Începând din 5 iunie, românii care vor să călătorească în Canada fără viză vor putea solicita Autorizația electronică de călătorie (eTA) doar pe baza unui pașaport biometric. În spatele acestei știri aparent tehnice se află un complicat joc diplomatic pe ruta București-Ottawa, cu deznodământ încă incert.

„Pașapoartele temporare și pașapoartele simple care nu conțin date biometrice (cele din penultima generație, eliberate până la începutul anului 2010, cu termen de valabilitate de 10 ani) nu vor mai fi acceptate în vederea eliberării eTA”, a comunicat Ministerul român al Afacerilor Externe.

Autorizațiile eTA se obțin prin completarea unui formular online, înainte de îmbarcarea către Canada. Aceasta nu garantează însă intrarea pe teritoriul țării – autoritățile pot refuza intrarea dacă au suspiciuni cu privire la scopul real al vizitei.

Acum, toate autorizațiile eTA obținute de la 1 decembrie 2017 (data eliminării regimului de vize) în baza unor pașapoarte simple temporare sau pașapoarte simple nebiometrice sunt anulate de către autoritățile canadiene.

Totul pleacă de la numărul de cereri de azil depuse de cetățeni români după ridicarea vizelor, la 1 decembrie anul trecut. De atunci și până la sfârșitul lunii mai, potrivit surselor diplomatice, 1.022 de români au depus cereri de azil în Canada și 416 au încălcat regimul de ședere. Altor 1.100 li s-a refuzat accesul în aeronavele spre Canada pentru că, deși dispuneau de eTA, autoritățile canadiene de frontieră au considerat că adevăratul scop al călătoriei lor consta în rămânerea, într-un fel sau altul, în țara frunzei de arțar.

Numărul cererilor de azil a produs îngrijorare în cercuri politice canadiene și în legislativul de la Ottawa s-au făcut auzite voci critice, care au cerut guvernului să acționeze.

Dar ce înseamnă cu adevărat aceste cifre? Vom avea o imagine mai clară făcând o comparație cu numărul cererilor de azil din partea cetățenilor ungari în primii ani de la abolirea regimului de vize: 2.537 de solicitări de azil în 2009, 2.350 în 2010, 4.451 în 2011 și 1.879 în 2012, potrivit surselor diplomatice.

De observat că de-abia în cel de-al treilea an de liberă circulație s-au înregistrat cele mai multe cereri de azil din partea cetățenilor statului vecin. Aceste cifre sunt luate acum drept reper de către diplomații români.

Ei consideră că românii sunt încă departe de nivelul de 9.600 de cereri de azil pe an, cifră care ar corespunde dublului numărului maxim de solicitări depuse de unguri, având în vedere și proporția populațiilor celor două țări vecine.

Nu înseamnă însă că această cifră este și reperul canadienilor, care au fixat la rândul lor o limită maximă a cererilor de azil, înainte de a lua în considerare reintroducerea regimului de vize – așa cum s-a mai întâmplat în trecut cu cehii și mexicanii.

CETA, o amintire incomodă

Canadienii pot aprecia situația în funcție de conjunctura de moment și nu este obligatoriu ca alte situații să fie luate ca reper. Astfel că ar trebui să privim mai curând spre o serie de evenimente legate de procesul de ridicare a vizelor.

În primul rând, România a condiționat ratificarea acordului de liber schimb UE-Canada, CETA, de ridicarea vizelor de călătorie. Și poate că demersul românilor și, în aceeași măsură, al bulgarilor n-ar fi avut sorți de izbândă dacă acordul ar fi fost socotit de către europeni drept unul pur comercial, astfel încât ratificarea acestuia să poată avea loc doar în Parlamentul European. Greu de crezut că majoritatea europarlamentarilor ar fi riscat un acord comercial de mare anvergură de dragul liberei circulații pentru români și bulgari.

