Schumpeter

Pregătiți-vă de un război comercial ciudat (iPhoney trade war, joc de cuvinte în limba engleză, plecând de la iPhone și omofonul phon(e)y = ciudat – și sintagma consacrată, phon(e)y war = perioadă de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, care nu a fost marcată de mari ostilități, n.tr.).

Ediția tipărită | Afaceri

30 mai 2019

CU MULT ÎNAINTE ca Tim Cook să devină șeful Apple, atunci când slujba sa consta în reducerea costurilor din lanțul de aprovizionare al companiei, el a auzit despre o problemă cu un furnizor din China. „Asta e foarte rău”, le-a spus el angajaților. „Ar trebui să fie cineva în China să se ocupe de asta.” Treizeci de minute mai târziu, l-a privit pe unul dintre directorii săi stând la o masă. „De ce mai ești aici?” a întrebat calm. Directorul s-a ridicat, s-a dus imediat la aeroportul din San Francisco și și-a cumpărat un bilet pentru China.

Această anecdotă, povestită în biografia lui Steve Jobs, fondatorul Apple, scrisă de Walter Isaacson, este una dintre puținele povești tipărite care oferă o imagine din interior a stilului de management al lui Cook, care a preluat conducerea de la Jobs la scurt timp după ce acesta a murit de cancer, în octombrie 2011. Este ilustrativă. În timp ce Jobs, irascibilul geniu creator din spatele produselor de top ale Apple, era sub reflectoare, Cook, care este foarte politicos și extrem de retras, lucra de zor în culise pentru a cimenta o relație crucială pentru succesul Apple: cea cu China.

În primele zile ale Apple, Jobs voia fabricarea computerelor Macintosh în America. Cu obsesia sa legendară pentru detalii, a construit o fabrică de un alb imaculat pentru a le produce (și purta mănuși albe ca să vadă dacă este praf). Când Cook s-a alăturat companiei, în 1998, el a schimbat toate acestea, desfășurându-și tonul cântat din Alabama și o etică a muncii înfricoșătoare (se trezește la 4 dimineața) pentru a pune la punct un lanț de aprovizionare prin Asia. Azi, etichetele de pe aproape toate iAparatele poartă scris „Conceput de Apple în California. Asamblat în China.”

Pariul lui Cook cu China s-a extins dincolo de fabrici, la consumatorii de acolo. Vânzările din zonă au crescut de la aproape zero  ̶  în 2010, la 52 de miliarde de dolari anul trecut, adică aproape o cincime din veniturile Apple. După alegerea lui Donald Trump, în 2016, „Tim Apple” (așa cum l-a numit odată președintele american) a făcut naveta între Washington și Beijing ca să încerce să atenueze tensiunile comerciale dintre cele două superputeri. Horace Dediu, un analist în domeniul tehnologiei, spune despre Cook că „știe cum să navigheze prin mintea politică”.

Dată fiind reputația sa de eminență cenușie a logisticii, merită să ne întrebăm de ce a nesocotit prima regulă a managementului lanțului de aprovizionare: riscul de a ține prea multe ouă importante într-un singur coș. În cazul lui Cook, acest coș este China. Disputa comercială acerbă devine mai urâtă. Dacă ea va duce la o reacție antiamericană în China, asta ar putea crea probleme pentru Apple – și pentru Cook, personal.

Lobby-ul lui Cook a ajutat Apple să evite loviturile directe din partea taxelor lui Trump, deja impuse importurilor chinezești, în valoare de 250 de miliarde de dolari. Dar acțiunile Apple au scăzut cu aproape 12% luna trecută. Pe 1 iunie, după ce ediția The Economist plecase la tipar, se aștepta o replică din partea Chinei, cu taxe pe mărfuri americane în valoare de 60 de miliarde de dolari, inclusiv la componentele pentru aparatele Apple. Trump a amenințat cu o taxă de 25% pe alte importuri, în valoare de 300 de miliarde de dolari, dacă nu se înregistrează progrese în negocierile comerciale. Asta ar acoperi iPhone, care este, de departe, cea mai mare sursă de venituri a Apple. Banca Morgan Stanley estimează că faptul acesta ar putea adăuga 160 de dolari la costul de 999 de dolari al unui iPhone XS. Apple ar putea absorbi costul sau l-ar putea transfera asupra cumpărătorilor. În ambele cazuri, profiturile sale ar suferi.

O amenințare mai imediată ar putea fi o răzbunare chineză pentru decizia administrației Trump din mai, pe motive de securitate națională, de a opri furnizările companiilor americane către Huawei, campionul high-tech al Chinei (și cel mai mare vânzător de telefoane inteligente din China), de cipuri, software și alte tehnologii. Un boicot al consumatorilor chinezi față de produsele Apple ar putea accelera migrarea acestora către alte branduri, mai ieftine. Din cauza tensiunilor comerciale, banca Citi a înjumătățit prognozele vânzărilor de iPhone în China, în a doua jumătate a acestui an, de la 14,5 milioane, la 7,2 milioane de unități.

Alții consideră că Apple ar putea contrabalansa pierderile din China prin atragerea clienților Huawei din alte țări – dar numai dacă va putea continua să producă iPhones în fabricile din China. Deși Apple a început, provizoriu, producția unor iPhone în India, pentru clienții locali, firma pare să-și fi sporit expunerea față de China, chiar dacă rafala comercială a lui Trump s-a accentuat. Potrivit unei analize a principalilor 200 de furnizori ai Apple, efectuată de Nikkei Asian Review, o publicație japoneză, anul trecut, cei din China (41) i-au depășit pe cei din America (37) pentru prima oară – deși Apple subliniază importanța lanțului său de aprovizionare american. China a publicat, recent, un proiect de reglementări în domeniul securității cibernetice, care acoperă amenințările la adresa securității naționale și a lanțurilor de furnizare. Andrew Gilholm, de la consultanța Control Risks, spune că acestea ar putea fi transformate în arme împotriva marilor firme americane din China, dacă situația se deteriorează.

Aceasta ar fi opțiunea nucleară. Ea pare improbabilă pe moment. Costurile ar fi enorme pentru China: Dediu estimează că Apple contribuie cu circa 24 de miliarde de dolari pe an la economia Chinei. Aproximativ 1,5 milioane de chinezi ajută la asamblarea produselor Apple. Alți 2,5 milioane de ingineri de software chinezi creează aplicații pentru sistemul de operare iOS.  Apetitul pentru pedepsire poate fi scăzut. Pe 26 mai, Ren Zhengfei, șeful Huawei, a declarat pentru Bloomberg TV că el va fi primul care va protesta dacă China se răzbună pe Apple. „Apple este dascălul meu, este în avangardă”, a spus el. „Ca student, de ce să mă întorc împotriva profesorului meu? Niciodată.”

Ren se poate răzgândi oricând. La fel și China. În timp ce Huawei spune că are un plan B de supraviețuire dacă este pus pe lista neagră de America, iar Samsung, un producător rival de telefoane inteligente din Coreea de Sud, își mută lanțurile de aprovizionare din China, Apple pare să nu aibă nicio alternativă clară la asamblarea în China. Puține alte locuri au competența de a produce componentele sofisticate de care are nevoie Apple. Ar fi nevoie de ani întregi pentru a demonta rețeaua existentă.

De veghe la Apple

O soluție ar fi ca Apple să dezvolte alt produs indispensabil, de care niciun consumator chinez care se respectă să nu se poată lipsi. Cu toate succesele repurtate, Cook nu a reușit încă acest lucru. Altă soluție ar fi să dezvolte servicii care să nu aibă nevoie de producție în China. Anunțul lui Apple din martie, care a făcut multă vâlvă, legat de noile servicii de video-streaming, plăți și alte servicii arată că încearcă. Acestea pot să aibă succes, dar nu ar reprezenta un substitut pentru iPhone. Cook speră, probabil, că nu a calculat prost riscurile legate de lanțurile de aprovizionare pe care l-a pus în operă atât de complex.

Acest articol a apărut în secțiunea Afaceri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Un război ciudat” (iPhoney war, în engleză în original, vezi explicația din preambul, n.tr.).