Acționarii Alro vor 470 de milioane de euro pe 53% din companie

Alro Slatina a lansat o ofertă publică de vânzare de acțiuni pe Bursa de la București. Privatizarea Alro a ținut capul de afiș în anii 2001-2002. Acum însă, după mai bine de 15 ani, compania reapare pe piața de capital din România. Acționarii majoritari ai firmei, rușii de la Vimetco și Conef, vor să vândă peste 50% din pachetul de acțiuni pe care îl dețin. Abia după terminarea ofertei de vânzare se va ști cât din structura acționariatului se va schimba. Totodată, dacă oferta va fi subscrisă complet, și la prețul maxim, vânzătorii vor încasa aproximativ 470 de milioane de euro.

8 minute de lectură

Deocamdată, estimările arată că Vimetco și Conef, care acum dețin, împreună, 84% din companie, vor rămâne cu un pachet cuprins între 28,81% și 34,19%, în funcție de alocarea sau supraalocarea acțiunilor cumpărate. Cert este că firmele care controlează compania în acest moment au obligația de a păstra cel puțin 25% din acțiuni, o obligație asumată față de băncile creditoare. Compania Vimetco, la rândul ei, este controlată de un fond deținut de familia Machitski, un om de afaceri rus. De altfel, fiul lui Vitali Machitski este membru în Consiliul de administrație al companiei Alro.

Alro este societatea-mamă a unui grup de șase firme, care include fabrica de alumină din Tulcea, Alum Tulcea, Alprom din Slatina și companii care furnizează servicii ce deservesc firmele din grup (marketing, management), inclusiv o mină din Sierra Leone. Dacă privatizarea a fost contestată, evoluția post-privatizare a companiei a fost de consolidare. Prospectul de emisiune de vânzare de acțiuni arată că, începând cu anul 2002, grupul a investit 412 milioane de dolari. Rezultatele financiare din ultimii trei ani arată o evoluție pozitivă a companiei. Veniturile au crescut de la 2,4 miliarde de lei în anul 2015 la 2,7 miliarde de lei în 2017. În ceea ce privește profitul brut, anul trecut a înregistrat un record al ultimilor ani, ajungând la 687,8 milioane de lei.

Gradul de îndatorare bancară este de aproape 50%

Dar nu trebuie omis gradul de îndatorare relativ ridicat al firmei. Datoriile pe termen lung ale companiei Alro însumează 951 de milioane de lei, iar cele pe termen scurt, 375 de milioane de lei. Majoritatea acestor datorii sunt către bănci. Raportate la venituri, gradul de îndatorare ajunge la aproximativ 50%.

Este bine ca micii investitori care doresc să cumpere acțiuni în cadrul ofertei să fie atenți la politica de distribuire a dividendelor, despre care se scrie foarte clar în prospectul de emisiune că va fi decisă, evident, de Consiliul de administrație, dar că ținta este de a se distribui între 70% și 90% din profitul net consolidat de-a lungul unui „ciclu de preț al aluminiului”. Ceea ce înseamnă că distribuirea dividendelor depinde, în mod decisiv, de prețul aluminiului pe plan internațional.

De altfel, prospectul de emisiune al ofertei trece în revistă riscurile care planează asupra performanțelor viitoare ale companiei. Care nu sunt deloc puține, ba dimpotrivă. Doar citindu-le, un investitor ar trebui să se gândească de două ori înainte de a lua decizia de a investi în acțiunile Alro. În același timp, investitorii știu că regula este de a prezenta onest riscurile. Care sunt extrem de diverse și scot în evidență particularitățile industriei de producție a aluminiului. Așadar, prețul aluminiului pe piața internațională influențează în mod direct rezultatele companiei. De la cotațiile joase din anul 2009, prețul aluminiului a crescut constant până în acest an, când a ajuns la un maxim istoric de la începutul crizei. Desigur, companiile își iau măsuri de reducere a impactului prețului, dar ele au efecte limitate.

O a doua sensibilitate a industriei, și inclusiv a Alro, este prețul energiei. Pentru o industrie mare consumatoare de energie electrică, tariful la care cumpără energia și durata contractelor sunt esențiale. Alro încheie contracte pe un an, în medie, cu furnizorii de energie. Scandalurile vechi legate de prețul la care cumpără energie electrică producătorul de aluminiu nu pot să ascundă o realitate: în toată lumea, companiile din industrie caută soluții pentru a se aproviziona cu energie cât mai ieftină. Ba chiar România a oferit o schemă de ajutor de stat care exceptează compania de la achiziționarea de certificate verzi. Exceptarea a fost acordată și pentru Alum Tulcea și este valabilă până în anul 2024. Dacă nu va fi prelungit ajutorul de stat, costurile cu energia vor crește substanțial.

