Anul 2019 a început cu o presiune constantă asupra leului. Moneda europeană a înregistrat record după record, chiar dacă, în termeni procentuali, creșterea euro în raport de leu nu pare spectaculoasă, de numai 0,68%, de la începutul acestui an.

Există o evidentă tendință de devalorizare a leului care nu poate fi pusă pe seama evoluțiilor regionale sau a unor factori economici externi. Este, mai întâi de toate, vorba despre o serie de probleme ale economiei românești. Indicatorii macroeconomici fundamentali explică, în primă instanță, devalorizarea monedei naționale. Deficitele au crescut substanțial în anul 2018. Este vorba despre o creștere a deficitului de cont curent, în primele 11 luni ale anului trecut, cu 60%, față de anul precedent, până la 8,7 miliarde euro. Trebuie luată în calcul și creșterea deficitului de balanță comercială, cu 18%, în perioada ianuarie-noiembrie 2018, la 13,4 miliarde euro.
Cei doi indicatori arată că ieșirea de valută din țară presupune o cerere crescută de euro, adică o creștere a monedei euro în raport de leu, iar datele statistice nu includ și ultima lună a anului trecut, atunci când, în mod tradițional, importurile cresc.

Deficitul de cont curent și cel comercial fac presiune asupra creșterii monedei europene față de leu

Indicatorii fundamentali se referă la sfârșitul anului trecut. De atunci, s-au întâmplat multe în economie, evenimente care, fiecare în parte, au influențat evoluția cursului de schimb.

La sfârșitul anului 2018, a fost prezentată și adoptată ordonanța 114 din 2018. Efectele au fost rapide și vizibile. Mai întâi, au scăzut acțiunile cotate la Bursa de Valori. Unii investitori au preferat să vândă pachete de acțiuni deținute la companiile românești. Motivul este simplu: așteptările ca firmele afectate de aplicarea ordonanței 114 să aibă performanțe economice mai slabe și, în general, lipsa de încredere în evoluția economiei, în acest an.

Deloc întâmplător, companiile care au scăzut pe bursă sunt din domeniile asupra cărora prevederile ordonanței au impact: energie și bănci. Este o regulă care se aplică pe piețele internaționale: atunci când investitorii își scot banii de pe piața de capital, îi mută într-un activ de siguranță. Așa s-a întâmplat și în România, la sfârșitul anului trecut și la acest început de an. Investitorii care au plecat de pe bursă au plasat măcar o parte din bani în moneda euro, un activ mult mai sigur decât acțiunile sau moneda locală, ceea ce a fost încă un motiv serios pentru devalorizarea leului.
Dar ordonanța 114 a mai adus „ceva”, care pentru piața valutară este întotdeauna un factor de stres: neîncredere și impredictibilitate legislativă.
Companiile din energie, bănci și pilonul II de pensii încă speră în schimbarea ordonanței

În aceste condiții, este de așteptat ca piața valutară să fie în continuare volatilă. Ecourile ordonanței nu s-au stins. Industriile afectate așteaptă normele metodologice de aplicare (ordonanța are încă multe erori de redactare și destule neclarități în ceea ce privește modul de aplicare) și, mai mult decât atât, reprezentanții companiilor speră că mai pot schimba ceva din aplicarea actului normativ, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

Ordonanța 114/2018 aduce și un puternic climat de lipsă de predictibilitate față de funcționarea sistemului bancar în următoarea perioadă și chiar în raport cu funcționarea pârghiilor de politică monetară ale pieței și ale băncii centrale.
Concret, legarea taxării activelor bancare de indicele ROBOR pune sub semnul întrebării condițiile de piață. Mai mult, declarațiile politicienilor referitoare la dorința de a schimba regulile de funcționare ale pieței monetare (cele mai recente declarații sunt ale senatorului ALDE Daniel Zamfir) induc și mai multă instabilitate asupra pieței (să nu trecem atât de ușor peste faptul că senatorul Zamfir afirmă explicit că modul de funcționare al pieței monetare este viciat de regulamentul de funcționare, de bănci și chiar de banca centrală). Într-o asemenea atmosferă, este normal ca piața valutară să fie „nervoasă”.

