Ce se va întâmpla acum în Republica Moldova? Este întrebarea care plutește în aer după ce candidatul Partidului Socialist, Ion Ceban, s-a impus în alegerile locale pentru funcția de primar al Chișinăului

Potrivit datelor publicate după numărarea tuturor buletinelor, Ion Ceban (PSRM) a obținut 52,39%, în timp ce Andrei Năstase (ACUM) a fost creditat cu doar 47,61%.

Pentru mulți observatori, victoria unui prorus reprezintă o surpriză în capitala Republicii Moldova, considerată până acum un bastion de necucerit al proeuropenilor. Cu atât mai mult, cu cât Ceban a câștigat la o diferență de 5 procente în fața reprezentantului Blocului ACUM.

Alegerile locale au reprezentat un test politic major pentru coaliția de guvernare dintre Partidul Socialist și ACUM. O coaliție care s-a intitulat antioligarhică, deoarece venea să înlocuiască guvernarea de tip unipersonal girată de Vladimir Plahotniuc. Două formațiuni nu doar cu ideologii diferite, dar și cu orientări strategice opuse au fost unite de scopul comun: îndepărtarea „Oligarhului”, fugit din țară spre o destinație încă neclară.

Dar aceasta este o coaliție pe care mulți observatori au considerat-o din start sortită pieirii.

În alegerile locale, socialiștii și proeuropenii s-au văzut concurenți, cu momentul simbolic, de maximă tensiune, reprezentat de turul al doilea de la Chișinău. Și pentru ca tensiunea să fie maximă, a fost, de fapt, o reeditare a confruntării finale desfășurate în vara anului trecut, când Andrei Năstase a câștigat „pe teren”, dar victoria i-a fost invalidată în justiție. O justiție patronată de Plahotniuc, în strânsă legătură cu socialiștii lui Dodon – după cum reclamau atunci pro-europenii. De data aceasta, socialistul a câștigat.

Cum de a fost posibil?

Pot exista mai multe explicații. Prima – și cea mai la îndemână – ar fi că alegătorii proeuropeni le-au întors spatele liderilor lor, drept sancțiune pentru alianța cu prorușii.

Însă liderii grupului ACUM se apără, spunând că dezoligarhizarea țării reprezenta oricum o prioritate, urmând ca spinoasa problemă a orientării geopolitice să fie abordată mai târziu, după consolidarea instituțională a statului.

În planul politicii externe, cele două componente ale coaliției au dat oricum semnale foarte diferite. Portofoliul Externelor și Integrării Europene este deținut de Nicu Popescu, din partea ACUM. În schimb, Ministerul Apărării este deținut de Pavel Voicu, din partea socialiștilor.

La Chișinău se vorbește despre un posibil acord de cooperare militară ruso-moldovenesc, lucru pe care componenta pro-europeană a guvernării îl vede ca pe o depășire a unei linii roșii. În același timp, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene se menține pe linia mesajelor prooccidentale.

Însă socialiștii lasă mai mereu impresia că ocupă treptat tabla de joc, punându-și partenerul în poziții tot mai incomode și făcându-i pe proeuropeni să apară drept o verigă mai slabă a lanțului. De unde și demobilizarea electoratului, vizibilă la Chișinău.

O altă explicație ține de o anumită dinamică din societatea moldovenească, unde alegătorii încep să voteze din ce în ce mai puțin geopolitic și tot mai mult pragmatic – capitol la care, după cum se vede, Ion Ceban a fost mai bun.

Apoi, migrația joacă rolul ei. Republica Moldova este părăsită mai ales de categoriile tinere, dinamice, urbane și calificate, adică exact electoratul tradițional al proeuropenilor. Acum zece ani, în acel aprilie 2009, moldovenii au ieșit în stradă și au determinat instalarea unui guvern proeuropean, în cadrul a ceea ce s-a numit „Revoluția de la Chișinău”. Cei mai mulți dintre demonstranți au fost tineri, dar astăzi pur și simplu s-ar găsi mai puțini care să facă asta. Pentru că pur și simplu cei mai mulți nu se mai află în Republica Moldova. Ei au profitat din plin de ridicarea vizelor, de altfel, una dintre realizările remarcabile ale guvernării proeuropene.