Interesant este că, recent, producătorul român de energie Complexul Energetic Oltenia reclama costul ridicat pe care trebuie să-l suporte anul acesta pentru achiziția de certificate verzi, 950 de milioane de lei, bani pe care ar putea să îi folosească pentru investiții. De menționat că veniturile CE Oltenia sunt relativ egale cu cele ale Alro.

Multe necunoscute pentru evoluția viitoare a companiei

Industria aluminiului este competitivă. Există câteva grupuri mari internaționale care domină piața mondială. În aceste condiții, este esențial pentru compania românească să aibă implementate standarde de calitate. De exemplu, pentru a deveni furnizor pentru Airbus, compania a parcurs un program de acreditare pentru industria aeronautică.

O temă sensibilă este legată de aprovizionarea cu materie primă, cu bauxită și alumină. Grupul exploatează mine de bauxită și alumină în Sierra Leone. Exploatarea minelor depinde de autorizațiile și de reglementările guvernului local. Acestea sunt valabile până la sfârșitul anului 2021, iar guvernul din Sierra Leone poate cere o revizuire a acestor acorduri la maturitate. Compania depinde, de asemenea, de transportul materiei prime din Sierra Leone în România. Transportul se face pe cale maritimă. Ritmicitatea în aprovizionarea cu materie primă este esențială pentru a asigura continuitatea fluxului de producție. Anul trecut, a existat un incident, atunci când o barjă ce transporta bauxită din Sierra Leone în Constanța s-a scufundat, provocând o pierdere de 1.700 tone de bauxită, în valoare de 1,3 milioane de lei. Transportul a beneficiat de o poliță de asigurare, dar producția a fost afectată de lipsa materiei prime.

De fapt, prin derularea ofertei de vânzare, decizia în cadrul companiei nu se schimbă substanțial. În funcție de volumul acțiunilor vândute, compania Vimetco va păstra fie un pachet de control de acțiuni, fie unul majoritar. La fel de important este că activitatea companiei depinde de relațiile comerciale realizate cu firme afiliate, care fac parte din același grup și sunt deținute de același acționar, familia Machitski. Va fi interesant de văzut ce va face Fondul Proprietatea, care deține 10% din companie, în ce măsură își va mări participația la Alro.

Un aspect interesant în materie de riscuri este legat de ratingul României. Orice scădere a ratingului de țară pentru datoria internă sau externă, operată de una dintre agențiile internaționale, poate afecta semnificativ capacitatea companiei de a se finanța de pe piețele internaționale. Iar compania este dependentă de împrumuturi pentru a-și finanța investițiile sau pentru a-și refinanța datoria. Acesta este și un bun exemplu despre cum politica economică a României poate ajuta sau afecta o companie.

Mai există un risc pentru investitori. Dacă administrația de la București va decide să înceapă o investigație a proceselor de privatizare care s-au efectuat în România, și dacă ancheta se va extinde și asupra firmelor din grupul familiei Machitski, prețul acțiunilor acestora, în mod evident, va scădea. Companiile Conef și Vimetco au cumpărat de la stat trei companii: Alum Tulcea, în anul 1996, Alro Slatina, în anul 2002, și Alprom Slatina, în anul 2003.

SUA reașază piața internațională a aluminiului

În fine, nici climatul pe piața internațională nu este deloc liniștit. În luna martie a acestui an, Statele Unite ale Americii au mărit taxele pentru importurile de produse din aluminiu din Europa cu 10%, peste taxa deja existentă de 3%. Măsura a fost amânată până în luna mai, dar îi dezavantajează pe exportatorii europeni.  Alro Slatina nu este influențată direct de măsura creșterii taxării importurilor europene de către SUA, întrucât exportă o cantitate foarte mică de mărfuri pe piața americană (3% din producția totală). În Europa de Vest livrează cea mai mare parte a producției, aproape 70% (în țări precum Germania, Austria, Belgia, Danemarca, Olanda), iar în Europa de Est vinde 13% din producție. În Asia furnizează 9% și restul se desface în România.

Tot la începutul acestui an, Rusal, un important producător rus de aluminiu, și proprietarul companiei, Oleg Deripraska, au fost trecuți pe lista neagră de către administrația americană. Ca urmare, companiile americane nu vor mai putea să cumpere produse Rusal, ceea ce va aduce o reașezare a pieței internaționale.

În fața unor riscuri atât de diferite și a unei situații complicate de piață, va fi interesant de văzut câți investitori mici sau mari vor fi convinși să cumpere acțiuni Alro.

Constantin Rudnițchi
Constantin Rudnițchi are o experiență de 28 de ani în presa scrisă, audio și TV ca jurnalist, moderator și realizator de emisiuni. A fost redactor-șef adjunct la revista „Capital”, redactor-șef al revistei economice „Bilanț” și al revistei „Economistul”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele