În ultimii ani, costurile cu producerea energiei regenerabile au început să scadă,

ceea ce face ca acest domeniu să devină atractiv pentru investitori și benefic pentru

consumatori, mai ales în contextul creșterii prețului petrolului. România dispune de

resurse bogate, dar și variate de energie regenerabilă: biomasă, hidroenergie,

potențial geotermal, energie eoliană și fotovoltaică. Până în anul 2030, România își

propune o creștere a capacităților eoliene până la o putere de 4.300 MW și a celor

fotovoltaice de până la 3.100 MW. Pentru producerea de energie hidro este de

subliniat faptul că au scăzut rezervele de apă, comparativ cu anul 1990, cu circa

20%.

Proiectul de strategie energetică arată că, în concordanță cu capacitățile instalate, la

nivelul anului 2030 energia medie anuală furnizată în sistemul energetic național

din surse eoliene va fi de circa 11 TWh, iar cea din surse fotovoltaice de circa 5

TWh/an. În anul 2030, din puterea totală instalată a sistemelor fotovoltaice, 750

MW vor fi realizate sub forma unor capacități distribuite deținute de prosumator de

energie. „Pentru atingerea în anul 2030 a gradului de dezvoltare al valorificării

acestor resurse regenerabile de energie, sunt esențiale promovarea unor politici

care să vizeze realizarea capacităților de stocare a energiei și dezvoltarea rețelei de

transport și declararea unor zone de dezvoltare energetică utilizând surse

regenerabile pentru proiecte mari și asigurarea conectării la rețea prin grija

Transelectrica”, se arată în strategie. Esențiale sunt și asigurarea condițiilor care să

permită înlocuirea capacităților la sfârșitul ciclului de viață, precum și dezvoltarea

de capacități mici și încurajarea prosumatorilor.

În 2018 s-a redus potențialul hidro amenajabil

După anul 1990, dar mai ales după anul aderării României la Uniunea Europeană,

utilizarea resurselor de apă a trebuit să țină cont de politicile promovate pentru

protecția mediului. În domeniul hidroenergetic, aceste politici de mediu au avut

impact asupra modului în care se poate valorifica potențialul natural, în principal

prin conjugarea a două măsuri: adoptarea unor nivele superioare pentru debitele de

servitute / ecologice și stabilirea arealelor incluse în rețeaua Natura 2000. Practic,

în anul 2018, față de anul 1990, s-au diminuat stocurile anuale de apă utile cu circa

20% și au fost blocate cele mai fezabile amplasamente pentru proiecte noi ca

urmare a instituirii arealelor Natura 2000, care ocupă circa 22,5% din suprafața

tuturor bazinelor hidrografice.

„Estimările actuale privind potențialul tehnico-economic amenajabil, diminuat în

urma acestor reglementări pentru protecția mediului, arată că, față de cei 40,5

TWh/an energie estimată în 1990, în anul 2018 potențialul tehnico-economic

amenajabil s-a redus la circa 27,10 TWh (…). La nivelul anului 2018, restul de

potențial hidroenergetic tehnic care ar mai putea fi amenajat în Romania este

apreciat ca fiind de cca 10,30 TWh/an”, se arată în proiectul de strategie

energetică.

Prin aplicarea graduală a politicilor prevăzute de strategie, până în anul 2030,

capacitatea instalată în centralele hidroelectrice din România ar urma să crească,

față de anul 2018, cu circa 750 MW. Centralele care vor asigura această creștere de

capacitate instalată vor asigura o producție suplimentară de energie de circa 1,8

TWh/an. Ținând cont de faptul că amplasamentele cele mai favorabile din punct de

vedere hidroenergetic au fost deja amenajate, noile proiecte vor avea indicatori de

rentabilitate a investițiilor mai reduși și vor trebui să fie dezvoltate pentru a asigura

și alte beneficii decât energia (ex. prevenirea viiturilor, alimentarea cu apă, irigații

etc.).

Deși se va înregistra o creștere a capacității instalate până în 2030, producția totală

de energie care se va înregistra în hidrocentralele din România se va păstra la

valori apropiate celor din 2018, adică de circa 17,6 TWh/an, întrucât se vor

implementa toate normele cuprinse în politicile europene privind protecția

mediului. Față de situația reglementată din anul 2018, diminuarea stocurilor de apă

utile ce pot fi turbinate, ca urmare a majorării debitelor de servitute / ecologice, va

corespunde în anul 2030 unei producții nerealizate de circa 2 TWh/an.

Panouri fotovoltaice mari, doar pe terenuri degradate

Energia solară poate fi valorificată în scop energetic fie sub formă de căldură, care

poate fi folosită pentru prepararea apei calde menajere și încălzirea clădirilor, fie

pentru producția de energie electrică în sisteme fotovoltaice. Specialiștii români

susțin că repartiția energiei solare pe teritoriul național este relativ uniformă cu

valori cuprinse între 1.100 și 1.450 kWh/mp/an. Valorile minime se înregistrează în

zonele depresionare, iar valorile maxime în Dobrogea, estul Bărăganului și sudul

Olteniei. În proiectul de strategie energetică, aflat în dezbatere publică, se arată că

valorificarea potențialului solar în scopul producerii de energie electrică prin

utilizarea panourilor fotovoltaice permite instalarea unei capacități totale de 4.000

MWp și producerea unei energii anuale de 4,8 TWh. La sfârșitul anului 2016, erau

instalate în România parcuri solare cu puterea totală de 1.360 MW care, conform

energiilor de proiect, produc 1,91 TWh/an. În anul 2016, parcurile fotovoltaice din

România au produs 1,67 TWh. Construirea de parcuri fotovoltaice a beneficiat în

perioada 2009-2016 de schemă de sprijin, conform Legii 220/2008.

Instituirea arealelor protejate Natura 2000, precum și restricționarea dezvoltării

parcurilor fotovoltaice pe suprafețe de teren agricole limitează opțiunile privind

instalarea unor noi parcuri fotovoltaice de mare dimensiune doar pe terenurile

degradate sau neproductive. „Principala cauză pentru care potențialul solar nu este

valorificat la un grad superior constă în faptul că sistemul energetic național nu

poate prelua variațiile mari de injecție de putere generate de sursele fotovoltaice în

absența unor sisteme de echilibrare și stocare dimensionate corespunzător”, se

arată în document.

O reglementare mult așteptată era cea legată de preluarea în sistem a energiei

produse de persoanele care își instalează panouri fotovoltaice. În luna iunie,

Camera Deputaților a decis să aprobe legea care prin care consumatorii casnici care

și-au instalat panouri solare nu vor plăti nici impozit, nici TVA, nici accize pentru

energia pe care o produc sau o vând, în limita unei puteri instalate de 27 kW.