ÎNCERCĂRILE de a înfrânge Guvernul în Camera Comunelor reușesc rareori, chiar și atunci (ca acum) când nu are o majoritate clară. Dorința naturală a parlamentarilor de a-și sprijini prim-ministrul, propriile lor ambiții de avansare și acțiunile dure ale șefului de grup parlamentar, toate acestea duc la reținerea în a răsturna corabia. Așa au stat lucrurile și săptămâna asta, când Theresa May a biruit amenințările de a modifica legea retragerii din Uniunea Europeană în sensul de a le da parlamentarilor, și nu Guvernului, ultimul cuvânt asupra a ce ar trebui să se întâmple dacă anul viitor se va profila un Brexit fără un acord. Ea a cedat doar în atâtea puncte câte au fost necesare pentru a-i atrage pe posibilii rebeli în lobby-ul guvernamental.

Asta a produs acel spectacol bizar, în care Dominic Grieve, un fost procuror general conservator, care redactase textul dezbătut, să voteze împotriva propriului său amendament, pe 20 iunie. La scurt timp apoi, și Camera Lorzilor a fost de acord, iar proiectul de lege al retragerii din UE va deveni acum lege.

Grieve a pretins că a obținut concesii de ultim moment. David Davis, Secretarul pentru Brexit, a promis că se va aloca timp în parlament pentru dezbateri. El a spus și că președintele parlamentului va decide dacă o moțiune într-o atare dezbatere ar putea fi modificată de parlamentari. Guvernul încercase anterior să insiste că o moțiune pe un Brexit fără acord nu trebuie să poată fi modificată, ceea ce i-ar fi privat pe parlamentari de influența asupra a ceea ce urmează de făcut.

Este de asemenea adevărat că dacă Parlamentul respinge un acord în privința Brexitului în iarna asta, sau dacă Guvernul nu reușește să obțină niciun acord, va fi o criză politică uriașă. Theresa May s-ar putea vedea nevoită să demisioneze și vor fi presiuni pentru alegeri. Totuși, eșecul rebelilor de a merge până la capăt îi lasă mai slăbiți. Ei s-au plâns zgomotos că May și-a încălcat promisiunea de a ține cont de dorințele lor și au jurat că nu se vor lăsa intimidați. Ei amenință încă să ceară Guvernului, luna viitoare, să intre într-o uniune vamală cu UE. Dar există suspiciunea că, spre deosebire de apărătorii implacabili ai Brexitului, ei mai mult latră decât mușcă.

Asta e cu atât mai clar cu cât argumentele folosite de Davis împotriva rebelilor au fost atât de subțiri. Reproșul său că ei încearcă în mod impropriu să preia negocierile a fost neconvingător. Ei doreau doar un vot semnificativ al Camerei Comunelor asupra unei acord pe Brexit, nu să li se spună că singura alternativă este de a ieși din UE fără un acord, ceea ce ei consideră că ar fi dezastruos. Pe de altă parte, nici o înfrângere suferită de May nu i-ar slăbi acesteia automat autoritatea la Bruxelles. Adevărul este de obicei invers: liderii naționali se impun, adesea, explicând că nu pot să accepte propunerile UE care le displac din cauza unor parlamentari recalcitranți de acasă.

Acuzația că rebelii conservatori încearcă, de fapt, să răstoarne rezultatul referendumului este mai elocventă. Are loc, într-adevăr, o campanie împotriva Brexitului. Pentru a marca a doua aniversare a votului, în acest weekend are loc un marș care va cere un nou referendum asupra oricărui acord privind Brexitul. Opinia publică evoluează încet spre opinia că Brexitul nu este doar prost condus, ci este și o greșeală. Și totuși, principala grijă a rebelilor este să blocheze un Brexit în absența unui acord care nu are susținere parlamentară. Nici Guvernul May nu are un mare apetit în acest sens. S-au făcut puține pregătiri pentru ieșirea din UE fără un acord, iar prețul unei asemenea eventualități devine din ce în ce mai clar. Într-adevăr, pe măsură ce face tot mai multe concesii UE, vechea mantră a Theresei May este acum întoarsă pe dos. Un acord prost, se pare acum, este mai bun decât niciun acord.

Asta nu face ca lipsa unui acord să fie o imposibilitate. Ceasul ticăie inexorabil spre ziua Brexitului, pe 29 martie 2019. Summitul UE de săptămâna viitoare se presupunea că va face un pas decisiv către o înțelegere. Și totuși, proiectul de concluzii ale summitului exprimă îngrijorări asupra progresului lent al negocierilor și asupra eșecului de a ajunge la un acord final privind o modalitate de a evita o graniță dură cu Irlanda. Ele fac de asemenea apel la pregătiri mai mari pentru orice eventualitate posibilă, incluzând, implicit, un Brexit fără acord.

Liderii UE nu au nicio dorință să provoace acum o ceartă mare cu May, nu în ultimul rând dat fiind că au multe altele de discutat pe lângă Brexit. Ei sunt însă îngrijorați de diviziunile din sânul cabinetului ei și de faptul că guvernul ei nu a acceptat încă acele compromisuri necesare pentru un acord. O altă contrarietate rezidă în acea că mult-promisa ei Cartă Albă asupra Brexitușui nu va apărea decât după summit. Se discută acum la Bruxelles dacă să nu se amâne finalul partidei până în noiembrie sau decembrie. Asta va lăsa doar foarte puțin timp pentru negocieri de ultimul minut – și chiar și mai puțin timp pentru a obține aprobarea necesară din partea Parlamentului European de la Strasbourg, precum și a Parlamentului de la Westminster.

Acest articol a apărut în secțiunea Marea Britanie a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „O rebeliune evitată”.