Opoziția lansează o moțiune de cenzură, gest esențial pentru a răspunde mesajului clar dat de rezultatele votului la alegerile europarlamentare. Va fi oare o recalibrare a scenei politice românești și, dacă da, cu ce costuri? Surprinzător, marile probleme nu sunt în spațiul politic, unde partidele din coaliția de guvernare se regrupează, iar cele din opoziție savurează încă succesul. Adevărata provocare a guvernării României, fie ea social-democrată sau liberală, în coaliție cu forțele de dreapta, este recalibrarea economiei, care s-a supraîncălzit. Programul de guvernare schițat în laboratoarele iraționalului cuplu Dragnea-Vâlcov este o bombă cu ceas. Populismul a dominat și factura de cheltuieli a statului. Majorările succesive de salarii în spațiul public, menite să cumpere bunăvoința unui electorat nestatornic, apasă asupra bugetului și a devenit clar că nu sunt bani suficienți. Toate măsurile, chiar și cele mai bune dintre ele, cum ar fi majorarea salariilor în sănătate, au fost improvizații fără analize și perspectivă. Spitalele lucrează cu personal medical insuficient și nu au bani pentru medicamente sau pentru alte cheltuieli. Sunt domenii strategice pentru statul român unde nu s-au prevăzut bani suficienți nici pentru salarii. Toate deciziile economice au stat sub semnul improvizației, al cinismului și al autosuficienței unor autori lipsiți de abilitatea de a înțelege economia. Dar, probabil, cel mai pervers exercițiu de legiferare a fost controversata ordonanță de urgență 114, corectată de vreo trei ori, care, spune Mihai Bogza, fost viceguvernator al BNR, a modificat 40 de lei. O nebunie! OUG 114 a avut un efect devastator asupra imaginii României, a demonstrat că nu suntem serioși, că habar n-avem de economie și că, în general, nu se poate avea încredere într-o economie condusă haotic și imprevizibil. Investițiile străine directe s-au subțiat semnificativ, cele de portofoliu au fugit, slăbind leul. Dezastrul ar fi fost mai mare fără intervenția băncii centrale, care, deși luată cu asalt de conducătorii vremelnici și din umbră ai politicii românești, și-au văzut de treabă. Politicienii aceștia din umbră au acceptat ca unele inițiative legislative bizare să fie lansate de personaje care n-au nicio legătură cu economia, n-au expertiză, cunoaștere și nici simțul măsurii. Dezechilibrele sunt periculoase, România fiind de altfel singura țară din Uniunea Europeană care are deficite duble, atât bugetar, cât și de cont curent, acompaniate de inflație. La o scară mai mică, copiem modelul Turciei, fără a fi însă împrumutați excesiv în dolari. Ar trebui să urmeze o perioadă în care politicienii să angajeze experți care să analizeze punctual legislația lansată deja de vremelnicii lideri ai partidului de guvernământ. Niciun partid, fie el din arcul puterii sau din opoziție, nu are o strategie clară de reparare a răului făcut. Nu pentru că nu ar avea expertiză, ci din cauza complexității aiurelilor care au fost lansate prin ordonanțe de urgență. De pildă, nu va fi ușor să abrogi pur și simplu OUG 114 fără să zăpăcești domenii întregi. Cum nu va fi simplu să găsești bani pentru a plăti facturile de salarii și pensii fără să mărești taxele sau să tai locurile de muncă. Așa se explică și ezitările unor politicieni lucizi din opoziție, prinși în capcana suflului electoral, care-i obligă să acționeze. Dacă moțiunea nu va trece, mulți vor respira ușurați. Dar problemele economiei rămân și orice guvern va sta în Palatul Victoria va trebui să le rezolve, deoarece nici în restul lumii lucrurile nu sunt calme. Brexitul și protecționismul lui Donald Trump, numit de unii analiști pur și simplu război comercial, pot provoca o recesiune globală. Ce va face România atunci? Deocamdată, guvernul a acceptat să cârpească, pe ici-pe colo, unele erori și a deschis calea dialogului cu mediul de afaceri. Pentru o Românie prosperă, este insuficient, deoarece singurul mecanism utilizat acum intensiv de guvernanți este împrumutul. Desigur, datoria publică a României este încă la un nivel confortabil, dar să nu uităm că Greciei i-au trebuit mai puțin de cinci ani să urce de la un nivel de 40% din PIB la 100%. Grecii au măsluit statisticile oficiale și au ascuns dezastrul, însă, atenție, și la noi, Comisia de Prognoză face artificii cu cifrele pentru a camufla realitatea. O Comisie de Prognoză care, iată, este și ea personaj principal în OUG 114, această construcție legislativă aberantă, irațională și periculoasă. Avem însă și câteva puncte de stabilitate în economie: Banca Națională a României sau Consiliul Concurenței, care nu s-au prăbușit în brațele politicienilor. Rămâne de văzut cine va câștiga din prima confruntare serioasă pentru Palatul Victoria din Parlament. Va câștiga Viorica Dăncilă, un premier subevaluat de Dragnea cu aceeași lejeritate cu care Comisia de Prognoză subevalua cheltuielile bugetului și supraevalua încasările lui? Sau vom avea un guvern de coaliție care va trebui să apeleze la miniștri competenți, nu neapărat la politicieni. Și ar mai fi o soluție, pentru a calma criza: reducerea numărului de ministere la un nivel european. Avem de două ori mai multe ministere decât Germania sau Franța, deși nu avem nici dimensiunea socială, nici economia lor. Ce nevoie avem de un minister al Energiei și de altul al Economiei? E o întrebare retorică și o temă de meditație. În esență, trăim un moment suprarealist cu bugete supradimensionate, cu reglementări iraționale și dezechilibre care mocnesc, dar care nu au explodat încă în fața leului.