În ciuda unui grad mai mic de sincronizare cu economia zonei euro decât țările vecine din Europa Centrală și de Est (CEE), analiza noastră de răspuns la impuls arată că România este cea mai expusă la producția germană. Acest lucru se poate explica prin rolul periferic pe lanțul valoric german, puterea de negociere scăzută a exportatorilor români datorită mărimii lor, a exporturilor intensificate de forță de muncă și a aprecierii relative a FX în raport cu țările vecine din CEE din ultimii ani.
În comparație cu majoritatea vecinilor din CEE, integrarea economică a României cu economia zonei euro a început cu o întârziere. România a fost admisă în Uniunea Europeană în 2007, cu trei ani mai târziu decât grupul Visegrad. După aderare, nu a avut cu adevărat timp să se bucure de beneficii imediate, deoarece aproape toată Europa a căzut la scurt timp sub stăpânirea crizei financiare globale (GFC) din 2008-2009.
Cu toate acestea, integrarea economică a avansat, iar importanța Uniunii Europene pentru economia românească a crescut de-a lungul anilor, pe măsură ce țara a devenit integrată în lanțurile de aprovizionare continentale. Analizând detaliile, „dominanța germană” a avansat, atât pentru România, cât și pentru restul țărilor din CEE, importanța pieței germane crescând considerabil în ultimii ani. Începând cu 2018, 23% din exporturile României și 21% din importuri erau spre sau din Germania.
Chiar și așa, în mod evident, România nu riscă la fel de mult precum vecinii săi, în ceea ce privește dependența de Germania. Conform datelor OCDE, doar 2,7% din producția economică este utilizată ca resursă în economia germană, cu mult mai puțin decât 7,4% pentru Republica Cehă. Concentrându-ne pe nivelurile sectoriale, poziția României pare să fie puțin mai echilibrată decât colegii săi regionali, întrucât producția este o atingere mai uniformă între expunerea la performanța industrială a Germaniei (1,5% din PIB) și performanța serviciilor din Germania (1,1% din PIB).
Susținem, totuși, că, în ciuda acestui grad mai mic de relație directă cu economia germană, România este probabil cea mai lovită de o încetinire mai severă a zonei euro și respectiv a dominanței germane, din motivele pe care le explorăm mai jos.
Argumente pro
Un sector care conduce rezistența economică și împiedică extinderea controlului asupra balanței comerciale este sectorul auto. Cifra de afaceri din sector s-a extins de la aproximativ 7,5 miliarde de euro în 2007 (cu un an înainte de criza financiară globală din 2008-2009), la 28 de miliarde de euro în 2018. Chiar și luând în considerare creșterea nominală foarte puternică din ultimii ani, cota sectorului în PIB a fost mai mult decât dublată în această perioadă, până la circa 13% în 2018. Un motiv pentru acest succes este că România a fost deosebit de bine poziționată, brandul Dacia cu costuri reduse al companiei Renault bucurându-se de un succes remarcabil. Din acest punct de vedere, România este cel mai bine poziționată pentru a face față unei încetiniri, deoarece elasticitatea cererii va crește probabil, favorizând mașinile cu costuri mai mici. Celălalt producător important de autoturisme, Ford, a început recent producția de vehicule premium, astfel încât nu există prea mult potențial dezavantajat de la nivelul actual de producție. Luând toate acestea în considerare, OEM-urile românești vor simți cel mai puțin impactul unei încetiniri externe în comparație cu vecinii din CEE. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că România are cea de-a doua cea mai mare pondere a ocupării locurilor de muncă din domeniul automobilelor în totalul producției din UE. Prin urmare, este plauzibil să presupunem că se vor confrunta cu unele concedieri.
Un alt factor al rezilienței îl reprezintă, în opinia noastră, consumatorii. Față de o cantitate mare de știri negative din ultimii ani (atât interne, cât și externe), consumatorii au rămas în general optimiști, punând un accent mai mare pe creșterea salariilor cu două cifre de care se bucură în ultimii patru ani consecutivi. Având în vedere contextul electoral care va dura până la sfârșitul anului 2020, vedem o probabilitate ridicată de creștere a salariilor (și a pensiilor) cu două cifre. Aceasta va sprijini consumul privat, care a fost deja principalul pilon de creștere de câțiva ani. Ratele relativ scăzute de îndatorare sunt, de asemenea, un factor atenuant atunci când vine vorba de reacția economică a României în fața unei încetiniri. Intermedierea financiară (credit / PIB) este cea mai mică din UE (26% în 2018).
Argumente contra
După cum am menționat, credem că România ar putea fi mult mai grav lovită de o încetinire externă decât statele partenere CEE. Aceasta ar putea veni prin canale mai puțin directe, mai degrabă decât prin cererea externă simplă. Spațiul fiscal limitat pentru a echilibra economia se află în topul listei noastre de factori agravanți. Pentru al patrulea an consecutiv, guvernul român va lupta să îndeplinească obiectivul de -3,0% din PIB pentru a evita activarea procedurii de deficit excesiv. Aceste deficite au fost construite în perioadele economice bune, când, de fapt, ar fi trebuit să fie create niște amortizări fiscale. Ponderea cheltuielilor rigide (salariul + pensiile) în veniturile totale a atins niveluri istorice, ceea ce va face ca ajustările fiscale să devină o problemă complexă pentru viitoarele guverne.
Alături de politica fiscală, se constrânge politica monetară, în ciuda ratelor dobânzilor relativ ridicate: inflația este deja peste țintă și există perspective limitate de consolidare semnificativă la niveluri inferioare. Pe de altă parte, leul românesc a devenit din ce în ce mai mult supraevaluat în termeni relativi, în timp ce deficitele gemene necesită o depreciere a monedei. Având în vedere că scena politică va rămâne tulburată și în 2020, cel mai bun lucru pe care BNR îl poate face este de a menține lucrurile în echilibru și de a uita de stimul pentru moment.
Nevoile de finanțare relativ mari ne întind lista de factori negativi. Deși nevoile brute de finanțare ar trebui să rămână relativ aceleași în 2020, comparativ cu 2019 (circa 78 de miliarde de lei pe piața locală și aproximativ 4 miliarde de euro în euroobligațiuni), România rămâne cea mai sensibilă la sentimentul pieței și are, probabil, cea mai mare sensibilitate a ratingului la deteriorarea valorilor datoriilor printre țările vecine din CEE. În plus, depășirea deficitului bugetar de 3,0% din PIB va crește cu siguranță nivelul de control pe care îl primește de la investitori. Prin urmare, costuri mai mari de finanțare pentru economie.
Așa cum a arătat istoria, economia românească tinde să crească peste medie atunci când contextul global este favorabil, dar și să se contracte brusc atunci când lucrurile devin negative. Acest lucru se datorează comportamentului politic prociclic. Rezultatul funcției de răspuns la impuls a arătat o sensibilitate mai mare la industria germană. Acest lucru se poate explica prin mărimea, intensitatea forței de muncă și poziția periferică pe lanțul valoric german al exportatorilor români. ■
