„Una dintre principalele realizări este un fond comun de investiții, în care participă băncile de la nivel european și cele din exterior. BEI, BERD au fost prezente. Fondul este de 100 de miliarde de euro”

– Iulian Chifu

Summitul celor Trei Mări a avut loc la București luni și marți, 17-18 septembrie, la București. Care este semnificația evenimentului i-a explicat lui Florin Budescu analistul de politică externă și securitate Iulian Chifu.

Care sunt semnificațiile economice ale Summitului celor Trei Mări, ce se desfășoară la București?

Iulian Chifu: Principala problemă a Uniunii Europene în momentul de față este lipsa unui debușeu care să poată să genereze o creștere economică serioasă, solidă, nu 1%-1,2%, cât este acum. Or, tipul de proiecte pe care îl propune această Inițiativă a celor Trei Mări are avantaje pentru toată lumea. România este lider regional și lider al acestei inițiative.

Până acum, Inițiativa a fost o chestiune locală, care trebuia să rezolve între Croația și Polonia o relație nord-sud și trei interconectări pe gaze. În Polonia au fost aduse Statele Unite alături de Inițiativă. Un investitor mare care, cu această inițiativă, să se combine cu Inițiativa București 9 (B9). Este vorba despre formatul B9, pe securitate, care să atragă și în zona economică, nu numai pe Apărare, zonă strategică și de Securitate.

La București, România a fost singurul stat care a reușit să aducă (am stat de vorbă cu ambasadorul Dan Fried – n.n.: de la Atlantic Council, care mi-a spus-o direct: „Voi ați reușit un lucru care înseamnă multă diplomație!”) pe secretarul general pentru Energie al Statelor Unite, pe președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și pe ministrul de Externe german.

De ce este dificil să-i aduci?

Una dintre principalele probleme ale Inițiativei celor Trei Mări, ca și ale B9, a fost că formatul era imaginat ca o formulă de regionalizare care s-ar rupe, o Uniunea Europeană în UE, așa cum B9 putea fi un NATO în cadrul NATO. Exact asta trebuia evitat.
România a ajustat conceptul, a reușit să negocieze cu CE, cu Germania și a adus și o componentă europeană, ceea ce a dat o detentă în plus, menținând relația transatlantică.

Care sunt avantajele pentru statele din zonă?

Un impuls, prin atacarea de proiecte comune. Grupul celor patru state de la Visegrad, toate membre UE, toate membre ale Inițiativei, nu mai livrează nimic, se ceartă între ele. Ca să ajungi să pui împreună elementele comune a fost o luptă și e foarte bine că Bucureștiul a găsit sinteza pe interesele comune: dezvoltare economică, interconectare (drumurile mari), intrarea în proiectele Inițiativei Juncker (România nu a reușit să intre aproape deloc aici). În același timp, înseamnă coeziune și aducere la același nivel cu statele occidentale. Ai găsit interesele comune, le-ai negociat, ai creat agenda și ai juxtapus în așa fel încât să-ți aduci cele trei ancore: SUA, NATO și UE. Cu atât mai mult Germania, partener special.

Ce avantaj are UE?

Găsește o detentă, în interiorul său, a unei zone, a unor proiecte economice care determină creștere economică dincolo de 1%. Firmele vest-europene sunt cele care participă prin competiție la această zonă, ridicând regiunea, prin interconectivitate. Astfel, apare detenta economică. Una dintre principalele realizări – s-a și semnat astăzi (n.n.: 17 septembrie) – este un fond comun de investiții, în care participă băncile de la nivel european și cele din exterior. BEI, BERD au fost prezente. Fondul este pentru investiții de 100 de miliarde de euro în aceste proiecte.

Este o sumă foarte mare, cu proiecte transfrontaliere și regionale, europene, bine făcute. Nu mai sunt autostrăzi sau drumuri de-aici până mai încolo, că s-a terminat județul. Este vorba despre proiecte mari. De exemplu, interconectare nord-sud, de la Klaipeda, din Polonia, până la Kirk, în Croația. Aduci gaz natural lichefiat (LGN) din SUA (interesul Statelor Unite pe domeniul energetic), îl pui în conducte și ai competiție cu gazul rusesc.

Pentru România care este avantajul?

Pentru noi e foarte bine. Ai și suficient gaz, scapi și de dependența și de condiționările politice, plus că, prin competiție, scade prețul. Există un interes european: investesc acolo, am creștere economică sustenabilă. Mai mult, este un motor de atractivitate pentru relansarea prețului european. „Mergem și investim în acele proiecte, ajung și ei la nivelul nostru de dezvoltare și de interconectare și cresc economic și eu. Eu, la mine în țară, nu prea mai am ce să mai pun, am făcut cam tot. Am ce investi, am ce profita” – gândește occidentalul.

Pentru SUA care este profitul?

Are detentă în special pe zonă economică, dar categoric pe investiții. Și pe digital, și pe Transporturi. Este vorba despre un fond de 100 de miliarde de euro, cum să nu convină SUA să investească? Fondul de investiții este format din niște participanți. Este administrat, discută proiectele, are niște profituri. E un spațiu unde introduci fonduri. Cel mai mare finanțator global este Statele Unite. Creează și o atractivitate nouă, o relansare a interesului față de parteneri.

La Forumul de afaceri au fost invitate viitoarele state membre din Balcanii de Vest, cele trei state din Parteneriatul Estic și Turcia.

Mai există un element strategic?

Da, el subliniază caracterul european și concepția avută de România, care profită. La Inițiativă nu sunt numai statele, ci sunt aduși și actorii particulari, camerele de comerț, investitorii, think tankurile, adică grupurile de reflecție. România a combinat astfel de fapt toate resursele unei societăți și le-a adus la un loc.

A mai existat un astfel de proiect, Forumul Mării Negre, făcut de Mihai Răzvan Ungureanu, care a dispărut după ce nu a mai fost el în funcție. Acela era făcut tot la fel. Această capacitate de a acomoda toate interesele statelor din zonă, de a proiecta interese care avantajează pe toată lumea, inclusiv către zonele limitrofe, este foarte importantă.

Această Inițiativă a celor Trei Mări, suprapusă cu B9, cu Trilaterala Polonia-România-Turcia (coloana vertebrală de pe flancul estic al NATO) încep să creioneze că există un concept strategic al României pe politica externă de Securitate și Apărare, care rezervă României locul de lider cooperant, nu unul care impune, un „honest broker” care are capacitatea de a negocia între diferitele interese și de a le promova.

E foarte bine că de data aceasta divergențele interne nu s-au regăsit, că diferitele ministere au avut panelurile lor, au fost prezente în Summit, au participat la realizarea lui de la nivelul de vicepremier. Succesul este al României.