În sfârșit, putem vorbi pur și simplu despre o apatie democratică în rândul societății moldovenești. Prea multe scandaluri de corupție, prea multe miliarde dispărute fără vreun vinovat, prea puține rezultate concrete ale democrației. Un teren fertil pentru nostalgie, iar în Republica Moldova, nostalgia se îndreaptă către trecutul sovietic, întruchipat azi, la nivel imagistic, de Rusia lui Vladimir Putin. Ai cărei reprezentanți pe pământ moldovenesc sunt socialiștii lui Dodon.

Datele publicate de Comisia Electorală Centrală arată că la urne s-au prezentat doar mai puțin de 38% dintre alegătorii înscriși în listele electorale permanente. Dintre votanți, peste 55% au fost femei. Pe categorii de vârstă, cei mai mulți alegători din Chișinău au avut între 56 și 70 de ani (33,29%), în timp ce rata de prezență la vot cea mai scăzută a fost la categoria cuprinsă între 18 și 25 de ani (5,75%).

Ce se poate întâmpla?

Încurajat de o victorie plină de simboluri la Chișinău, Igor Dodon va crește presiunea asupra guvernului și în special a premierului Maia Sandu. La scurt timp după aflarea rezultatelor, el a promis „o intervenție hotărâtă” pentru a aduce Executivul „pe calea cea bună”.

El spune că guvernul a cam uitat de „prioritățile cetățenilor” și cere să înceteze „experimentele pe care unele persoane le fac prin ministere”. Referirea la filonul prooccidental al guvernării este cât se poate de străvezie.

Iar întrebarea este dacă în acest moment Igor Dodon este pregătit să meargă până la ruperea coaliției sau are nevoie doar de slăbirea continuă a partenerului. În toamna anului viitor, în Republica Moldova au loc alegeri prezidențiale și se prefigurează o nouă confruntare între președintele Dodon și premierul Maia Sandu. Iar tensiunile dintre cei doi, aflați acum într-o coaliție de conjunctură, se amplifică.

Între timp, socialiștii își pregătesc și gurile de foc mediatice, profitând de prăbușirea imperiului oligarhului Plahotniuc. Cea mai importantă dintre televiziunile acestuia, Prime TV, care prelua, printre altele, și foarte populare programe de divertisment din Rusia, a renunțat la licența națională. În schimb, tocmai a acceptat redenumirea postului „Accent TV” în „Primul în Moldova”. Iar acesta va retransmite tocmai canalul principal de televiziune de la Moscova, preluat de la „Prime”-ul lui Plahotniuc.

Presa de la Chișinău scrie că „Accent TV” s-a aflat în aria de influență a lui Igor Dodon. Și postul „NTV Moldova” ar fi apropiat președintelui, mai scrie presa moldovenească. ■

Dodon și „eliberarea” Chișinăului

 „Locuitorii Chișinăului și-au luat orașul înapoi prin votul de ieri, au rupt acel cerc vicios care de atâția ani a ținut captiv orașul nostru în mâna unor politicieni iresponsabili și ai geopoliticii false. Această eliberare a Chișinăului vine după ce tot echipa socialiștilor, cu suportul președintelui țării, a eliberat țara din captivitate (…) Votul îl obligă pe Ion Ceban să scoată din primărie politica, geopolitica, dar mai ales hoția instaurată în ultimii ani de liberali și complicii lor, care din nefericire în aceste alegeri au devenit și noii aliați de conjunctură ai Blocului ACUM (…) În mare parte, aceeași sarcină revine și guvernului la nivelul țării, care cu regret încă nu se isprăvește așa cum trebuie și va fi nevoie de o intervenție hotărâtă pentru a-l pune pe calea cea bună, cea care duce spre rezolvarea problemelor cetățenilor. Zilele următoare, vom demara discuțiile necesare pentru ca toți cetățenii să fie mai siguri într-un guvern care să lucreze pentru ei, să fie încetate experimentele pe care unele persoane le fac prin ministere și să vină oameni competenți în funcții, care să se apuce de lucru”, a postat Igor Dodon imediat după aflarea rezultatelor. ■

Maia Sandu nu renunță

„Am pierdut o bătălie, însă adevărata luptă împotriva corupției încă se duce. Urmează o perioadă grea, în care va fi clar dacă toți din majoritatea parlamentară au fost sinceri atunci când și-au asumat reforma justiției. Igor Dodon trebuie să renunțe la jocurile de sub masă prin care subminează această reformă. Noi vom lupta, în continuare, pentru o justiție adevărată. Sunt pregătită să lupt de aici din guvern sau din stradă, alături de cetățeni”, a fost reacția Maiei Sandu în urma alegerilor. ■