Ce ne mai învață „propaganda de partid și de stat”? Da, da, aceea despre care comisarul european Corina Crețu spune că este finanțată cu milioane de euro din banii statului!

Ne învață că Occidentul ne dușmănește – că nu ne lasă să ne facem autostrăzi. Asta este, însă, inutil de comentat…

Altceva merită cu adevărat, și anume felul în care Propaganda a tratat un subiect chiar important. Vorbind despre centenarul Unirii, agenția germană DPA, preluată de televiziunea publică ZDF, s-a referit la „anexarea” Transilvaniei de către România.

Cuvântul „anschluss”, care în germană are și alte înțelesuri, ceva mai subtile decât cel dat de cărțile de istorie pentru anexarea Austriei de către Al Treilea Reich, în 1938, a zgâriat, desigur, multe urechi. Și pe bună dreptate.

Oricum, abordarea, pe lângă că e deranjantă pentru sentimentele românilor, este și neadevărată. Nu, Unirea nu a fost o formă de anexare, ci rezultatul firesc al autodeterminării românilor transilvăneni, un drept conferit de concepția wilsoniană, liberală, asupra Europei de după Marele Război. A fost un act de voință al majorității, dar o majoritate generoasă și care a pus relația cu minoritățile pe baze europene, așa cum o arată Declarația de la Alba Iulia. Nici vorbă de anexare, așadar.

Lucrurile au fost clarificate apoi, DPA și ZDF au făcut rectificările necesare, inclusiv Ambasada Germaniei la București s-a pronunțat.

Problema este alta, și anume modul în care Propaganda de partid și de stat a tratat cazul. A generalizat, dând impresia că întreaga Germanie conspiră împotriva României. Dar ce întreaga Germanie, întreaga Uniune Europeană!

Cu alte cuvinte, tocmai acea Germanie și tocmai acea Uniune Europeană care ne cer nouă să respectăm legile și statul de drept și să nu dăm ordonanță de grațiere și amnistie! Ce dovadă mai bună se putea găsi pentru a demonstra caracterul dușmănos al Occidentului!

Generalizarea este un instrument de bază pentru propagandă, peste tot și de când lumea. Folosită în mod creativ, poate da rezultate nebănuite. De exemplu, în cazul de față, nu o anumită publicație a avut o abordare incorectă (din greșeală sau cu rea-intenție, n-are importanță), ci o întreagă categorie, care poate fi extinsă, după nevoie. Astfel că nu mai vorbim despre jurnalistul X de la publicația Y. Vorbim deja despre „presa germană”, presa din țara Angelei Merkel” ( asta sună al naibii de bine, fiindcă lasă falsa impresie că însăși cancelara e implicată!), apoi despre Germania întreagă și, cu puțină imaginație, despre Vest, în general! Toți au ceva cu noi, teoria conspirației universale își găsește justificarea.

Nu încape îndoială că, sesizând pericolul și înțelegând efectele propagandei, Ambasada Germaniei la București a emis un comunicat lămuritor, în care a reiterat poziția guvernului de la Berlin.

Un alt subiect plăcut Propagandei este cel legat de protestul „Vestelor galbene” din Franța. Dar nu, nu cedarea guvernului francez în fața protestului popular sau – ferească Sfântul! –faptul că șeful guvernului i-a considerat pe protestatari niște buni francezi. Nu…

Subiectul predilect a fost intervenția forțelor de ordine. Vedeți că și jandarmii lor bat oameni și fac uz de gaze lacrimogene? Și uite că pe ei nu-i mai trage coana Europă de mânecă!

Aici, instrumentul propagandiștilor este relativizarea – nu numai la noi se întâmplă asta, și voi faceți la fel, deci nu aveți a ne reproșa ceva.

Evident, nu ține. Intervenția forțelor de ordine de la Paris și din celelalte orașe franceze nu a avut nimic de-a face cu ce s-a petrecut la București, în 10 august. În Franța, intervenția a avut loc împotriva unor grupuri restrânse de manifestanți care se dedau la violențe în mod deschis, mulți dintre ei adevărați profesioniști ai bătăliilor de stradă, veniți special pentru a se lupta cu forțele de ordine și a sparge vitrine. La fel de adevărat este că li s-a adăugat un număr de oameni fără antecedente, dar pe care nemulțumirea, altfel reală, i-a radicalizat.

Jandarmii și polițiștii francezi au încercat să stabilească pe marele bulevard Champs Élysées un spațiu securizat, în care „Vestele galbene” să poată manifesta în siguranță, doar că încercarea le-a fost zădărnicită de câteva grupe de asalt, apoi situația a scăpat de sub control.

Nimeni însă, în Franța, nu a pus problema agresării de către forțele de ordine a unor manifestanți pașnici, așa cum a fost cazul la București. Forțele de ordine franceze au operat peste 400 de arestări din rândul celor violenți, în timp ce, în România, societatea civilă strigă sus și tare că forțele de ordine mai degrabă i-au ignorat pe cei din grupusculele violente, mulți dintre ei cunoscuți din peluzele cluburilor de fotbal, acționând însă, în forță, asupra masei de manifestanți pașnici. Nuanța e importantă, dar, evident, scapă propagandei.

Și mai e ceva: în niciun moment, autoritățile franceze n-au invocat caracterul neautorizat al protestului, așa cum au făcut guvernanții români, inclusiv de la tribuna Parlamentului European!

Dar după relativizare, Propagandaa poate miza și pe translatare. Cu alte cuvinte, dacă asta s-a putut acolo, se poate și aici. În consecință, pentru că la Paris au avut loc violențe, nu cumva, la București, orice urmă de protest pașnic va putea fi drastic reprimată? Aceasta-i întrebarea.