Totuși, în iulie 2016, președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a decis ca acordul comercial să fie ratificat de către toate parlamentele UE. A fost urmarea presiunilor din Austria, Franța și Germania, care se pregăteau de alegeri cruciale în anul și lunile următoare și care se temeau că partidele eurofobe vor specula adoptarea acordului comercial, prezentându-l publicului drept un „diktat” al Bruxelles-ului la adresa statelor membre.

De această întorsătură politică a putut astfel beneficia și Bucureștiul care, neavând nimic cu acordul în sine, s-a văzut în situația de a specula situația, putând amenința cu neratificarea acordului în caz că n-ar fi obținut desființarea vizelor.

Stratagema a funcționat, dat fiind faptul că am avut aliați de conjunctură puternici. Dar nu înseamnă și că partea canadiană a uitat asta, astfel încât vigilența autorităților de la Ottawa este mărită în cazul României.

Este de așteptat ca măsura anunțată acum de autoritățile canadiene, și anume acordarea dreptului de intrare în baza eTA doar pe baza pașaportului electronic, să reducă automat numărul solicitanților de azil, având în vedere că 40% dintre acestea au venit din partea deținătorilor de documente de călătorie temporare sau de tip vechi, nebiometrice.

Dar nimeni nu știe dacă autoritățile canadiene vor considera progresele suficiente. Și, bineînțeles, dacă după un posibil reflux, românii doritori de azil nu se vor îngrămădi iarăși, după ce-și vor fi procurat pașapoarte biometrice.

Cine sunt, totuși, solicitanții de azil în Canada?

Nu putem face abstracție, spun surse diplomatice, de solicitanții „profesioniști” de azil. Politica în domeniu a Canadei este generoasă din anumite puncte de vedere. Cererea ajunge până la urmă în fața unei instanțe speciale, iar procesul poate dura luni bune. Timp în care solicitanții beneficiază de indemnizații pentru a putea supraviețui pe teritoriul canadian.

Pur și simplu, o investiție de 3.000-4.000 de dolari pentru cumpărarea biletelor de călătorie în Canada poate fi „scoasă” în cele câteva luni de ședere, în așteptarea unui verdict care, în cvasitotalitatea cazurilor, este negativ. Doar două cereri de azil au fost acceptate, de la ridicarea regimului de vize, spun surse diplomatice.

Mulți dintre solicitanții români de azil sunt, se spune în mediile diplomatice românești, „specializați” în astfel de practici, ei recurgând la acestea și în state din vestul Europei înainte de aderarea României la UE.

Alții au solicitat titluri de călătorie de la consulatele românești din diferite orașe, ceea ce ar putea anula din start orice motiv de a cere azil politic – o persoană care se consideră persecutată nu are de ce să ia legătura cu statul care se presupune că o persecută.

În plus, o mare parte dintre solicitanți sunt deja rezidenți în alte state din Europa, ca atare e foarte greu de demonstrat la ce persecuții mai pot fi supuși de un stat pe teritoriul căruia nu mai locuiesc de mult timp.

Pașapoartele biometrice fac verificările mult mai simple, putând fi identificat cu mult mai multă ușurință „trecutul” unui pasager. Pe de altă parte, autoritățile române sunt gata să le ofere partenerilor canadieni sprijin pe linie polițienească.

Doar că, spun surse diplomatice, autoritățile polițienești canadiene par mai puțin interesate de situație decât sunt politicienii. De la înăsprirea regulilor de ședere în Statele Unite pentru imigranți, foarte mulți își încearcă norocul în Canada. Pe lângă zecile de mii de nigerieni, de exemplu, românii sunt chiar o cantitate neglijabilă – pentru polițiști, nu însă pentru politicieni.

Iar numărul solicitanților de azil din România este de mai puțin de 5% din totalul românilor care călătoresc în Canada.

Avantajele renunțării la regimul de vize sunt vizibile deja în plan economic. Din 8 iunie, România are din nou o legătură aeriană directă cu America de Nord, după nouă ani de absență.

Compania Air Canada Rouge operează câte două zboruri pe săptămână, de la București către Montreal și Toronto și retur.

În acest timp însă, baletul diplomatic în spatele ușilor închise continuă.