Scopul său este de a izola individul de grup, de a sparge societatea și de a o transforma în indivizi înspământați, ascunzându-se în casele lor, fiind incapabili să-și ducă viața de zi cu zi ca cetățeni, salariați sau membri de familie. Mai departe, subminează credința individului în valorile colective ale societății prin amplificarea amenințării potențiale până la dimensiunea în care securitatea apare ca fiind mai importantă decât toate celelalte preocupări politice. Terorismul face apel la imaginația individului, imaginație ce este îndreptată împotriva propriei persoane. Vorbim despre efectele pe care le are atacul asupra membrilor populației țintă, dar nu datorită victimelor propriu-zise. Acestă influență – personalizarea atacului – poate fi văzută imediat după atacul terorist pe o stradă sau într-un magazin aglomerat, sau pe un pod din Londra.

Reacția imediată a celor mai mulți după ce au auzit un atac este demnă de șoc

« Am fost acolo doar cu o săptămână înainte » , „Soția mea lucrează în clădirea alăturată ‟ , „Mătușa mea locuiește pe o stradă mai încolo”.

Prin aceste personalizări ale atacurilor teroriste, efectele asupra populației țintă sunt extinse dincolo de victimele propriu-zise – includ și persoane care nu au fost în zonă în timpul atacului, ceea ce face ca mesajul transmis propagat prin canalele mass-media – chiar dacă este în totalitate nefondat ⸦ să fie extrem de periculos. Membrii populației țintă încep să creadă că numai o coincidență i-a salvat pe ei și pe cei dragi, dar nu pot conta tot pe o coincidență la viitorul atac terorist, care va urma cu siguranță. Prin utilizarea manipulării psihologice, teroriștii reușesc să creeze o anxietate care este disproporționată în comparație cu amenințarea existentă – un fel de panică irațională. În timp ce daunele fizice cauzate de terorism pot fi, din punct de vedere statistic, mai mici decât cele provocate de accidentele rutiere, de exemplu ⸧ , atmosfera creată de actul terorist în sine aruncă o umbră serioasă asupra societății.

Deși un număr considerabil din rândul teroriștilor sinucigași sunt apți din punct de vedere psihiatric și psihologic, grupările militante câștigă prin perpetuarea stereotipului de fanatism. Mesajul ⌠adevărat sau nu⌡cum că sunt zeci sau sute de recruți, care așteaptă să plece în misiuni teroriste pentru a deservi scopurile organizației este adesea greu de verificat, dar are întotdeauna impact. Un exemplu al modului în care o organizație teroristă face apel la acest tip de manipulare psiho-sociologică poate fi regăsit în maniera în care Hamas utilizează mass-media din Israel. După ce Forțele Israeliene de Apărare desfășoară o acțiune militară împotriva facțiunii teroriste, purtătorul de cuvânt al Hamas face declarații în presă⦂

Din cauza acestei operațiuni, Hamas pregătește o serie de atacuri pentru a răspunde cu aceeași monedă. Organizația noastră are zece bombe pregătite pentru a se răzbuna, declară purtătorul de cuvânt.

Dar care este semnificația adevărată a acestor amenințări?

Dacă nu va mai avea loc nici o operațiune militară împotriva Hamas, membrii acestei organizații nu vor mai pregăti alte atacuri? Și când se vorbește despre zece bombe pregătite , se referă că vor urma zece atacuri în următoarele ore sau în următoarele zece zile sau în următoarele zece luni? Iar după aceste zece atacuri, organizația nu va mai pregăti alte atacuri sau acestea vor fi o scuză pentru cel de-al unsprezecelea atac? În ciuda lipsei de semnificație a acestor amenințări, totuși, efectul este de a induce o anxietate în timpul perioadelor liniștite dintre atacuri. Mai degrabă, organizația teroristă se joacă cu teama persoanelor ce aparțin populației țintă, în concepția cărora, dacă are loc un atac, sigur vor urma și altele.

Uneori, organizațiile teroriste exploatează frica rezultată în urma unui atac reușit, subliniînd faptul că respectivul atac a avut o anumită semnificație pentru țintă. Încercarea de a opri atacul terorist conduce la moartea celui care îl comite, cum a fost și cazul de la Londra, dar de cele mai multe ori sunt ucise sau rănite și persoane nevinovate, ca victime colaterale. ⁍