Invitat la București, la începutul lunii septembrie a acestui an, pentru a participa la reuniunea anuală a diplomației române, ambasadorul Wolfgang Ischinger declara: „În prezent, situația la nivel global este cel puțin la fel de periculoasă ca în perioada Războiului Rece, poate chiar mai periculoasă, pentru că se pare că nu mai avem un set de norme internaționale acceptate universal, iar lumea a devenit mai haotică”.
Wolfgang Ischinger este organizatorul conferinței anuale de securitate de la München și unul dintre cei mai experimentați și mai apreciați ambasadori germani. Datorită poziției privilegiate în care se află, organizarea conferinței obligându-l la un permanent contact cu cei mai relevanți actori guvernamentali sau cu cei mai buni analiști, precizările ambasadorului german sunt urmărite cu atenție. Argumentele domniei sale, ca și precizările suplimentare, sunt incluse în lucrarea sa „Lumea în pericol”, carte pusă și la dispoziția cititorului de limba română prin amabilitatea Editurii Curtea Veche. „Pericol”, „periculoasă”, „haotică” sunt cuvintele care descriu cel mai bine situația globală a anului 2019. Degradarea ordinii internaționale liberale a continuat.
Lumea politicii globale este mult mai haotică, ceea ce generează noi pericole la adresa securității naționale a statelor. La fel ca în 2018, și în 2019 am asistat la ceea ce am definit a fi „remilitarizarea politicii globale”. În căutarea lor continuă de oportunități pentru promovarea intereselor naționale, și în 2019 statele lumii, în special cele puternice, au folosit forța lor militară pentru a intimida, amenința, influența sau pedepsi. Avem o listă lungă de situații regionale ce au presupus folosirea forței armate a unei țări, de la utilizarea hibridă a exercițiilor militare navale în Marea Neagră până la surprinzătoarele focuri de avertisment trase de aviația sudcoreeană împotriva unor avioane rusești. Lista include regiuni de mare volatilitate geopolitică, precum Europa de Est, zona Mării Negre, Mediterana de Est, Siria, Irak, Libia, Africa Subsahariană, zona Golfului, Asia de Sud-Est.
Nu putem să nu remarcăm aici proximitatea geografică, chiar vecinătatea României față de unele dintre aceste zone, ceea ce ne dă o senzație de déjà-vu istoric prin reașezarea noastră în calea tuturor relelor. Instrumentul militar este din ce în ce mai utilizat pentru ca diferitele state ale lumii să trimită mesaje, directe sau indirecte, competitorilor sau adversarilor lor. Și nu de puține ori astfel de decizii vin pe neașteptate, tensionând suplimentar atmosfera internațională.
În zona Golfului, pentru prima dată, Iranul a folosit forța sa militară într-un atac direct îndreptat împotriva infrastructurii strategice a Arabiei Saudite. Și asta, chiar dacă s-a încercat ulterior mascarea atacului, lansându-se ipoteza implicării unor grupări yemenite. Actuala stare de fapt obligă actorii internaționali la adaptare. Așa se explică de ce asistăm la creșterea bugetelor apărării în tot mai multe țări, în paralel cu intensificarea eforturilor de modernizare militară, în special prin încorporarea noilor tehnologii din zona Inteligenței Artificiale și a robotizării.
Nu în ultimul rând, statele lumii își caută aliați sau își pun în ordine alianțele actuale, tocmai pentru a fi pregătite dacă tendințele actuale vor duce spre o confruntare militară majoră. Această complicată și mai ales periculoasă realitate globală nu trebuie să ne lase indiferenți nici pe noi, românii. Ca țară și ca popor, avem câțiva pași obligatorii de parcurs. În primul rând, populația, dar mai ales politicienii trebuie să conștientizeze ceea ce se întâmplă acum în lume, să realizeze că în următorii ani vom naviga prin ape mult mai tulburi. Anii buni ai politicii mondiale sunt în urma noastră, perspectiva fiind de a ne confrunta cu pericole tot mai bine conturate.
Din cauza degradării situației internaționale, România se confruntă deja cu un deficit de securitate națională, deficit ce trebuie compensat în primul rând prin efort național. În al doilea rând, trebuie ameliorată calitatea slabă a guvernării. Securitatea națională trebuie inclusă pe lista de valori la care românii au dreptul, alături de libertate, democrație sau stat de drept. Alocarea celor 2% pentru apărare trebuie să continue, dar să nu uităm că este o cifră minimală și ea trebuie completată cu un set specific de măsuri specializate.
De exemplu, România este o țară fără industrie de apărare națională, ceea ce în timp poate anula efectul benefic al creșterii bugetului apărării naționale. România are o nevoie urgentă de modernizarea sistemului de securitate națională. Datorită aderării noastre la NATO, a trebuit să modernizăm activitatea mai multor instituții importante de securitate națională, precum MApN sau SRI și SIE. Din păcate, această modernizare nu a inclus niciodată MAI și nici funcționarea sistemului de securitate națională în ansamblul său. Aceste deficiențe trebuie remediate în perioada următoare , mai ales că, începând cu ianuarie 2020, va trebui pregătită o nouă Strategie Națională de Apărare a Țării. ■