Majoritatea statelor europene au finalizat deja proiectele de buget pentru anul 2019. Italia, de exemplu, l-a transmis Comisiei Europene. Că draftul de buget a născut o vie controversă cu instituția europeană este altceva. Dar Italia, Franța și alte state europene au finalizat deja proiectele de buget.

România are încă multe necunoscute privind măsurile economice ale anului viitor și implicit asupra construcției bugetare. Controversele sunt uriașe și sunt vizibile chiar în interiorul guvernului. „Focul” a fost aprins de un document trimis la Bruxelles de ministrul Finanțelor. Scrisoarea către Comisia Europeană face parte din dialogul legat de construcția bugetului și de respectarea normelor europene fiscale. De altfel, instituția europeană a transmis, încă din luna mai a acestui an, o serie de observații guvernului României referitoare la indicatorii bugetari. Răspunsul ministrului Finanțelor a fost trimis abia la sfârșitul lunii octombrie a.c.

Un document transmis Comisiei Europene care a pus „paie pe foc”

Dincolo de schimbul de corespondență dintre guvern și Comisia Europeană, important este conținutul raportului trimis de Ministerul Finanțelor Publice. În sensul că este mult diferit de mesajele transmise către publicul din România. Astfel, în documentul semnat de Teodorovici (dezvăluit în România de senatorul liberal Florin Cîțu, nefiind publicat de guvern) se are în vedere, ca variantă de lucru, înghețarea salariilor bugetare, în sensul amânării aplicării legii salarizării. Pare o opțiune de luat în seamă, dată fiind situația bugetară.

După publicarea documentului transmis către Comisia Europeană, au început vorbele. Ministrul Finanțelor a avansat în dezbaterile televizate o serie de promisiuni. Că o serie de măsuri vor fi devansate, în sensul că promisiunile care urmau să fie aplicate în anul 2022 vor fi aduse cu doi ani înainte, adică în 2020, tocmai pentru a nu mai exista acuzațiile că a fost creat un program care depășește actualul ciclu electoral. Inițiativa este notabilă, dar pare complet nerealistă. În sensul că o devansare a programului de creștere a salariilor bugetare și a pensiilor necesită resurse substanțiale, pe care bugetul nu le are la dispoziție. Sau mai exact, le poate avea la dispoziție, dar cu prețul de a rămâne cu fonduri reduse (aproape de zero) pentru celelalte cheltuieli bugetare, precum cele cu medicamentele, investițiile publice sau plata dobânzilor aferente datoriei publice.

Viziunea lui Teodorovici se bate cap în cap cu cea a Olguței Vasilescu

Mai complicat este că opiniile ministrului Finanțelor se bat cap în cap cu cele ale ministrului Muncii, Lia Olguța Vasilescu. Astfel, Vasilescu este de părere că legea salarizării unitare trebuie aplicată anul viitor, ceea ce înseamnă că este exclusă atât înghețarea salariilor bugetare, cât și devansarea măsurilor din anul 2022 în anul 2020. Se observă că opinia ministrului Muncii este radical diferită de cea a ministrului Finanțelor. Ceea ce înseamnă că în interiorul guvernului este o fractură care va complica foarte mult construirea bugetului de stat pentru anul 2019.

Există totuși o temă asupra căreia chiar și ministrul Finanțelor și cel al Muncii par a fi de acord. Este vorba despre creșterea salariului minim. Guvernul este foarte tentat să aplice recomandările făcute de Comisia Națională de Strategie și Prognoză.

Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate în ceea ce privește construirea bugetului de stat, în data de 19 octombrie a.c., Comisia de Prognoză a emis o notă prin care recomandă călduros creșterea salariului minim sau mai exact o mică reformă a salariului minim în România.

Comisia de Prognoză vrea schimbarea salariului minim „peste noapte”

Despre ce este vorba? În 19 octombrie a.c., Comisia Națională de Strategie și Prognoză a emis două ordine. Primul conține 16 argumente pentru ca salariul minim să fie din nou modificat. Al doilea ordin este identic cu primul având, însă conține în plus o serie de grafice menite să argumenteze necesitatea creșterii salariului minim. Mai exact, salariul minim ar trebui să crească la 2.080 de lei, iar pentru posturile cu studii superioare și pentru angajații cu o vechime de cel puțin 15 ani salariul minim ar trebui să fie de 2.350 de lei.

Cu siguranță argumentele Comisiei de Prognoză pot sta în picioare. Ele trec în revistă toate beneficiile pe care statul și bugetul le pot avea ca urmare a creșterii salariului minim.

Este vorba despre: scăderea ratei sărăciei, dat fiind că încă mulți angajați lucrează cu salariul minim; creșterea salariului minim are un impact pozitiv asupra creșterii economice. Mai mult, se avansează și o cifră care spune că o creștere a salariului minim va avea un impact pozitiv asupra PIB anul acesta (0,15%) și anul viitor (plus 0,8%); salariul minim stimulează consumul și, implicit, creșterea economică; nu are efecte asupra inflației; creșterea este necesară dată fiind criza de forță de muncă din România; conduce la reducerea inegalităților sociale și are un impact pozitiv asupra angajării tinerilor; duce la reducerea inechității dintre salariu și muncă ș.a. Apogeul este că printre argumente este adăugat și un citat din Ministerul Federal al Muncii și Protecției Sociale din Germania. Probabil pentru a demonstra cât de europeană este măsura de creștere a salariului minim.

Sectorul privat este ignorat de guvern și de comisiile guvernamentale

Numai că toate argumentele sunt văzute doar prin prisma statului și a bugetului. În înșiruirea de argumente nu se ia în calcul niciunul legat de mediul privat. Nu se spune nimic despre efectele pe care le-ar avea creșterea din nou a salariului minim asupra mediului privat. Nu se spune niciun cuvânt despre felul în care creșterea salariului minim afectează unele sectoare ale economiei private sau despre mecanismul prin care creșterea salariului minim se transmite asupra tuturor salariilor dintr-o companie.

Este, de asemenea, greu de imaginat că o instituție a statului, precum Comisia de Strategie și Prognoză, a înaintat nota cu argumentele privind creșterea salariului minim în data de 19 octombrie a.c. cerând ca măsura să se aplice de la 1 noiembrie a.c.

Adică măsura să fie aplicată peste câteva zile – fără o consultare a mediului de afaceri și fără ca firmele să își poată face un plan de afaceri care să aibă în vedere toate schimbările de salariu minim.

Pentru că nu este vorba doar despre creșterea salariului minim. Propunerea este mai complexă și vizează o creștere a salariului minim pe mai multe paliere. Este, de fapt, o schimbare majoră a sistemului de salarizare plecând de la salariul minim care afectează mediul de afaceri și foarte multe companii private. O schimbare pe care guvernul ar putea să o impună peste noapte și fără consultarea partenerilor sociali. De altfel, înlocuirea membrilor Consiliului Economic și Social pare că face parte din planul care include măsuri de acest gen.

De fapt, miza creșterii salariului minim este legată de speranța că această măsură va aduce mai mulți bani la bugetul de stat. Dar bugetul are foarte multe necunoscute. Prima dintre ele este legată de cum va arăta anul viitor legislația fiscală și salarială. Este puțin probabil ca România să aibă în următoarele săptămâni un proiect de buget. Ceea ce va face ca mediul de afaceri să sufere din nou din cauza lipsei de predictibilitate și coerență a politicilor fiscale și bugetare.