Uber și companiile de ridesharing nu sunt scoase în afara legii, dar nu se află nici în legalitate. Ca atare, șoferii de la companiile tehnologice de mobilitate urbană au continuat să circule și după data de 16 mai a.c., ziua în care a intrat în vigoare o nouă ordonanță de guvern. Unii șoferi au fost amendați, alții au scăpat, dar lucrurile nu pot merge în continuare în felul acesta. Totul este la mâna autorităților, dacă acestea vor să aplice legea, adică să-i găsească și să-i penalizeze pe șoferii care lucrează pentru companiile tehnologice.

Sfatul pe care l-a transmis ministrul transporturilor Răzvan Cuc șoferilor amendați, și anume să conteste amenzile în justiție, nu este deloc practic. Nimeni nu garantează că o contestație va avea câștig de cauză (legea, în acest moment, este favorabilă deciziei Poliției) și, mai ales, în cât timp se va putea soluționa contestația. Deci, soluția propusă de ministrul Cuc este incorectă. În loc să rezolve problema și să clarifice legislația în Guvern, ministrul îi trimite pe șoferii de la Uber către instanță.

O mare problemă care trebuie rezolvată legislativ

Problema Uber este acum una legislativă. Începând cu data de 16 mai a.c. a intrat în vigoare o ordonanță care dorește să reglementeze serviciul de taximetrie. În cadrul ordonanței este interzis transportul public de persoane, contra cost, cu un autoturism fără a deține o autorizație de taxi valabilă. Această activitate este considerată contravenție și se penalizează cu o amendă între 1.000 și 5.000 de lei. Este destul de clar. Șoferii de pe platformele ridesharing pot fi amendați de câte ori sunt găsiți că transportă persoane în mașină.

Guvernul ar fi trebuit să emită o altă ordonanță care să clarifice situația companiilor tehnologice de mobilitate urbană. Doar că nu a făcut-o până la intrarea în vigoare a ordonanței care schimbă legea taximetriei clasice și, în acest moment, nu sunt decât promisiuni legate de apariția noii ordonanțe. Este o încurcătură legislativă, creată special parcă pentru ca activitatea de ridesharing să se afle la mâna autorităților. Adică, legea să fie aplicată atunci când vrea și poate Poliția sau Guvernul.

Deocamdată, companiile de ridesharing au anunțat că vor pune avocați la dispoziția șoferilor, adică vor asigura asistență juridică șoferilor care solicită acest lucru. Este mai mult decât nimic, dar este singurul lucru concret care se poate face în actuala situație.

Șoferii de Uber nu mai au curaj să iasă în trafic

Totuși, efectele asupra pieței s-au văzut destul de rapid. În câteva zile, cursele comandate prin platforme digitale au fost tot mai rare și tot mai scumpe. Motivul este clar: șoferii companiilor de ridesharing au fost mai puțini, pentru că s-au temut că vor fi amendați sau li se vor confisca plăcuțele de înmatriculare.

În același timp, Coaliția pentru Economie Digitală, din care fac parte companiile Uber, Bolt și Clever, a lansat o petiție în numele a 2,5 milioane de clienți pentru ca platformele digitale de transport urban să poată funcționa în continuare.

„Am dorit să punem la dispoziția celor 2,5 milioane de români care folosesc aceste platforme un canal prin care să-și poată spune punctul de vedere, într-un mod civilizat, așa cum sunt și serviciile de transport pentru a căror reglementare milităm. Credem că nu prin proteste de stradă, prin blocarea piețelor publice și a traficului trebuie să ne facem auzită vocea, ci prin mobilizarea civică a celor care sunt alături de noi. Sperăm că și Guvernul României va auzi aceste voci și va lua o decizie cât mai repede”, a declarat Cătălin Codreanu, președintele asociației Coaliția pentru Economie Digitală.

„Segmentul de ridesharing aduce anual beneficii, directe și indirecte, de peste un miliard de lei și oferă un loc de muncă pentru peste 20.000 de șoferi parteneri. Sunt servicii care pun România pe harta transportului urban modern. Modernizarea transportului urban din România poate începe cu reglementarea acestor servicii. Acestea, pe lângă beneficiile de ordin financiar pe care le aduc, contribuie într-o măsură foarte mare la descongestionarea traficului”, se arată într-un punct de vedere al asociației transmis mass-media.

Platformele digitale sunt complementare cu taximetria clasică

De altfel, un studiu recent al Pwc România arată că printre tendințele globale care se manifestă asupra mobilității urbane se află și folosirea inovațiilor tehnologice. Platformele tehnologice aduc o serie de avantaje pentru economie, precum locuri de muncă suplimentare, un program flexibil de lucru sau o creștere a fiscalizării serviciilor de transport.

Interesant este că, în România, șoferii de taxi ai companiilor tradiționale folosesc platforme digitale. De asemenea, unele firme de taxi folosesc și ele același sistem de colaborare cu șoferii, pe care îl contestă la companiile de tip ridesharing, adică bazat pe microîntreprinderi.

S-a ajuns ca șoferii de taxi să primească două treimi din comenzi prin intermediul aplicațiilor digitale. Concluzia studiului este că în țările europene, serviciile de mobilitate urbană sunt complementare transportului tradițional, în condițiile în care oferta este sub nivelul cererii.

Din dezbaterea din România lipsesc datele concrete legate de funcționarea afacerilor. Respectiv, în ce măsură companiile de ridesharing plătesc taxe și impozite în economia locală, comparativ cu firmele de taxi. Și, pe de altă parte, ar trebui să știm care este procentajul de șoferi de taxi clasic care lucrează în regim de colaboratori. Informațiile ar trebui să vină de la administrație. Dar guvernul nu pare capabil de analize solide și cu atât mai puțin de o decizie clară privind funcționarea platformelor digitale de transport.

Și Franța luptă cu „uberizarea” transportului

România nu este singura țară în care există tensiuni între transportul clasic și cel realizat prin intermediul platformelor digitale. De exemplu, la începutul acestei săptămâni, la Paris a avut loc o serie de proteste ale companiilor de taxi împotriva unui proiect de lege privind mobilitatea urbană. Proiectul prevede ca firmele de ridesharing să poată utiliza culoarul special pentru autobuze, să poată staționa în spațiile special amenajate și să poată încheia contracte de muncă. Cu toate acestea, reprezentanții sindicatelor din industria de taximetrie afirmă că prin proiectul de lege firmelor de ridesharing li se acordă o serie de facilități, fără însă a li se impune și constrângerile specifice companiilor de taxi. Din acest punct de vedere, lucrurile seamănă, încă o dată, cu România. De altfel, mass-media franceză se întreabă dacă asistăm la o coaliție a profesiilor clasice de transport rutier împotriva uberizării? Este posibil, pentru că în Franța nu este vorba doar despre un protest al companiilor de taxi, ci și de unul al școlilor de șoferi și al transportului de tip ambulanțier. Școlile de șoferi reclamă schimbările ce se pregătesc în ceea ce privește obținerea permisului de conducere. Este vorba despre utilizarea tot mai des a unor platforme digitale și posibilitatea ca un candidat să se înscrie direct la examenul pentru obținerea permisului de conducere, fără a mai urma cursurile unei școli de șoferi. Reprezentanții acestui domeniu cred că implementarea acestui sistem va fi un pericol pentru securitatea circulației. În fine, la Paris au protestat și reprezentanții firmelor de ambulanță. Anul trecut, în Franța, s-a deschis această piață, în sensul că spitalele și clinicile pot scoate la licitație asigurarea transportului sanitar. În mai puțin de un an, s-au creat companii care au reușit să câștige această piață și care, în acest moment, își văd amenințată poziția de firme de tip Uber. Marea diferență dintre Franța și România este totuși că în Hexagon există un proiect de lege, prezentat transparent. În România, companiile de ridesharing sunt lăsate, deocamdată, „la mâna” autorităților.