Oricine are curiozitatea să analizeze o hartă a autostrăzilor din Europa constată ușor un lucru alarmant pentru România. Dacă Europa de Vest este împânzită de autostrăzi, iar în Europa Centrala densitatea acestui important tip de infrastructură este una bună, teritoriul țării noastre este ca un fel de gaură neagră. Câteva firișoare verzi, fără prea multă legătură unele cu altele, ne arată situația critică a infrastructurii rutiere în România. Dacă facem aceeași comparație din perspectiva căii ferate de mare viteza, situația este și mai rea. România pierde marea bătălie pentru conectivitate.

În secolul 21, țările care vor să se dezvolte economic, dincolo de stabilitate politică și geopolitică, trebuie să câștige cele două mari bătălii, pentru inteligență și cunoaștere și pentru conectivitate. Inteligența transformată în cunoaștere este esențială pentru avansul tehnologic, pentru racordarea la a patra revoluție tehnologică. Iar conectivitatea înseamnă conectarea țării tale la cât mai multe rețele logistice importante, la cât mai multe coridoare de transport sau trasee de schimburi de mărfuri și servicii. Puterea unei țări astăzi nu este dată numai de calitatea alianțelor din care face parte, ci și de calitatea infrastructurii și gradul de conectivitate. Cu cât este mai conectată la rețelele continentale și transcontinentale de transport rutier, de cale ferată, energie sau digitale, cu atât mai puternică este o țară.

De aici decurge un prim avantaj strategic al participării României la Inițiativa celor Trei Mări, I3M. Construită ca o platformă politică flexibilă și informală, la nivel prezidențial, I3M își propune ca, prin finanțarea unor proiecte regionale concrete, să dezvolte diferitele interconectări între cele 12 țări ale Europei Centrale și de Sud-Est. Pentru această fază a inițiativei, eforturile vor viza trei domenii, energie, transport și digital, vitale pentru orice dezvoltare economică.

Dezvoltarea conectivității între toate aceste țări va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării economice, în timp ducând la creșterea nivelului de viață și reducerea decalajului de dezvoltare dintre aceste țări și Europa de Vest. Dar mai mult decât orice va ajuta (sau unii ar spune că va forța) România să-și îmbunătățească calitatea propriei infrastructuri. Unul dintre proiectele propuse de țara noastră este legarea pe cale ferata a Constanței de Gdansk și creșterea vitezei de transport. Legăm astfel Marea Neagră de Marea Baltică, un fel de reeditare modernă a vechiului drum al chihlimbarului, cel care traversa teritoriul Moldovei medievale și cu ale cărui beneficii economice strămoșii noștri au putut construi statul medieval moldovean centralizat. Odată ce legăm astfel Constanța de Gdansk, inevitabil, această cale ferată modernă va lega Dobrogea și Valahia de Transilvania. Dacă nu ne-am putut mai bine interconecta propria țară prin voința și putința națională, o să o facem prin prisma unor proiecte regionale.

Al doilea mare avantaj strategic este creșterea rezilienței regiunii și sporul de securitate. Un plus de conectivitate înseamnă un plus de reziliență. Și când este posibil că în viitor să ne confruntăm cu diferite cataclisme, fie ele naturale sau generate de voința umană, acest aspect devine din ce în ce mai important. Nu există dubii că interconectările energetice ne ajută să facem față mai bine diferitelor provocări din acest domeniu. Avem deja o bună rețea de interconectori de gaz. Vom mări gradul de interconectare al rețelelor energetice astfel încât, în caz de avarie gravă, rezultată poate în urma unei calamități naturale sau a unui atac cibernetic, țările I3M să se poată ajuta unele pe altele. Inclusiv avantaje militare clare are această inițiativă. Pe o cale ferată rapidă poți transporta mai repede și trupele militare, nu numai mărfurile. Contribuim astfel la creșterea mobilității militare, obiectiv important atât al NATO, cât și al UE.

Un eventual succes al I3M ar putea avea un efect contagios și asupra țărilor din jur, fie că aici ne referim la Republica Moldova sau Ucraina sau la țările din Balcanii de Vest. I3M poate ajuta la dezvoltarea economică a acestor state și la ceea ce eu am numit „europenizare de facto”. Cu atâtea probleme grave pe agenda sa internă, în acest moment, UE nu are o disponibilitate prea mare pentru a merge înainte cu politica sa de lărgire. Ambițiile europene sunt mult reduse pe acest domeniu chiar dacă procesul continuă. De aceea este important să folosim orice ocazie, orice prilej pentru a continua să ajutăm aceste state și a le încuraja să-și mențină aspirațiile europene. Ori dezvoltarea lor economică este vitală pentru viabilitatea acestui proces și I3M poate ajuta în acest sens. Nu este o întâmplare că au fost invitați la reuniunea de la București reprezentanți oficiali, dar și din zona de afaceri ai acestor țări.

În fine, I3M o putem privi și dintr-o perspectivă globală. Să nu uităm că regiunea noastră se află în fața unei adevărate revoluții geopolitice, cu origini în Asia. Chiar dacă din motive diferite, Rusia, China, Turcia sau Iran operează deja cu conceptul de Eurasia. China, având mult mai multă forță, conectează deja Asia la Europa prin rețelele de transport ale megaproiectului său Belt and Road Initiative și folosește inteligent ceea ce autori precum Parag Khana au definit ca fiind „alianța infrastructurilor”. Pe termen mediu ne vom da seama că I3M este un răspuns adecvat și la o astfel de provocare. De altfel, poți să rămâi cu un nivel scăzut de conectivitate regională când, deja, alții lucrează la sporirea conectivității transcontinentale?