Începând din această săptămână, consumatorii online nu vor mai fi discriminați pe motive de naționalitate sau loc de reședință. Regulamentul Uniunii Europene (UE) 2018/302 privind geoblocarea, aplicabil din 3 decembrie a.c., elimină restricțiile și „va facilita comerțul electronic în beneficiul consumatorilor și companiilor prin normalizarea accesului la prețuri, vânzări și condiții de plată”, după cum consideră reprezentanții Comisiei Europene. 

„Povești” considera un forumist știrea prin care se anunța faptul că „Uniunea Europeană elimină geoblocarea. De astăzi, românii pot face cumpărături online fără frontiere”. „Tocmai am verificat pe amazon.co.uk și amazon.de. Titlul este de ieri, dar azi geoblocking-ul funcționează la fel ca și ieri și acum o lună! De la amazon citire: «Sorry, this item can’t be sent to your selected address»”. 

Și nu era singurul, deoarece mai mulți forumiști erau de aceeași părere, plângându-se de faptul că website-uri „de afară” nu trimit și în România produsele pe care le comercializează pe platformele proprii de e-commerce. Noul regulament nu vizează însă o astfel de întâmplare, ci situații diverse, de la vânzarea de bunuri fără livrare în afara zonei de operare a comerciantului până la nediscriminarea în materie de plăți.

Prin urmare, dacă amazon.co.uk, ebay.com sau orice altă platformă de comerț online nu livrau produse în România, nu vor livra produse în țara noastră nici după intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) 2018/302, pentru că noua lege nu îi obligă în niciun fel la așa ceva. 

Aceleași standarde

În schimb, o astfel de platformă de e-commerce nu va mai putea refuza aplicarea acelorași standarde, pe motiv de naționalitate sau reședință în cazul serviciilor prestate pe cale electronică și al bunurilor livrate sau serviciilor prestate într-un loc anume. Spre exemplu, în cazul serviciilor prestate într-un anumit loc (închirierea unei mașini, cumpărarea de servicii de cazare, cumpărarea de bilete la concerte), orice cetățean al UE va putea să achiziționeze în avans respectivul serviciu, stând la computerul propriu („dotat” cu o adresă URL aferentă țării în care se află) și plătind cu cardul emis de o bancă din țara sa. Prin urmare, dacă vrem bilete la Disneyland Paris, le vom putea cumpăra acum, stând în România, în fața unui computer, de pe orice platformă de e-commerce care le oferă, urmând a le primi și a le utiliza fizic în momentul în care am ajuns în Franța.

În cazul bunurilor „fără livrare în afara zonei de operare a comerciantului”, un client belgian, spre exemplu, care dorește să cumpere o cameră foto și identifică oferta cea mai bună pe un site german, are dreptul să comande bunurile. Dar va fi nevoit să le ridice de la sediul comerciantului (în caz că are drum în acel loc) sau va putea cere ca acestea să îi fie livrate la o altă adresă tot din Germania (pe unde el va trece în viitorul apropiat). El are, deci, aceleași drepturi ca orice consumator german. 

Bariera distanțelor nu mai apare însă în cazul oricărui serviciu furnizat pe cale electronică, de cloud, de stocare de date sau de găzduire web, ce se dorește a fi achiziționate de la un comerciant cu sediul în alt stat membru. Astfel de clienți au dreptul de a face astfel de achiziții la fel precum clienții locali. O clientă bulgară, de exemplu, care dorește să cumpere servicii de găzduire pentru site-ul său de la o întreprindere spaniolă, va avea acces și poate cumpăra acest serviciu în aceleași condiții precum consumatorii spanioli, și anume, fără a fi nevoită să plătească un preț net diferit față de un consumator spaniol. Singura diferență de preț se va observa după aplicarea taxei pe valoarea adăugată, care diferă de la țară la țară.

Totodată, articolul 3 din regulament interzice blocarea accesului la site-uri de internet și redirecționarea fără consimțământul prealabil al clientului. Aceasta crește transparența prețurilor prin faptul că le permite clienților să acceseze diferite site-uri de internet naționale. Respectiva dispoziție se aplică, de asemenea, în cazul serviciilor prestate pe cale electronică, altele decât cele audiovizuale, cum ar fi cărțile electronice, muzica, jocurile video și software. De exemplu, o clientă irlandeză vrea să acceseze versiunea italiană a unui site de internet aparținând unui magazin online de îmbrăcăminte. Deși introduce adresa URL a site-ului italian, ea este totuși redirecționată către site-ul irlandez. După 3 decembrie 2018, redirecționarea va necesita consimțământul explicit al clientului și mai mult, chiar dacă acea clientă își dă consimțământul pentru a fi redirecționată, versiunea originală pe care aceasta a vrut să o viziteze ar trebui să rămână accesibilă.

Nediscriminare în materie de plăți

În același timp, regulamentul interzice discriminarea în materie de plăți. Deși comercianții au dreptul de a accepta orice mijloace de plată doresc, regulamentul include o dispoziție specifică (articolul 5) privind nediscriminarea în cadrul gamei de mijloace de plată acceptate de aceștia. Aceasta cuprinde situații în care tratamentul diferențiat este rezultatul cetățeniei sau al naționalității, al domiciliului ori al sediului clientului, al locului în care se află contul de plăți, sediul prestatorului de servicii de plată sau locul emiterii instrumentului de plată. Tratamentul diferențiat este interzis în cazul în care sunt respectate următoarele trei condiții: operațiunile de plată sunt efectuate prin intermediul unor tranzacții electronice prin transfer de credit, debitare directă sau printr-un instrument de plată pe bază de card în cadrul aceleiași mărci și categorii de plată; sunt îndeplinite cerințele de autentificare; și plățile sunt efectuate într-o monedă acceptată de către comerciant. 

De exemplu, un comerciant german acceptă o anumită marcă de carduri de credit și transferuri bancare directe în cazul achizițiilor efectuate pe site-ul său. Cu toate acestea, comerciantul a refuzat plăți efectuate cu un card de credit de aceeași marcă emis în Austria, precum și transferuri de credit de la bănci din Austria. De acum încolo, regulamentul privind geoblocarea va interzice această practică.

În cazurile menționate mai sus, geoblocarea sau alte forme de tratament diferențiat pe criterii geografice sunt posibile doar în situații excepționale definite în regulament, și anume în cazul în care o cerință legală UE sau națională (în conformitate cu dreptul UE) îl obligă pe comerciant să blocheze accesul la bunurile sau la serviciile oferite.

Noua normă europeană nu vizează însă și activitățile privind serviciile din sectorul transporturilor, cele financiare (inclusiv cele cu amănuntul) și serviciile audiovizuale, care intră sub umbrela altei legislații specifice. 

Regulamentul se aplică în cazul tuturor comercianților care pun la dispoziția consumatorilor din UE bunurile sau serviciile lor, indiferent dacă au sau nu sediul în UE ori într-o țară terță. În consecință, comercianții cu sediul în țări terțe care își desfășoară activitatea în UE sunt supuși acestui regulament.

„Nu doar consumatorii vor avea de câștigat, ci și companiile, printre beneficiile lor putând fi enumerate: asigurarea unui acces mai bun la produsele și serviciile oferite online; crearea unui nivel sporit de certitudine pentru companii și, mai ales, consolidarea încrederii consumatorilor; reducerea costurilor de tranzacționare și sarcina administrativă. Ridicarea acestor restricții marchează un pas important pentru consolidarea Pieței Unice Digitale”, apreciază Comisia Europeană. 

Ce sunt geoblocarea (geoblocking) și geodiscriminarea?

• Geoblocarea se referă la practicile utilizate de comercianții din mediul online pentru a restricționa vânzările transfrontaliere online pe baza cetățeniei sau a naționalității, a domiciliului sau a sediului. Astfel de practici de geoblocare includ: refuzarea accesului la site-uri de internet din alte state membre și/sau situații în care este permis accesul la un site, însă clientul din străinătate este împiedicat să finalizeze procesul de achiziție sau i se solicită plata cu un card de debit sau de credit dintr-o anumită țară. 
• Geodiscriminarea are loc atunci când se cumpără bunuri și servicii offline, de exemplu, atunci când consumatorii sunt prezenți fizic la sediul comerciantului, însă fie sunt împiedicați să aibă acces la un produs sau un serviciu, fie sunt împiedicați să beneficieze de anumite condiții din cauza cetățeniei sau a naționalității ori a domiciliului acestora. 

Sursa: https://ec.europa.eu (Raportul final cu privire la ancheta sectorială privind comerțul electronic)

Calendarul punerii în aplicare a măsurilor adoptate în materie de comerț electronic

13.01.2018 – Data aplicării Directivei revizuite privind serviciile de plată

20.03.2018 – Data aplicării regulamentului privind asigurarea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online

22.05.2018 – Data aplicării regulamentului privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete

3.12.2018 – Data aplicării regulamentului privind geoblocarea

1.01.2019 – Intrarea în vigoare a măsurilor de simplificare privind TVA aplicabilă comerțului electronic pentru vânzările în interiorul UE de servicii electronice

1.01-30.06.2019 – Prima colectare de date privind furnizorii de servicii de livrare de colete (în temeiul regulamentului privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete)

31.03.2019 – Prima publicare a tarifelor pentru livrarea de colete (în temeiul regulamentului privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete)

31.07.2019 – Prima evaluare a accesibilității serviciilor de livrare de colete (în temeiul regulamentului privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete)

17.01.2020 – Data aplicării regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului

23.03.2020 – Data aplicării dispoziției privind vânzările pasive din regulamentul privind geoblocarea (articolul 6) în cazul acordurilor care respectă normele relevante ale dreptului UE și ale legislației naționale în materie de concurență, încheiate înainte de 2.03.2018

1.01.2021 – Intrarea în vigoare a măsurilor privind TVA aplicabilă comerțului electronic în vederea extinderii domeniului de aplicare a ghișeului unic (OSS) dincolo de mini-ghișeul unic actual (M1SS), a eliminării scutirii de TVA în cazul transporturilor mici și a dispozițiilor privind cooperarea administrative.

Sursa: https://ec.europa.eu