Tehnologia informației trece de la capitalism la socialism

37
5 minute de lectură

Bitcoin, de la bit – unitatea de bază în IT – și coin – monedă, despre care Joseph Stiglitz – laureat Nobel în 2001 – spune că nu a auzit pe nimeni să furnizeze un argument prin care să susțină că e util din punct de vedere social.

Sigur că IT-ul nu poate fi inclus pe de-a întregul în zona de inutilitate socială, dar are o parte importantă. Ia gândiți-vă cum trăiesc companiile de pe urma update-urilor devenite obligatorii, deși nu-s neapărat necesare.

Iar în măsura în care IT-ul e supraevaluat ca utilitate extrage niște rente. La fel ca multinaționalele, ce au un sistem de lobby atât de puternic, încât bunurile și serviciile produse, chiar dacă nu-s indispensabile, au căpătat acest statut prin efectul legii. Ca atunci când ai firmă și statul te obligă să ai cont la bancă pentru a te lăsa să funcționezi.

Dar poate că nu v-ați prins, însă în acest mod, pe lângă sistemul de impuneri de stat, au apărut și niște taxe private, ca să nu existe niciun dubiu în privința zicerii lui Marx: „Există o singură cale de a ucide capitalismul: prin taxe, taxe și iar taxe”.  

Și pe lângă taxele publice sau private, tot cu rolul de a controla cererea agregată, mai există și prețurile utilităților publice. Iar când se încarcă populația cu tarife la utilități și taxe până la nivelul veniturilor, se ajunge la sclavagism. Ceea ce înseamnă că nu se dorește crearea unei clase de mijloc care să economisească.

Dar nu aceasta vreau să fie neapărat perspectiva acestui articol, ci aceea că-i o regulă verificată de-a lungul istoriei: capitaliștii devin socialiști pe măsură ce-și extind și-și consolidează businessul. Acest lucru se vede în momentul de față și în IT. În perioada romantică a revoluției informatice din Silicon Valley, pe un calculator IBM, programele erau compatibile, indiferent dacă aveai un model 286 sau 486.

Astăzi, Windows 7, 8 si 10 nu merg pe orice configurație. Dacă le vrei, ești obligat să-ți schimbi și hardul și softul. Mai mult, dacă nu faci update-urile cerute de producător, constați că nu-ți mai merge sistemul.

Și reiterez, upgradarea a devenit o obligație, nu mai e o opțiune liberă a clientului. Dacă dorești să rămâi la Windows XP, n-ai cum. Clienților li se încalcă libertatea de a alege. Socialismul informatic a înlocuit capitalismul informatic.

Să fim cinstiți însă: nimănui nu-i place capitalismul. Capitalismul pe bune, economia de piață adevărată. Aceea în care talentul, competențele, puterea de munca și inspirația personală determină averea și nivelul de trai al fiecăruia. În care statutul social depinde direct de capacitatea de a anticipa și de a satisface, de fiecare dată mai bine decât alții, nevoile semenilor. În care nimeni nu este protejat de concurență, niciun succes nu e definitiv și nicio avere nu e ferită de ruină.

O astfel de lume n-ar fi câtuși de puțin o junglă marcată de agresivitate și lăcomie, în care oamenii și-ar fi lupi unii altora, după cum sună refrenul stângii. Dimpotrivă. Pe de altă parte, nici n-ar fi o lume comodă. Mai precis, n-ar fi lejeră pentru cei care trăiesc extrem, extrem de comod în prezent.

Cei pe care i-am menționat se comportă exact ca membrii unei trupe rock, care a scos un album de succes, iar după aceea trăiește din fructele succesului respectiv ani întregi, fără să se obosească să recâștige admirația publicului și fără să facă măcar efortul de a-i întâlni pe fanii care cumpără albumul, în concerte.

Exemplul nu e ales la întâmplare. Artiștii și inginerii inovatori, ca să dăm doar două exemple, își pot construi averi masive pe baza unei singure idei avute în viață, datorită legilor care protejează „copyright-ul” și „drepturile de proprietate intelectuală”.

N-ar fi cinstit, însă, să ne limităm la aceste exemple. Problema este sistemică și generalizată. Întregul sistem economic mondial pare construit pentru a proteja privilegii dobândite. E profund neplăcut să fii nevoit să trăiești uitându-te în permanență peste umăr să vezi dacă nu cumva te ajunge concurența din urmă. Toți ne dorim siguranță, previzibilitate, tihnă. Toți vrem să ne simțim protejați. E omenește. Și de aceea, de fapt, nu iubim capitalismul.

Nici nu trebuie. E nevoie doar să-l practicăm și să-l susținem. Pentru că e singura formă onestă de organizare economică și unica în care omul simplu, comun, fără calități speciale, fără mare talent social și fără „intrări” privilegiate, are o șansă de reușită. 

Dar apropo, cum a evoluat IT-ul de la capitalism la socialism, cam la fel s-a modelat și discursul artizanului Silicon Valley, Bill Gates. El subliniază că actuala evoluție a retoricii pro-socialiste din Statele Unite nu este cu adevărat socialism. Așa-numitele politici „socialiste” pe care le auzim de la politicieni, precum Alexandria Ocasio-Cortez și Bernie Sanders, sunt în mare parte doar politici capitaliste, cu o rețea de securitate socială puternică. Și este în regulă!

„Socialismul însemnă că statul controlează mijloacele de producție”, a precizat Gates pentru CNBC. „Și o mulțime de oameni, care promovează socialismul, nu folosesc acea definiție clasică”.

„Ceea ce vom avea este capitalismul cu un anumit nivel de impozitare”, a spus Gates, sugerând că el presupune că vor câștiga în viitor candidații progresiști. Majoritatea nu se exprimă împotriva capitalismului, ci doar că „impozitele ar trebui să se schimbe”.

Are sens să reamintesc citatul din Karl Marx? ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele