Un document recent – și ulterior șters – publicat de un organism afiliat la NATO a generat titluri în Europa cu o confirmare aparentă a unui îndelungat secret deschis: arme nucleare americane sunt stocate în Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia, scrie Stars and Stripes într-un articol preluat de RADOR.

Redăm articolul integral:

O versiune a documentului, intitulată „O nouă eră pentru descurajarea nucleară? Modernizarea, controlul armamentului și forțele nucleare aliate” – a fost publicată în aprilie. Scris de un senator canadian pentru Comitetul de Apărare și Securitate al Adunării Parlamentare a NATO, raportul a evaluat viitorul politicii de descurajare nucleară a organizației.

Dar ceea ce avea să ţină titluri de știri câteva luni mai târziu este o referință pasageră care pare să dezvăluie locația a aproximativ 150 de arme nucleare americane stocate în Europa. Potrivit unei copii a documentului publicat marți de ziarul belgian De Morgen, o secțiune despre arsenalul nuclear spune: „Aceste bombe sunt stocate la șase baze americane și europene – Kleine Brogel în Belgia, Büchel în Germania, Aviano și Ghedi-Torre în Italia, Volkel în Olanda și Incirlik în Turcia”.

Documentul nu atribuie aceste informații unei alte surse. Săptămâna trecută, o versiune finală a raportului a fost publicată online şi omite referirea specifică la locul unde sunt stocate bombe. În schimb, raportul se referă vag la avioanele care ar putea transporta arme nucleare.

„Aliații europeni adesea menționați că operând astfel de aeronave sunt Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia”, arată documentul, cu o notă de subsol citând un raport din 2018 al Inițiativei privind Amenințările Nucleare, o organizație neguvernamentală din SUA.

Senatorul Joseph Day, autorul raportului, nu a răspuns imediat la o cerere de comentariu. De regulă, nici Statele Unite, nici partenerii lor europeni nu discută despre localizarea armamentului nuclear al Washingtonului pe continent. „Nu comentăm detaliile poziției nucleare a NATO”, a declarat un oficial al NATO, vorbind sub condiția anonimatului, în conformitate cu regulile organizației de a vorbi cu mass-media. „Acesta nu este un document oficial al NATO”, a adăugat oficialul, menționând că a fost scris de membri ai Adunării Parlamentare a NATO.

Cu toate acestea, o serie de ziare europene au considerat raportul drept o confirmare a unui secret deschis.

„În sfârșit, în alb și negru: există arme nucleare americane în Belgia”, titra De Morgen. „NATO dezvăluie secretul cel mai post păzit al Olandei”, spunea radiodifuzorul olandez RTL News.

Prezența armelor nucleare americane în Europa nu este în fond „nicio surpriză”, a declarat Kingston Reif, director pentru politica de dezarmare și de reducere a amenințărilor de la Asociația pentru Controlul Armamentelor, într-un e-mail.

„Acesta este de mult timp o informaţie destul de deschisă”. Existau multe indicii clare despre prezența armelor nucleare americane înainte. O telegramă diplomatică a unui ambasador al SUA în Germania sugera că există preocupări cu privire la durata de păstrare a armelor în aceste țări. „O retragere a armelor nucleare din Germania și, probabil, din Belgia și Olanda ar putea face foarte dificil din punct de vedere politic pentru Turcia să-și mențină stocurile proprii”, se arăta în memoriu, scris de ambasadorul de atunci, Philip Murphy, în noiembrie 2009.

Prezența armelor a derivat dintr-un acord convenit în anii 1960 și este în multe privințe o relicvă a epocii Războiului Rece – concepută nu numai pentru a acționa ca o descurajare a Uniunii Sovietice înarmate nuclear, ci și pentru a convinge țările că nu au nevoie de programe proprii de arme nucleare.

Dar vremurile s-au schimbat. În 2016, după o încercare de lovitură de stat și o răspândire rapidă a grupului extremist Statul Islamic în vecinătate, analiștii se întrebau deschis dacă Turcia este cu adevărat un loc minunat pentru a stoca arme nucleare.

Între timp, în apropierea bazei aeriene germane Büchel, eșecul tratatelor de control al armelor cu Rusia a provocat temeri legate de o nouă cursă a înarmării. „Misiunea militară pentru care aceste arme au fost inițial planificate – oprirea invaziei sovietice a Europei de Vest, din cauza forțelor convenționale inferioare ale SUA și NATO – nu mai există”, a spus Reif.