După o sincopă de peste 40 de ani de orânduire comunistă, România a dat „restart” la începutul anilor ‘90, alături de alte state din regiune, reintrând pe drumul economiei bazate pe piață. Până acum, pentru România intrarea în Uniunea Europeană (UE) a fost un lucru benefic. Condițiile pe care a trebuit să le îndeplinească țara noastră pentru a adera la UE au fost ca un „road map” pentru atingerea statutului de economie de piață funcțională. Fără aceste repere, economia, societatea românească în ansamblu, ar fi navigat în derivă.
Reformele ce trebuie îndeplinite pentru a putea adopta moneda euro, precum și transformările de după adoptare sunt necesare pentru a putea ajunge în rândul economiilor dezvoltate. Important este să respectăm „regulile jocului” și să evităm derapaje de orice natură! Astfel, trebuie să dăm dovadă de maturitate pe toate planurile pentru a beneficia de avantajele apartenenței la acest club select.
Alegerea momentului adoptării monedei euro este o chestiune deloc ușoară! El trebuie stabilit astfel încât să nu fie prea devreme, dar nici prea îndepărtat. Pe lângă criteriile de convergență nominală și reală, fenomenul de integrare europeană presupune și un proces de însușire a valorilor europene. Momentul optim presupune ca societatea noastră să fi trecut deja prin transformări atât de natură economică, dar și sociale, culturale etc. Altfel, vom adopta forme fără fond, iar mersul lucrurilor nu se va îndrepta spre ceea ce înseamnă un proces firesc de integrare. Moneda euro ar deveni, mai degrabă o „fata morgana”. Misiunea noastră ca stat membru este mult mai dificilă față de cele care au aderat în primul val, deoarece trebuie să „ardem” etape ale dezvoltării socio-economice pe care acestea le-au consolidat de-a lungul a zeci sau chiar sute de ani.
Robert Mundell, părintele zonelor monetare optimale, vedea funcționarea unei monede unice în contextul în care șocurile asimetrice ar putea fi absorbite prin mobilitatea capitalurilor și a forței de muncă. Astfel, dincolo de preocupările noastre interne de a fi pe făgașul cel bun, trebuie să fim conștienți de faptul că procesul de integrare a țării noastre depinde și de cum evoluează acest proces și în celelalte țări ale Uniunii (din zona euro sau din afara ei). De aceea, momentul optim de adoptare a monedei unice trebuie să țină seama și de aceste evoluții. Cum, de altfel, dacă aderarea noastră la Uniunea Europeană ar fi fost prevăzută mai târziu de anul 2007, ne-ar fi prins criza și, cine știe, probabil acum nu am fi fost printre țările membre.
Unul dintre pericolele cele mai mari care ar fi să ne pândească este inocularea ideii de ROEXIT! Reversibilitatea procesului de integrare a țării noastre ar fi catastrofal și ne-ar arunca într-o prăpastie fără fund! Nu ne putem compara cu Marea Britanie, care de curând a ieșit din UE! Dincolo de faptul că nimeni nu poate previziona dacă îi va fi mai bine sau mai rău, cert este că nu avem aceeași economie ca a marii Britanii, bazată pe capitalism de sute de ani, nu avem monedă cu funcție de rezervă la nivel național, nu avem o cultură și o mentalitate la fel de bine așezate pe regulile pieței.
Nimeni nu spune că va fi numai miere și lapte în acest lung drum către piața unică europeană. Per ansamblu, cred că balanța va înclina mai mult spre beneficiile aduse de această apartenență. În primul rând, regulile impuse prin adoptarea aquis-ului comunitar ne-au forțat să ne disciplinăm în multe domenii. Abaterea de la reguli este sancționată de Uniune, acest lucru fiind un motiv în plus de a le respecta! Aceste reguli funcționează inclusiv în ceea ce privește finanțele publice. Nerespectarea unui deficit bugetar de 3% din PIB sau a unei datorii publice de cel mult 60% din PIB aduce cu sine procedura de deficit bugetar excesiv (reguli stabilite prin Pactul de stabilitate și creștere (PSC)). Libera circulație a cetățenilor în țările europene, după anii din urmă când acest lucru era aproape imposibil, este un alt beneficiu. Pentru majoritatea dintre români, călătoriile în spațiul european au reprezentat un prilej pentru dezvoltare personală, asimilare de valori și bune practici. În același context poate fi privită și libera circulație a forței de muncă, posibilitatea de a munci în țările europene. Chiar dacă văduvește piața muncii internă de forță de muncă calificată pentru un timp, experiența acumulată peste hotare va fi valorificată pentru o parte dintre cei care pleacă atunci când decid să se întoarcă în țară. Mai mult, câștigurile mai mari obținute în străinătate se întorc la familiile din țară, fiind una dintre componentele care au susținut și susțin balanța de plăți externe. Comerțul internațional cu țările UE ne-a adus, de asemenea, avantaje, atât din perspectiva importurilor, cât și a exporturilor. Sistemul bancar s-a dezvoltat într-un mediu concurențial deschis (din perspectiva licenței unice bancare) și pe baza unui import de know-how adus de competitorii străini. De asemenea, capitalurile pătrunse în țară pe această cale au ajutat dezvoltarea economică (inclusiv prin Bursa de Valori București).
Desigur, mai avem mult de ajuns din urmă țările europene dezvoltate. Acest lucru trebuie să reprezinte pentru noi un stimul, nu un motiv de a abandona dezarmați drumul către integrare. Statutul de membru al UE în adevăratul sens al cuvântului se câștigă, nu se primește automat doar printr-o simplă apartenență geografică sau în cadrul unui acord.
Notă: Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat. ■