Guvernele au enorm de multă muncă de făcut

ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ, onestitatea valorează mult mai mult decât speranța. A devenit clar în ultimele săptămâni că noua boală virală, Covid-19, care a lovit China la începutul lui decembrie, se va răspândi în jurul lumii. Multe guverne au semnalat că vor să oprească boala. În loc de asta, ar trebui să își pregătească popoarele pentru impact.

Oficialii vor trebui să acționeze când nu cunosc toate elementele, pentru că multe lucruri despre virus sunt necunoscute. O estimare largă este că 25-70% din populația oricărei țări infectate ar putea să ia boala. Experiența Chinei sugerează că, din cazurile detectate, în jur de 80% vor fi ușoare, 15% vor necesita tratament în spital și 5% vor avea nevoie de terapie intensivă. Experții spun că virusul ar putea să fie de cinci până la zece ori mai letal decât gripa sezonieră, care, cu o rată de deces de 0,1%, omoară 60.000 de americani într-un an rău. În lume, totalul deceselor ar putea fi la nivel de milioane de oameni.

Dacă pandemia este ca o gripă foarte severă, modelele indică o creștere economică globală cu două puncte mai joasă în următoarele 12 luni, în jur de 1%; dacă este mai rea, economia mondială ar putea să se contracteze. Pe măsură ce această perspectivă s-a înrădăcinat în timpul săptămânii, S&P 500 a scăzut cu 8% (vezi articol).

Însă toate aceste rezultate depind în mare parte de ceea ce aleg guvernele să facă, după cum se vede în cazul Chinei. Provincia Hubei, aflată la originea epidemiei, are o populație de 59 de milioane. A avut peste 65.000 de cazuri și o rată de deces de 2,9%. Pe de altă parte, restul Chinei, care conține 1,3 miliarde de oameni, a suferit mai puțin de 13.000 de cazuri, cu o rată de deces de doar 0,4%. Oficialii chinezi la început au ascuns știrile despre boală, o eroare gravă care a permis virusului să se înrădăcineze. Însă chiar și înainte să se răspândească mult în afara Hubei-ului, au impus cea mai mare și mai draconică carantină din istorie. Fabricile s-au închis, transportul public s-a oprit, iar oamenii au fost obligați să stea înăuntru. Aceasta a atras atenția și a schimbat comportamentul. Fără această carantină, China ar fi înregistrat până acum multe milioane de cazuri și zeci de mii de decese.

Organizația Mondială a Sănătății era săptămâna aceasta plină de laude la adresa abordării chineze. Aceasta nu înseamnă însă că este un model pentru restul lumii. Toate carantinele au un cost — nu doar în producție pierdută, dar și în suferința celor încuiați, unii din ei lăsați fără tratament pentru alte probleme. Este prea devreme să spunem dacă acest preț a meritat câștigurile. Pe măsură ce China încearcă să-și reînvie economia relaxând carantina, ar putea fi lovită de un al doilea val de infecții. Dată fiind această incertitudine, puține democrații ar dori să calce peste indivizi în măsura în care a făcut-o China. Și, la cum arată epidemia haotică din Iran, nu toate guvernele autoritare sunt capabile de așa ceva.

Însă chiar dacă multe țări nu ar putea sau nu ar trebui să copieze China cu exactitate, experiența sa aduce trei lecții importante — să vorbești cu publicul, să încetinești răspândirea bolii și să pregătești sistemele de sănătate pentru o creștere masivă a cererii.

Un bun exemplu de comunicare este Centrul pentru Controlul Bolilor din America, care a emis o avertizare clară, neambiguă, pe 25 februarie. Un exemplu rău e ministrul adjunct al sănătății din Iran, care a sucombat în fața virusului chiar în timpul unei conferințe de presă prin care dorea să arate că guvernul controlează epidemia.

Chiar și încercările bine intenționate de a îndulci adevărul sunt un rău autoindus, pentru că răspândesc neîncredere, zvonuri și, în ultima instanță, teamă. Ele semnalează că boala trebuie oprită cu orice cost sau că este prea îngrozitoare ca să fie discutată, frustrând eforturile de a pregăti sosirea inevitabilă a virusului. Pe măsură ce guvernele ezită, teoriile conspirației provenite din Rusia deja sădesc dubii, poate pentru a încurca și a discredita răspunsul democrațiilor.

Cel mai bun moment de a informa oamenii despre boală este înainte de epidemie. Un mesaj este că rata de deces este corelată cu vârsta. Dacă ai peste 80 de ani sau dacă suferi de o boală preexistentă, ești la mare risc; dacă ai sub 50 de ani, nu ești. Acum este momentul pentru a convinge viitoarele 80% din cazurile ușoare să stea acasă și să nu se ducă repede la un spital. Oamenii trebuie să învețe să se spele pe mâini des și să evite să își atingă fețele. Firmele au nevoie de planuri de continuitate, de a-și lăsa angajații să lucreze de acasă și de a se asigura că un înlocuitor temporar poate înlocui un angajat vital care este bolnav sau care îngrijește un copil sau un părinte. Modelul este Singapore, care a învățat din SARS, un alt coronavirus, că o comunicare clară și timpurie limitează panica.

A doua lecție a Chinei este că guvernele pot încetini răspândirea bolii. Reducând vârful epidemiei înseamnă că sistemele de sănătate sunt mai puțin suprasolicitate, ceea ce salvează vieți. Dacă, precum gripa, virusul se va dovedi sezonier, aceste cazuri ar putea fi întârziate până iarna viitoare, când doctorii vor înțelege mai bine cum să se descurce cu el. Până atunci, ar putea să fie disponibile noi vaccinuri sau medicamente antivirale.

Când țările au cazuri noi, ele le pot urmări pe fiecare, găsind contactele și izolându-le. Însă când boala se răspândește în comunitate, acest lucru devine inutil. Guvernele trebuie să se pregătească pentru momentul în care vor trece la distanțarea socială, care ar putea include anularea de evenimente publice, închiderea școlilor, rearanjarea orarelor de muncă și așa mai departe. Date fiind incertitudinile, guvernele vor trebui să aleagă cât de draconice vor dori să fie. Ele ar putea fi ghidate de știință. Interzicerile călătoriilor internaționale par decisive, însă oferă puțină protecție pentru că oamenii găsesc modalități de a călători. Ele semnalează de asemenea că problema este că „ei” ne infectează pe „noi”, în loc de a limita infecțiile dintre „noi”. În mod similar, dacă boala s-a răspândit larg, precum în Italia sau în Coreea de Sud, carantine de tip „Wuhan-lite” ale unor întregi orașe oferă o protecție redusă la un cost mare.

Pregătește-te de operație

A treia lecție este de a pregăti sistemele de sănătate pentru ceea ce va veni. Aceasta presupune o planificare logistică detaliată. Spitalele au nevoie de costume, măști, mănuși, oxigen și medicamente. Ele ar trebui deja să le conserve. Ele vor avea lipsuri de echipamente, inclusiv ventilatoare. Ele au nevoie de soluții pentru a rezerva saloane și etaje pentru pacienții cu Covid-19, pentru a putea să se descurce dacă personalul se îmbolnăvește și să stabilească cum să aleagă dintre pacienți, dacă sunt suprasolicitate. Până acum, toată această muncă ar fi trebuit deja făcută.

Virusul deja a expus punctele forte și slăbiciunile autoritarismului chinezesc. El va testa toate sistemele politice cu care vine în contact, atât în țările bogate, cât și în cele sărace. China a câștigat timp pentru guverne pentru ca acestea să se pregătească pentru pandemie. Ar trebui să îl folosească. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite, sub titlul „Răspândire globală”