Negocierea unui acord pentru bugetul Uniunii Europene este un exercițiu complicat de noua aritmetică bugetară, rescrisă de Brexit și de o agendă complexă de noi priorități. Pericolul în momentul de față este blocarea unui acord pentru bugetul multianual din cauza diferențelor de viziune între Parlamentul European și Consiliul Uniunii. În esență, parlamentarii europeni, care au un mandat din partea cetățenilor pe care-i reprezintă, propun o strategie bugetară coerentă și eficientă, de majorare ușoară a cotelor de contribuții, atât pentru a compensa pierderea de venituri provocată de Brexit, cât și pentru a acomoda proiecte noi. Pe de altă parte, un buget mai suplu ar dezavantaja statele și regiunile mai sărace ale Uniunii, slăbind astfel însăși ideea de coeziune.

În momentul de față, președintele Consiliului European pregătește o propunere pentru bugetul Uniunii Europene pe următorii șapte ani, pe care o va prezenta șefilor de state și de guverne la reuniunea Consiliului European ce va avea loc pe 20 februarie. Din punct de vedere legislativ, bugetul Uniunii Europene pe următorii șapte ani trebuie adoptat în unanimitate de cei 27 de membri din Consiliul European, deci de toate țările membre, și trebuie acceptat și de către Parlamentul European, care are ultimul cuvânt de spus.

Parlamentul European are o poziție clară, care este, de altfel, favorabilă României: noi spunem că dorim menținerea la același nivel avut în ultimii șapte ani a sumei de bani pentru fondurile structurale, pentru cele de coeziune și pentru agricultură. Nu cerem mai mult, dar nici nu acceptăm să fie reduse. Agricultura și fondurile de coeziune sunt priorități tradiționale ale Uniunii Europene. Acestea sunt fondurile din care vrem să construim autostrăzi, să reparăm drumuri, să anvelopăm blocuri, să extindem rețele de  utilități – gaze, canalizare, apă la sate. Desigur, Uniunea Europeană are noi priorități: oamenii așteaptă ca Uniunea Europeană să facă mai mult în domeniul apărării, al siguranței cetățeanului, să gestioneze criza migrației, oprirea migrației ilegale, astea înseamnă îmbunătățirea controlului la frontiera externă a Uniunii. Desigur, Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult în domeniul cercetării-inovării, al combaterii schimbărilor de climă, prin scăderea emisiilor de dioxid de carbon, și al protecției mediului. Și Parlamentul European spune că aceste noi priorități trebuie finanțate exact conform angajamentului politic luat de guvernele celor 27 de state membre și de către Comisia Europeană. Filosofia Parlamentului European este următoarea: pentru priorități noi, trebuie alocate sume noi de bani, Uniunea Europeană nu poate face mai mult cu și mai puțini bani decât până acum, după plecarea Marii Britanii.

Un efort de 0,2%

Deci pentru toate aceste noi priorități asupra cărora există un acord că sunt importante și că trebuie finanțate, trebuie alocate sume suplimentare de bani, aceasta este poziția Parlamentului. Propunerea de buget a Parlamentului European ajunge la 1,3% din venitul național brut al tuturor statelor membre, ușor mai mare față de propunerea de proiect de buget inițial a Comisiei Europene  de 1,1%. Desigur, propunerea parlamentului este cea mai ambițioasă dintre pozițiile tuturor instituțiilor, dar este singura care ne permite să plătim toate lucrurile pe care le-am angajat să le facem în următorii ani. Ca atare, parlamentul dorește ca propunerea sa să fie inclusă în negocieri înaintea Consiliului din 20 februarie, iar acordul Consiliului, fie că va avea loc pe 20 sau mai târziu, trebuie să includă prioritățile parlamentului. Acest lucru este esențial, pentru ca parlamentul să își poată da, la rândul său, acordul pe această poziție a Consiliului. 

Un buget auster cu ambiții mărite

Danemarca, Suedia, Olanda, Austria și Germania sunt state care doresc o limitare a bugetului Uniunii la 1% din venitul național brut, însă tocmai aceste state puternic dezvoltate sunt cele care doresc să facem mai mult în domeniul cercetării-inovării, în domeniul protecției mediului, al combaterii schimbărilor de climă. Cancelarul Austriei ne spune de ani buni că dorește ca Uniunea Europeană să facă mai mult pentru controlul frontierei externe, iar acum, de când are un guvern de coaliție cu Partidul Ecologist, ne spune și că Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult în domeniul protecției mediului și combaterii schimbărilor de climă. Dacă așteaptă ca Uniunea Europeană să facă mai mult pentru cetățeni în acest domeniu, trebuie să o și echipeze cu instrumentele necesare pentru a face aceste lucruri, în speță, cu un buget.

