Un geniu numit Orson Welles a șocat lumea, prin 1938, cu o dramatizare radiofonică a cărții lui H. G. Wells, Războiul lumilor.

Noutatea, sau geniul lui Welles, tânărul regizor de numai 23 de ani, a fost punerea în scenă a piesei sub forma unor buletine de știri, care întrerupeau programul radio obișnuit.

Desigur, ascultătorii care auziseră începutul piesei au fost avertizați, dar ce te faci cu milioane de americani care au deschis radioul în miezul poveștii, taman când se întrerupea emisiunea cu „breaking news”, care suna cam așa: „Mergem acum la Grovers Mills, în New Jersey, unde se anunță că au aterizat obiecte stranii”? Reporterul continua: „Autoritățile se îndreaptă către locul respectiv.” „Revenim la emisiune”, mai anunța voce.

Lumea a intrat în panică, mulți chiar au crezut că știrile sunt reale, de altfel în Europa începuse războiul.

Art Cashin, legendarul trader al băncii elvețiene UBS, a descris episodul de mai sus pentru a sugera că, uneori, piețele financiare intră, inutil și ilogic, în panică, temându-se că s-ar prăvăli marțieni pe podeaua burselor, ceea ce este imposibil.

Dar experimentul lui Welles a fost un exercițiu perfect de fake news, care a demonstrat că, dacă există milioane de oameni care pot crede că au năvălit marțienii pe Pământ, atunci mințile oamenilor sunt deschise pentru orice aiureală mai credibilă, eficient propagată.

Cum ar fi, de pildă, idea năstrușnică a Roexitului, care s-a rostogolit în presă sub ochii uluiți ai unui public îngrijorat de nonșalanța cu care guvernanții vremelnici ai României abandonează unele principii impuse de tratatele europene.

Derapajele politicienilor și apropierea unor sezoane electorale îngrijorează și pun din nou problema vigilenței în fața fake news-urilor, a știrilor false.

Numai că aceste știri false, care pot inunda internetul, sunt de multe ori o secvență dintr-un episod mai amplu de manipulare, care poate avea ca obiectiv final soarta Uniunii Europene.

Faptul că Ungaria iliberală ignoră principiile europene sau că România irațională le face praf ar fi doar o problemă locală a acestor state, care, până la urmă, riscă sancțiuni.

Dar dacă, într-o perspectivă mai largă, aceste răzvrătiri sunt parte a unui scenariu mai periculos, în care Statele Unite sau Rusia vor să fragilizeze Uniunea Europeană, fracturând-o?

Cam acesta a fost avertismentul transmis la București de Gunther Oettinger, comisarul european pentru Buget și Resurse Umane.

„Steve Bannon, consilierul lui Trump la alegerile prezidențiale, se plimbă în prezent prin Europa cu fake news și cu noi metode. Deci e un mod de a conduce o campanie electorală foarte neserios și nu trebuie să stăm și să acceptăm așa ceva”, a adăugat Oettinger, arătând astfel că a început deja campania pentru alegerile europarlamentare din primăvara anului viitor.

Alegeri care vor fi mai dure ca niciodată. Dar fake news-urile nu sunt doar problema politicienilor și a piețelor financiare, ci o capcană a încrederii oarbe în care pot cădea oamenii obișnuiți.

Recent, se pare că un site și-ar fi confecționat un fake news în care ar fi prevăzut cutremurul de zilele trecute care a zguduit, la propriu, România.

Avertismentul lui Oettinger atinge însă și coarda sensibilă a viitorului nostru european, care pare a fi solid, cel puțin din perspectiva Bruxelles-ului.

Corina Crețu, comisarul european pentru Dezvoltare Regională, a tranșat ferm chestiunea Roexitului: România nu-și poate permite luxul de a se juca cu ideea. De ce? Pentru că riscăm ca europenii să ne ia în serios, probabil, și de-abia atunci pot apărea probleme de nerezolvat.

Economia românească nu-și permite luxul de a nu consuma banii europeni, pe care, iată, fără niciun efort din partea autorităților de la București, nu doar că-I vom păstra, ci vom primi mai mulți.

Este o strategie inteligentă a Comisiei Europene, agreată de Corina Crețu, prin care alocând fonduri de coeziune mai mari pentru state care au nevoie de investiții în infrastructură, de pildă, cum e România, întăresc încrederea acestora în proiectul european.

Așa cum arată astăzi arhitectura europeană, fără coeziune, blocajele pot fi multiple și periculoase, iar banii au avut, din toate timpurile, o infinită putere de seducție asupra oamenilor.

Asistăm la debutul unei campanii electorale complicate, tensionate, în care fake news-urile vor abunda, dar în care europenii vor înțelege mai clar care sunt avantajele apartenenței la un club riguros, dar eterogen, care poate asigura prosperitate, dar care mai poate deschide o umbrelă în vremuri tulburi, cum a fost ajutorul acordat Italiei, Spaniei, Portugaliei, Irlandei și Greciei de către Banca Centrală Europeană.

Să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim cam care ar fi fost evoluția lirei italiene în vremea crizei financiare care a debutat în 2008 dacă ar fi rămas moneda Italiei. Unei Italii care și atunci, ca și acum, avea povara unei imense datorii publice.

Între grupul de state cu probleme, alintat PIIGS, la vremea crizei, și-ar fi văzut monedele spulberate de o recesiune din care ar fi ieșit târziu, greu și cu economia răvășită.

Forța monedei unice ar trebui, de altfel, să fie un motiv puternic pentru ca România să intre mai repede în zona euro.

Până atunci însă, Orson Welles ne-a tras semnalul de alarmă: nu toate știrile descriu o realitate.

Noi vă propunem o lectură protejată de influența știrilor false.