Marea Britanie se pregătește să decidă dacă să construiască o nouă cale ferată scumpă

Marea Britanie, țara care a inventat căile ferate, a arătat un interes imperceptibil în acestea în ultima vreme. Noi rețele feroviare au fost construite în Europa în ultimele câteva decade, însă singura cale ferată construită în Marea Britanie în ultimul secol este linia HS1 de 107 km care leagă Londra de Tunelul Canalului. Într-adevăr, țara are acum jumătate din căile ferate pe care le avea în 1963. Însă, în timp ce Marea Britanie are aproape o reticență de tip american în a investi în căi ferate, tiparele sale de navetă sunt europene: 10% din călătorii sunt pe calea ferată, comparativ cu 9% în Germania și mai puțin de 1% în America. Rezultatul e un mare număr de navetiști furioși.

Marea problemă a țării este că, dat fiind că nu a construit nicio linie rapidă, trenurile de mare viteză intercity merg pe aceleași șine ca cele lente de navetiști. Lungi pauze trebuie lăsate între trenurile încete și cele rapide. Nevoia de a face loc pentru trenurile rapide limitează astfel serviciile pentru navetiști și vice versa.

Acum opt ani, guvernul a decis să rectifice acest lucru prin construcția unei noi căi ferate de 555  km între Londra și nordul Angliei. Deși botezată High Speed 2 (HS2), principala sa misiune era să crească capacitatea mai degrabă decât viteza. La momentul respectiv, această publicație a fost împotriva proiectului. Deși sprijineam ideea investițiilor în capacitatea feroviară, eram convinși că existau proiecte mai bune pe care să cheltuim banii decât HS2.

Speriați de costuri – acum estimate la aproximativ 100 miliarde de lire, după o evaluare inițială de 42 miliarde – și de furia celor 21 de parlamentari conservatori care reprezintă comunități rurale traversate de calea ferată, guvernanții se gândesc dacă să anuleze proiectul. O decizie finală era așteptată când The Economist a plecat spre tipar. Acum, credem că linia ar trebui să fie aprobată – nu pentru că s-au cheltuit deja 8 miliarde, ci pentru că s-au schimbat circumstanțele.

Calea ferată este o parte din ce în ce mai importantă a mix-ului de transporturi. Schimbarea climatică favorizează eficiența în ceea ce privește carbonul. În același timp, numărul pasagerilor a fost mai mare decât se anticipa. Guvernul se aștepta că volumele de pasageri să crească cu 17-21% în decada care începea în 2011; de fapt, au crescut cu 24% în doar șapte ani și sunt estimări care arată că vor continua să crească într-un ritm similar. Costurile altor modalități mai ieftine de a crește capacitatea, cum ar fi vagoane supraetajate și trenuri mai lungi, au crescut, împreună cu prețul lărgirii căilor și înălțării tunelelor, precum și al cumpărării de proprietăți suplimentare în jurul stațiilor. Între timp, dobânzile sunt atât de joase zilele acestea, încât guvernul poate împrumuta pe termen lung fără să plătească aproape nimic.

Raportul beneficiu-cost calculat pentru HS2, în jur de unu, este departe de a fi o susținere entuziastă. Însă, la fel cum costurile proiectelor mari de transport sunt adeseori subestimate, așa sunt și beneficiile pe termen lung. Prelungirea liniei londoneze de metrou Jubilee, de exemplu, a fost aprobată cu un raport beneficiu-cost mai mic de unu, însă analizele recente sugerează că era mai degrabă de 1,75. Iar acesta include doar veniturile care merg direct către calea ferată, nu și consecințele economice ale renașterii zonei docurilor londoneze, care a devenit posibilă datorită liniei de metrou.

Principalul argument pentru HS2, în mod similar, este impactul său asupra orașelor de-a lungul căii ferate și dincolo de ea. Boris Johnson, primul ministru, dorește să stimuleze creșterea în zonele nordice și vestice lăsate în urmă de dezvoltarea inegală a țării, centrată pe Londra. De una singură, HS2 nu va determina acest lucru, însă realizarea obiectivului fără o nouă cale ferată ar fi dificilă. Succesul proiectului feroviar „Centrul de Putere Nordic”, de a lega marile orașe ale nordului, depinde de ea.

Această este o decizie complicată pentru dl Johnson. Va fi cea mai importantă decizie financiară a administrației sale. Partidul său este divizat în privința acestei probleme. HS2 îi va afecta guvernarea dacă eșuează. Însă, dacă dorește ca viziunea sa pentru Marea Britanie să funcționeze, are nevoie de aceasta. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite, sub titlul „De ce HS2 ar trebui aprobată”