Fondurile pentru coeziune și agricultură, esențiale

Cu cât bugetul este mai mare, cu atât beneficiază toate statele mai mult. Noi vom primi fonduri pentru tranziția spre o economie verde, statele dezvoltate vor beneficia de pe urma fondurilor de cercetare-inovare. Prioritatea zero pentru noi, România, este evidentă: să nu ne fie afectate fondurile structurale și de coeziune și plățile pentru agricultură, plățile directe pentru fermieri. Suntem dispuși la o creștere modică a contribuției pentru România, după cum a anunțat președintele Iohannis în urmă cu mai multe luni deja, și înțelegem că trebuie finanțate corespunzător și aceste noi priorități în urma cărora vor beneficia și statele bogate, dar și ele însele trebuie să își sporească contribuția.

Percepții exagerate impun măsuri rigide

Aceste cinci state bogate au încercat să limiteze bugetul până acum, fiindcă în opinia publică din țările lor este creată percepția că fondurile europene nu sunt bine folosite, că există nereguli la cheltuirea de fonduri europene. Însă aici răspunsul este unul convingător: s-a creat instituția procurorului european, care investighează orice nereguli și fraude cu fonduri europene, am adoptat o serie de măsuri pentru reducerea birocrației, măsuri care vor duce la reducerea drastică a cheltuielilor pentru accesarea de fonduri europene. Accesarea banilor europeni va fi mai rapidă, mai eficientă. Practic, eficiența fiecărui euro cheltuit din fonduri europene va fi sporită, că nu mai dai 10% pe muncă de consultanță, pe contabili, pe avocați, ci banii ajung efectiv la beneficiar. În plus, corelarea  de fonduri europene de statul de drept este o idee pentru care există voință politică și o majoritate la nivelul Parlamentului European, dar trebuie văzut cum se va face în practică. Cert este că avem instrumente serioase mai bune decât oricând pentru a ne asigura că fondurile europene sunt bine folosite și pentru a răspunde temerilor cetățenilor contribuabili din statele bogate.

Un monstru birocratic?

Vorbim însă de o temere generică generală privind intensitatea corupției și de multe ori nu este justificată. În același registru, al percepției negative, putem include și ideea preconcepută că Uniunea Europeană este un monstru birocratic. În orice sondaj făcut, dacă întrebați cetățenii care este principala cheltuială din bugetul Uniunii Europene, vă vor spune că aceasta este cheltuiala pentru administrarea instituției europene de la Bruxelles. Or, asta reprezintă numai 6% din bugetul Uniunii Europene. Cheltuielile cele mai mari sunt pentru infrastructură pentru fermieri, pentru securitate. Temerile celor care resping ideea unui buget mărit sunt bazate pe această percepție greșită că Uniunea Europeană este un monstru birocratic, care nu reușește să gestioneze bine fondurile europene. Nu este în primul rând o temere legată de România sau de alte țări, e o percepție generală falsă construită pe idei preconcepute, care nu sunt susținute de realitate.

Set unic de norme

Începând cu 1 ianuarie 2021, va exista un set unic de norme și reguli valabile pentru absorbția de fonduri europene în toate țările membre ale Uniunii Europene. În esență, regulile pentru absorbția de fonduri europene vor fi aceleași pentru toate țările europene și vor fi bazate pe regulile din țările care au avut cea mai mare rată de absorbție, deci acolo birocrația a fost minimă, acolo practicile sunt cele mai bune. În esență, vom avea aceleași reguli pentru toți la nivel european și va exista o interdicție de a adăuga birocrație de la nivel național. Foarte mulți beneficiari de fonduri europene – ONG uri, întreprinzători, primari, președinți de consilii județene, gospodari care au încercat să atragă fonduri europene – s-au plâns de birocrație. Celor 5 reguli de la nivel european noi le-am adăugat 40 de reguli de la nivel național și acest exces birocratic era prea mult, făcea aproape imposibilă accesarea fondurilor europene. Vom avea deci aceleași reguli de la nivel european, reguli puține, bazate pe cele din țările care au avut cea mai bună rată de absorbție, și interdicție de a adăuga birocrație la nivel național.

