Judecătorul Cristi Danileț a criticat, într-un interviu acordat Reporter Global, modificările aduse legilor Justiției, prin ordonanța adoptată luni de guvern și prezentată de ministrul Tudorel Toader. Magistratul spune că, prin impunerea unei vechimi de 10 ani pentru accesul în DNA și DIICOT, vor fi „luați” procurorii de pe dosarele sensibile „pentru că nu s-au putut lua dosarele de la procurori”. El spune că, prin modificările aduse legii, ministrul își va subordona, de facto, toți procurorii din România. Consecința, spune judecătorul, va fi că în curând nu vor mai exista dosare de mare corupție în România.

Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență prin care se modifică legile Justiției. S-a spus deja că aceasta ar avea prevederi făcute cu dedicație și că ar duce, printre altele, la epurări ale procurorilor în dosarele sensibile ale puterii politice. Cum comentați modificarea prin care este schimbată vechimea pentru accesul procurorilor la DNA și DIICOT?

Legea actuală prevede drept condiție ca să ajungi procuror la DNA sau DIICOT o vechime de 6 ani. Legile adoptate de parlament, prin care au fost modificate legile Justiției – cu una dintre ele publicată chiar luni, cu privire la statutul magistraților – urcă vechimea la 8 ani. Ministrul vine prin Ordonanța de urgență aprobată ieri și nepublicată, încă, în Monitorul Oficial și urcă această vechime la 10 ani. Ceea ce înseamnă că guvernul contrazice parlamentul. Or, lucrul ăsta nu se face, este profund neconstituțional pentru că legea tocmai a fost dezbătută în parlament, s-a ajuns la o concluzie și s-a decis că e nevoie de o vechime în profesie de 8 ani ca să te angajezi la DNA și DIICOT. Vine ministrul și pune 10 ani. Care e motivul, care sunt studiile de impact făcute? Care a fost, de fapt, intenția cu această modificare? Or, în niciun caz nu există vreo urgență. Nu poți să spui că luni, când a intrat în vigoare modificarea la lege (a statutului magistraților), era bun 8 ani și astăzi, tot luni, sau când o să se publice ordonanța, nu mai este bună acea vechime. Ceva s-a întâmplat, dar nu știe nimeni ce. Ceea ce mă poate duce cu gândul că s-a încercat să se reglementeze legislativ o situație prin care anumiți procurori să fie luați de la dosare. Deci, nu am reușit să luăm dosarele de la procurori și atunci luăm procurorii de la dosare. Este o inginerie, dacă vreți, legislativă.

Eu vreau să înțeleagă toată lumea despre ce e vorba. Principiul separației puterilor în stat prevede că Executivul nu poate să intervină în atribuțiile puterii legislative. Or, dacă un an de zile ai dezbătut legile Justiției în parlament, ai ajuns la o concluzie și intră în vigoare modificarea asta și tu, în aceeași zi, dai Ordonanță de urgență prin care transmiți că, da, noi, guvernul, ne-am gândit la altceva, ei bine, așa ceva nu se face. În opinia mea, ordonanța asta este neconstituțională din start.

A fost amânată pensionarea anticipată a magistraților pentru anul 2019. Cu ce anume rezolvă asta problema din sistem?

Chestiunea pensionărilor anticipate nu s-a rezolvat pentru că s-a amânat aplicarea legii timp de un an de zile, pentru 31 decembrie, anul viitor. Așa, și? Pe 31 decembrie anul viitor ce se va întâmpla? Vor fi și mai mulți pensionari, nu doar cei care au 20 de ani vechime acum, ci și cei care vor face la anul 20 de ani. Tot nu se rezolvă problema necesarului de personal din sistem. Prin aceleași legi ale Justiției (cele adoptate în iulie în parlament – n.r.) s-a mărit durata studiilor la Institutul Național al Magistraturii. Dacă acum trebuie să faci doi ani ca să devii judecător sau procuror, cu noile legi ale Justiției trebuie să faci patru ani. Dacă s-a dublat numărul de ani de studiu, înseamnă că timp de doi ani nu vom avea absolvenți de INM. Plus că s-a mărit vechimea necesară pentru a promova la instanțele superioare și parchetele superioare. În același timp, se îngreunează accesul în sistem, se îngreunează promovarea în sistem, dar se ușurează ieșitul din sistem. Este evident că vom avea o perioadă în Justiție când va fi o lipsă uriașă de judecători și de procurori, pe care nu vom avea cum să o acoperim.

Care ar fi miza?

Păi, în primul rând, eu cred că legea asta a fost făcută fără cap, pentru că nimeni nu s-a gândit la consecințe, nimeni nu a studiat impactul acestor modificări. Ceea ce face Tudorel Toader (prin OUG – n.r.) este un exercițiu calculat. Este țintit pe anumite dosare, pe anumiți procurori. Dar parlamentul care, prin coaliția majoritară, a modificat legile Justiției nu s-a gândit la consecințe.

Unde va duce corelarea acestor măsuri din legile Justiției, aprobate de parlament, cu modificările aduse de ministrul Justiției prin ordonanța adoptată ieri de guvern?

Lumea trebuie să înțeleagă că la DNA și la DIICOT se duc în general procurorii tineri. Pentru că sunt doar cincisprezece unități în țara asta cu procurori DNA și DIICOT. Tinerii optează pentru că nu sunt încă stabili, nu au încă familie și se pot muta ușor dintr-o localitate în alta. Dacă cineva are familie, are copii la Cluj, nu se va duce să lucreze la DNA la București. De asta optează pentru delegări, la început, cei mai tineri, la începutul carierei, când își asumă șase-opt ani de delegare. Până în zece ani, că atunci deja ești așezat profesional.

Deci, chiar dacă acum înlăturăm niște procurori tineri din dosare, vor trebui aduși alți procurori ca să continue ancheta începută. De unde îi aduc, dacă eu scap de 30 de procurori de la DNA? Știți cât de greu se face o selecție de oameni din țară pe care să-i concentrezi acolo? De undeva trebuie să găsesc 30 de procurori care nu au familie, nu au copii, care să se mute la București. De unde? Și să mai aibă și vechimea de 10 ani. Or, eu nici nu știu dacă avem atâția oameni care să îndeplinească aceste condiții. Încă un lucru făcut fără studiu de impact.

Cum comentați faptul că ministrul Justiției redevine titular al acțiunii disciplinare împotriva procurorilor? Ce presupune faptul că ministrul va putea sesiza, în cazul procurorilor, Inspecția Judiciară și că va putea declanșa cercetarea lor disciplinară? Care ar fi consecințele?

Până în 2012, doar Inspecția Judiciară putea demara cercetarea disciplinară împotriva unui magistrat. În 2012, când era ministru Cătălin Predoiu, s-a stabilit ca totuși ministrul să poată cere anchetarea procurorilor și judecătorilor și să se ducă el în CSM. Acum, în 2018, în urmă cu doar câteva săptămâni, parlamentul a decis ca această putere să nu mai aparțină ministrului. Deci, noi, parlamentul, puterea legiuitoare, decidem să luăm această putere de la ministru și lăsăm ca cercetarea magistraților să fie făcută doar de Inspecția Judiciară. Pentru ca brusc, luni, ministrul să decidă că el va fi cel care va demara procedurile disciplinare împotriva unui procuror. Asta este o ciudățenie: ca parlamentul să decidă ceva și să vii tu, ca ministru, să decizi altceva. Este o încălcare a separației puterilor în stat. De ce vrea ministrul Tudorel Toader asta? E simplu: pentru că, astfel, el va deține monopol pe numirea și pe revocarea înalților procurori din sistem, apoi, având și atribuția aceasta disciplinară, își subordonează de facto toți procurorii din România. Orice procuror din România va ști, astfel, că nu trebuie să-l supere pe ministru. Dacă riscă să-l supere, știe că poate fi oricând schimbat din funcție, dacă ocupă o funcție înaltă în sistem, sau poate fi anchetat disciplinar, în cazul oricărui procuror obișnuit sau nu. Deci este o subordonare politică a procurorilor față de ministrul Justiției. Or, în momentul în care ai o parte a magistraturii atât de importantă, precum procurorii, controlată politic, logic că noi dosare mari de corupție sau de crimă organizată nu o să mai vedem în România. Deja, de câteva luni, nu mai există dosare de acest gen. Nu se mai fac urmăriri penale cu persoane importante. Nu mai există. Poate că s-o fi terminat corupția în România. Eu habar n-am. Eu vă spun doar că nu mai primim dosare de mare corupție în instanțe.

Ministrul Tudorel Toader a invocat în sprijinul său articolul din Constituție care stabilește că procurorii sunt sub autoritatea ministrului Justiției.

Ministrul interpretează în cheie personală prevederea din Constituție care stabilește că procurorii funcționează sub autoritatea ministrului de Justiție. El interpretează autoritatea ca fiind, de fapt, o subordonare. El vrea ca toți procurorii să răspundă în fața lui. Un lucru care nu s-a mai întâlnit în România din 2004, din mandatul lui Stănoiu, când CSM era un apendice în subordinea ministerului Justiției. În momentul de față, Secția de procurori din CSM devine inutilă, pentru că ministrul trece peste avizul lor. De facto, procurorii au trecut în subordinea ministrului.