Ediția tipărită | Finanțe și economie

20 septembrie 2018 | HONG KONG ȘI SINGAPORE

SUNT multe feluri de a apăra o monedă. Ayam Geprek Juara, un lanț de restaurante indoneziene care servește pui fript zdrobit, a oferit luna asta mese gratuite clienților care puteau arăta că au vândut dolari pe rupii în ziua respectivă. Restaurantul a oferit mai mult de 80 de mese gratuite acestor „războinici ai rupiei”, conform agenției de presă Reuters.

Poate că ar trebui să extindă oferta și la personalul Bank Indonesia, banca centrală a țării, care se află la doar 20 de minute distanță de unul dintre restaurantele din lanț. Pentru a apăra rupia, ea a vândut miliarde de dolari din rezervele sale valutare, care au scăzut de la 125 de miliarde de dolari în ianuarie la mai puțin de 112 miliarde de dolari în august. În ciuda acestor vânzări și a patru creșteri ale ratelor de dobândă din mai, rupia a pierdut aproape 10% din valoarea sa față de dolar, anul acesta, reîntorcându-se la niveluri care au fost înregistrate ultima dată în timpul crizei financiare din Asia din 1997-1998.

Rupia indiană s-a comportat și mai prost, atingând un record minim față de dolar. Și chiar acolo unde monedele asiatice au rămas stabile, piețele bursiere au scăzut. Indicele Hang Seng din Hong Kong a scăzut cu 20% de la finele lui ianuarie până pe 12 septembrie, conformându-se unei definiții a pieței în scădere (bear market). Piețele din China continentală au dificultăți.

Cineva care s-ar întoarce de pe Marte ar presupune că s-a întâmplat ceva cumplit în regiune, spune Chris Wood de la firma de brokeraj CLSA. Dar, de fapt, economiile emergente ale Asiei se bucură de o perioadă fericită de creștere respectabilă și de prețuri de consum stabile. Doar Pakistanul are un deficit comercial și fiscal combinat la fel de diabolic ca cel al Turciei sau ca cel al Argentinei. Și nici măcar Pakistanul nu are ceva de genul ratelor de inflație cu două cifre de acolo. PIB-ul Indiei a crescut cu peste 8% în ultimul trimestru față de anul precedent. Cel al Indoneziei a crescut cu peste 5% (așa cum face aproape mereu). Iar cel al Chinei a crescut cu peste 6% (așa cum face mereu). În trimestrul acesta nu se așteaptă nicio încetinire generală a creșterii.

Grafic
Răni de război
Deprecierea monedei față de dolar 1 ianuarie-17 septembrie 2018, %

Războiul comercial a tulburat starea de spirit în China și Hong Kong. Exporturile Chinei în America au crescut însă cu peste 13% în august, iar târgul comercial de la Canton a fost cea mai aglomerată ediție din ultimii șase ani, potrivit grupului industrial Institute of International Finance. Mulți clienți americani se grăbesc, evident, să facă cumpărături înainte să intre în vigoare tarifele mai mari. Unii dintre vecinii Chinei, mai ales Vietnamul, cred că vor putea câștiga războiul comercial primind refugiații acestuia: producătorii care se mută din China ca să scape de tarife.

India și Indonezia sunt în mare parte izolate de războiul comercial, grație puterii cererii lor interne. Dar aceeași putere le lasă expuse la alte două pericole – prețul mai mare al petrolului și înăsprirea monetară fără remușcări a Americii. În ultimele cinci luni, factura Indiei la importurile de petrol a fost cu peste 50% mai mare decât acum un an. Deficitul său de cont curent ar putea să crească la 3% din PIB în acest an fiscal (care se termină în martie), conform unor prognoze. Cel al Indoneziei ar putea și el să crească în mod similar.

Aceste deficite ar fi ușor de finanțat dacă investitorii străini ar fi într-o stare de spirit indulgentă. Dar nu sunt. Pe măsură ce ratele dobânzilor americane au crescut, piețele emergente au părut mai puțin ofertante și mai periculoase prin comparație.

Ca reacție, guvernul Indiei umblă la taxe și reglementări pentru a atrage mai mult capital străin și mai puține mărfuri străine. Va suspenda, de pildă, o taxă pe obligațiunile „masala” denominate în rupii care se vând în afara Indiei. S-a decis, de asemenea, să reducă importurile de produse neesențiale, fără să specifice încă despre ce produse ar putea fi vorba.

Guvernul din Indonezia încurajează firmele de stat să dilueze combustibilul importat cu biodiesel, extras din ulei de palmier local. El a amânat proiecte mari de infrastructură. Și a mărit tarifele de import la peste 1.000 de mărfuri, inclusiv parfumuri, jucăriile de pluș și ketchupul. Viața unui războinic al rupiei comportă sacrificii.

În teorie, astfel de măsuri ad-hoc ar trebui să fie redundante în două economii care au adoptat rate de schimb flexibile. Dacă deficitul comercial este nesustenabil, o deviză flotantă ar trebui să se deprecieze, descurajând automat prin aceasta importurile (și încurajând exporturile). Prin această logică, rupia indiană și cea indoneziană, în declin, vor rezolva în cele din urmă problema pe care o reflectă.

Indonezia se teme însă că datoriile sale în monedă străină vor fi mai greu de susținut cu o rupie mai slabă. Aceste datorii reprezintă 28% din PIB, mult sub totalul Turciei și cel al Argentinei, dar sunt totuși prea mari ca să fie ignorate. În plus, circa 40% din obligațiunile guvernamentale denominate în rupii sunt deținute de străini, potrivit lui Joseph Incalcaterra de la banca HSBC.

Asta „prezintă un risc considerabil de ieșire de fonduri”, spune el, ceea ce constituie unul dintre motivele pentru care banca centrală a Indoneziei a ridicat ratele dobânzilor mai repede decât cea a Indiei.

Ambele țări se tem și că deprecierile devizelor vor duce la alte deprecieri. După ce s-a luptat cu o cădere a rupiei în 2013, Chatib Basri, ministrul de Finanțe al Indoneziei de la vremea respectivă, a susținut că o depreciere abruptă a monedei ar fi reînviat amintiri ale crizei din 1997 și ar fi panicat investitorii.

Acea oscilație din 2013 a urmat unor remarci accidentale ale Federal Reserve din America, care a sugerat că ar putea să încetinească curând cumpărările de active. Creșterea bruscă a randamentelor obligațiunilor Trezoreriei care a urmat a provocat tulburări mari pe piețele emergente și a amenințat refacerea economică fragilă a Americii, determinând Fed să-și clarifice și să-și îmblânzească poziția. Creșterea mai recentă a randamentelor obligațiunilor Trezoreriei americane este diferită. Ea reflectă o expansiune americană robustă, consolidată de reduceri generoase ale taxelor pentru corporații. De data aceasta, nu sunt motive să ne gândim la o regândire din partea Fed. America nu simte durerea piețelor emergente.

Asia visează de mult să se „decupleze” de America, așa încât să poată să prospere chiar și atunci când cea mai mare piață a lumii nu o face. În schimb, suferă chiar și atunci când America nu suferă. Și, parțial, pentru că America nu suferă.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Crushed and fried”