Să evităm un conflict instituțional

Trebuie însă să evităm situația în care instituțiile Uniunii Europene au poziții diferite privind bugetul. Nu e de dorit ca un acord în Consiliul European să fie respins de Parlamentul European, e semnul unei neînțelegeri de instituții și ar trebui evitat. Dacă nu se poate ajunge în data de 20 februarie la un acord între cele 27 de state membre care să corespundă și așteptărilor Parlamentului European, adică să aloce suficiente fonduri pentru tot ceea ce am promis oamenilor, cred că este mai înțelept să continuăm în liniște negocierile timp de două luni. Varianta continuării negocierilor risipește riscul să intrăm într-un conflict instituțional care ne-ar putea bloca pentru câteva luni. Eventuala amânare a aprobării bugetului până spre finalul anului este riscantă deoarece la 1 ianuarie 2021, când banii ar trebui să curgă spre oameni, spre beneficiari, nimic nu va fi pregătit. În esență, cel mai bun scenariu este adoptarea pe 20 februarie a unui buget bun, ambițios, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci să se proclame pe 20 februarie continuarea negocierilor în liniște, într-un spirit constructiv, pozitiv, până ajungem la un acord probabil nu mai mult de două luni. În ipoteza în care Consiliul insistă pe un buget slab, care să nu ne permită să finanțăm tot ceea ce am promis, atunci parlamentul se va vedea nevoit să-l respingă. Eu nu îmi doresc acest scenariu, la fel cum nu îmi doresc nici un buget dezamăgitor, slab, cu care să nu putem face ceea ce am promis oamenilor.

Valea Jiului nu este singura problemă

Desigur, România ar putea primi 10 miliarde de euro pentru rezolvarea ecologizării zonei Valea Jiului, numai că poluarea nu este singura problemă. Provocarea reală este aceea privind locurile de muncă care ar putea fi create, pentru că mulți vor pleca în străinătate la muncă, din păcate, și cum construiești hidrocentrale pentru a suplini cele aproape 30% din energia pe care o consumăm de la termocentrale. Dacă se ajunge la concluzia că producția de energie electrică din cărbune, care este cea mai poluantă, este de nedorit în Uniunea Europeană, atunci trebuie permis gazul că sursă tranzitorie de energie, nu putem renunța și la cărbune, și la gaz. Soluția pentru România este următoarea: să ni se aloce fonduri europene pentru transformarea termocentralelor pe cărbune în termocentrale pe gaz. Este o transformare care nu este complicată din punct de vedere tehnologic, termocentralele vor putea continua să funcționeze pe gaz, nu pe cărbune, iar gazul poluează mult mai puțin decât cărbunele. România are nevoie de fondurile europene și de posibilitatea să ne folosim fondurile noastre europene pentru a instala blocul pe gaz la aceste termocentrale. În plus, nu trebuie pusă sub semnul întrebării producția de energie nucleară și este nevoie de această certitudine pe termen lung, pentru a continua cu construcția celor două noi reactoare la Cernavodă. Acesta este obiectivul nostru în plus în ceea ce privește zonele miniere. 

Vor fi alocate fonduri europene pentru ajutorarea zonelor unde tranziția este mai dificilă în România – zona Olteniei și Valea Jiului –, dar nu trebuie ca acești bani să finanțeze măsuri de reconversie profesională, și alte focuri de paie, fără niciun efect. Când se pierd locuri de muncă în mine, dacă nu se generează locuri de muncă în alte sectoare, reconversia profesională nu ajută oamenii. În ultimii 30 de ani în Valea Jiului, oamenii s-au confruntat cu una din următoarele două opțiuni: sărăcie sau emigrare. Soluția este calea de dezvoltare economică la care fondurile europene trebuie să meargă în sprijinirea IMM-urilor, a întreprinzătorilor, a noilor sectoare economice. Banii trebuie să meargă în dezvoltare economică, trebuie să creeze locuri de muncă în alte sectoare acolo în regiune, doar atunci se poate da o perspectivă oamenilor. Dacă după închiderea minelor organizezi un curs de reconversie profesională abstract, nu ai atras niciun investitor și nu creezi locuri de muncă, asta înseamnă că nu ai făcut nimic.  ■