Un nou episod din lupta PSD-ALDE cu Banca Națională

Să punem la socoteală și faptul că imediat ce moneda euro a început să crească, PSD a transmis un comunicat în care vorbește despre faptul că „nivelul cursului valutar nu este în răspunderea Guvernului şi nu poate fi determinat de acţiunea guvernamentală. Banca Naţională este singura care poate şi are datoria de a asigura stabilitatea cursului valutar”. Ceea ce, evident, nu este sută la sută adevărat, dacă ne gândim că deciziile de politică fiscală, bugetară și salarială aparțin guvernului.
Teoria economică arată că există o trilemă în ceea ce privește politicile unei economii. Practic, trebuie să se aleagă între libertatea de circulație a capitalului, managementul cursului de schimb și autonomia politicii monetare. „Prin libertatea de circulație, putem face plăți oriunde în lume și putem primi bani de oriunde. Nu este ceva la care să renunțăm. Sau așa sperăm. Managementul cursului de schimb presupune că acesta fluctuează liber”, afirmă Ileana Guțu, senior manager PwC și analist financiar certficat CFA.

Intervențiile băncii centrale nu sunt nici ele excluse și țin de obiectivul prevăzut în legea de funcționare a Băncii Naționale, respectiv țintirea inflației. Autonomia politicii monetare se referă la folosirea instrumentelor specifice pe care le are la dispoziție banca centrală.

Trilema spune că o economie nu poate să aibă, în același timp, contul curent liberalizat, o politică monetară independentă și un curs de schimb fix. De aceea, dacă unei laturi a triunghiului i se afectează independența de funcționare, o alta acționează ca o „supapă”. Teoria seamănă cu ce se întâmplă acum. O încercare de a controla dobânzile și politica monetară dau naștere unor mișcări în politica valutară asupra cursului de schimb.
Mecanismul este mai ușor de înțeles prin modul în care a acționat recent Banca Națională a României (BNR). Astfel, BNR a atras depozite de la băncile comerciale cu dobânda de 2,5% pe an, în valoare de 12,8 miliarde de lei. BNR a explicat că pe piață era un exces de lichiditate datorat unor plăți ale Trezoreriei. „Prin această mișcare, BNR a apărat cursul leului, dar a creat condiții pentru creșterea ROBOR. Important de înțeles este că nu putea atinge ambele ținte, în același timp”, ne-a declarat Ileana Guțu.
Desigur, managerii companiilor și chiar consumatorii simpli se întreabă unde se va opri creșterea euro.

Într-o economie dependentă de moneda europeană, precum cea românească, în care raportarea prețurilor și tarifelor multor bunuri și servicii se face la euro, cursul de schimb este important. Este aproape singura temă economică de care este preocupată cea mai mare parte a populației.

Creșterea euro atrage după sine creșterea prețurilor

Consumatorii s-au obișnuit că o creștere a euro în raport de leu înseamnă prețuri mai mari. Este firesc să se întâmple acest lucru, într-o economie care importă încă multe bunuri alimentare și nealimentare.
Prognozele privind euro stârnesc interes. În acest moment, analiștii financiari au prognozat pentru 2019 un curs cuprins între 4,70 și 4,75 lei pentru un euro. Este o prognoză prudentă, care nu include efectele în economie ale ordonanței, și este de așteptat ca noua prognoză a analiștilor financiar-bancari, care va apărea în curând, să aibă în vedere o devalorizare mai pronunțată a leului, pe parcursul acestui an.
Este clar că o creștere a euro față de leu provoacă inflație, scumpește creditele în valută luate de populație și de firme și crește facturile care se raportează la moneda europeană.
Există însă și o serie de beneficii pe care le are economia, ca urmare a devalorizării monedei naționale. Este vorba despre creșterea competitivității la export a produselor românești. Așadar, în economia românească s-au adunat toate condițiile pentru ca moneda națională să se devalorizeze față de euro.