1 septembrie 2018 este noul termen al noii revoluții fiscale a caselor de marcat. Dacă, bineînțeles, data-limită nu se va amâna din nou, așa cum s-a mai întâmplat de două ori chiar în acest an. Concret, este vorba despre termenul-limită (1 septembrie a.c.) până la care comercianții mari și mijlocii trebuie să aibă case de marcat fiscale cu jurnal electronic. Comercianții mici au răgaz până pe 1 noiembrie a.c. să se doteze cu același tip de case de marcat. În caz contrar, pot primi amendă sau chiar li se poate suspenda activitatea.
Casele de marcat cu jurnal electronic au fost considerate mult timp soluția ideală pentru combaterea evaziunii.
Aceste aparate au o mare calitate: pot transmite în timp real către fisc datele înregistrate în casa de marcat. Adică fiecare bon marcat pe casa fiscală este văzut instantaneu și de către fisc. Pare o minune a tehnicii și a luptei cu evaziunea, încât până și reprezentanții onești ai mediului de afaceri se întrebau care sunt motivele pentru care aplicarea măsurii s-a tot amânat. O explicație, neoficială, ce-i drept, era aceea că serverul ANAF nu era pregătit pentru a înregistra un volum atât de mare de informații.
Acum, totul pare pus la punct. Fiscul este gata să primească datele, iar comercianții să le ofere prin înlocuirea caselor de marcat fiscale cu jurnal de hârtie cu cele cu jurnal electronic.
Există însă și câteva dileme: chiar va fi o revoluție fiscală? Vor crește încasările bugetare în mod vizibil ca urmare a introducerii noilor case de marcat? Specialiștii încep să aibă îndoieli. Motivul este destul de simplu. Introducerea noii tehnologii are loc, culmea, destul de târziu. În sensul că vine într-un moment în care piața este deja așezată. Comercianții mari emit bonurile fiscale cu maximă rigurozitate, iar cea mai bună dovadă în acest sens o avem în calitate de clienți ai marilor rețele de magazine.
Micii comercianți însă sunt împărțiți în două categorii: unii extrem de scrupuloși, care îți oferă bon fiscal pentru cumpărături de valori foarte mici; alții curajoși, care nu emit bon fiscal indiferent de valoarea cumpărăturilor. Pentru aceștia din urmă introducerea caselor de marcat cu jurnal electronic nu are niciun efect. Așa cum nu emiteau bon fiscal la vechea casă de marcat, nu o vor face nici la cea cu jurnal electronic. De aceea, în această zonă, revoluția fiscală a caselor de marcat nu va ajunge.
Interesant este că piața s-a structurat. Există comercianții mari și mijlocii care fiscalizează întreaga marfă și o parte din cei mici care, din diverse motive, rămân în „zona gri” sau în cea „neagră”. Nu există însă o analiză a fiscului care să estimeze cât de mulți comercianți nu emit bon fiscal și care este impactul acestui fenomen asupra bugetului de stat.
De asemenea, nu știm dacă mica evaziune (care constă în faptul că nu se emite bonul fiscal) este mai mare, în total, decât marea evaziune, care apelează la scheme sofisticate de eludare a plății taxelor sau impozitelor către fisc.
Oricum ar fi însă, introducerea, în sfârșit, a caselor de marcat care pot transmite informații în timp real către fisc este bine-venită. Mai bine mai târziu decât niciodată. În ceea ce privește măsurarea eficienței sistemului, va trebui, probabil, să așteptăm câteva luni. Pentru că autoritățile fiscale au precizat că în primele trei luni de aplicare nu vor exista sancțiuni, tocmai pentru ca societățile comerciale să aibă timp pentru a regla sistemul.
Este interesant de văzut însă dacă după trei luni rezultatele vor începe să fie vizibile, în sensul că vor crește încasările bugetare. Dacă nu se va întâmpla așa, tot efortul comercianților – care sunt nevoiți să cheltuiască sume importante pentru a se dota cu noile case de marcat – și al fiscului – care a făcut investiții în informatizare – va fi de prisos.
Consultanții fiscali mai au o rezervă față de noul sistem: cea legată de modul în care fiscul va putea și va ști să utilizeze informațiile pe care le are la dispoziție. Noile date vor servi pentru a face o analiză de risc a companiilor, astfel încât inspecțiile pe teren, costisitoare și devoratoare de timp, să se poată concentra doar în zonele în care analiza inițială din birou arată că există o potențială sursă de evaziune.
Comerțul din România intră în era digitală fiscală. Care vor fi efectele asupra combaterii evaziunii, asupra creșterii încasărilor bugetare și asupra modului de lucru al fiscului vom vedea în următoarele luni. Deocamdată, nu rămâne decât să sperăm că nu ne vom lovi de fenomenul care poate fi caracterizat în câteva cuvinte astfel: mult zgomot pentru nimic.