a înregistrat creșteri substanțiale de încasări și ca urmare a mutării contribuțiilor de la angajator la angajat.

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele