Atitudinile privind bolile angajaților sunt nepotrivite pentru timpurile în care trăim

RĂSPÂNDIREA GLOBALĂ a Covid-19 a condus la apeluri către cei care ar putea fi infectați cu noua boală să se „autoizoleze” acasă. Însă aceasta ar putea să se dovedească a fi o amenințare pentru activitatea economică. Reprezintă, de asemenea, o teribilă dilemă pentru angajați, unii dintre ei putând să se confrunte cu dificultăți financiare, dacă nu vin la serviciu.

Dilema e cu atât mai mare cu cât boala este nefamiliară, cu simptome care sunt adeseori ușoare, la început, și seamănă cu bolile obișnuite. Și dacă, precum un sfert din americanii care lucrează în sectorul privat, angajații nu au deloc concediu medical plătit, ei sunt mai predispuși să riște și să vină la muncă. În 2009, epidemia de gripă porcină a pus angajații în fața unei decizii similare. Mulți dintre americani au decis să se prezinte la muncă totuși, răspândind și mai mult infecția. Un studiu a estimat că în jur de şapte milioane de colegi au fost infectați din această cauză.

Cel mai recent sondaj global^* privind concediul medical plătit, făcut de Organizația Internațională a Muncii, din 2010, a arătat că 145 de țări aveau concediu medical plătit în acel moment. Majoritatea mandatau plata a 50-75% din salarii. Mai mult de 100 permiteau angajaților să lipsească pentru o lună sau mai mult.

Frica angajatorilor și a guvernelor este că beneficiile generoase vor fi costisitoare și creează tentația de a se preface pentru angajați. Este adevărat că în Marea Britanie și America, care au beneficii zgârcite (atunci când le au) sunt foarte puține zile de absență, în medie. Însă majoritatea țărilor cu beneficii generoase au mai puțin de 10 zile pe an de absență. Conform datelor OECD din 2017, diferența dintre zilele pierdute pe an din cauza bolii în Franța, unde 50-100% din venituri sunt înlocuite în timpul concediului medical, și America era de doar 4,4 zile.

Alte dovezi nu sugerează că un pachet mai generos de concedii medicale plătite conduce la chiul. Faimoasa Lege a Concediului Medical a fost adoptată în New York în 2014. Un sondaj făcut cu 352 de angajatori, acum patru ani, a arătat că aproape 85% nu au avut o creștere a costurilor și doar 3% au văzut o creștere minoră. Statul Connecticut a adoptat o legislație similară în 2011 în ciuda opoziției lobby-ului corporatist. Un studiu făcut în 2013 asupra companiilor a remarcat beneficii precum un moral îmbunătățit și mai puține infecții la locul de muncă.

Problema poate fi că regulile pentru concedii medicale plătite sunt prea stricte pentru angajați, nu prea generoase. Dată fiind nevoia de a plăti chiria, mulți lucrători cu salarii mici ar putea să simtă că trebuie să lucreze, atâta timp cât nu sunt atât de bolnavi, încât să fie incapabili din punct de vedere fizic să iasă din casă. Însă lucrurile s-ar putea schimba. În America, democrații au propus de mult reglementarea prin lege a unui concediu medical plătit. Președintele Donald Trump vorbește acum de ajutoare de urgență pentru lucrătorii bolnavi.

Politica britanică s-a schimbat și ea. Concediul medical va fi plătit din prima zi de absență, în loc de a patra. În bugetul său din 11 martie, guvernul a eliminat o cerință minimală de venit care nu permitea multor lucrători part time să se califice pentru concedii medicale plătite. Va permite, de asemenea, lucrătorilor să primească online adeverință pentru concediu, în loc să meargă la o clinică unde să riște să infecteze alți pacienți. Schimbări suplimentare vor mai trebui făcute. Suma săptămânală obligatorie, de 94,25 lire, este mai mică decât 20% din venitul mediu, ceea ce ar putea tenta mulți lucrători să se prezinte la muncă atunci când se simt mai puțin bolnavi.

La un moment dat în cariera lor, majoritatea oamenilor s-a prezentat la muncă atunci când erau bolnavi, fie din cauza unui termen-limită, fie din frica de a-și supăra șefii. Sănătatea celorlalți cetățeni, fie la muncă, fie în transportul public, tinde să fie tratată că o pagubă colaterală.

Într-o lume în care călătoriile globale sunt comune și ușoare, iar bolile se pot răspândi rapid, normele sociale ar trebui astfel să se schimbe. Aceasta înseamnă nu doar spălarea mâinilor sau să nu mai dăm mâna ca mod de salut. Ar putea să însemne și o schimbare în atitudinile privind angajații care vin la serviciu bolnavi și potențial infecțioși, de la laude pentru conștiinciozitatea lor la mustrare pentru lipsa de considerație.

Contracararea pandemiilor cere tot felul de acțiuni publice, de la adoptarea de noi norme sociale până la vaccinuri pe care autoritățile au datoria să le furnizeze. A ne asigura că lucrătorii nu au o motivație financiară de a răspândi bolile e un alt exemplu. Aceasta cere guvernelor să garanteze un nivel decent al concediului medical plătit și reguli privind zilele libere pentru îngrijiri medicale care nu pedepsesc cetățenii responsabili. ■

^* „Concediul medical plătit: Incidență, Șabloane și Costuri în Momente de Criză”, de Xenia Scheil-Adlung și Lydia Sandner

Acest articol a apărut în secțiunea Business a ediției tipărite, sub titlul „În boală și în sănătate”