Prognozele suprarealiste își arată colții

Deficitele, adâncite de supraevaluări și de ordonanțe controversate

146
BNR, Foto: Bogdan Cristel

Cu o întârziere de aproape o săptămână, Finanțele au publicat raportul fiscal pentru primele patru luni ale anului. Cifrele au confirmat îngrijorările observatorilor și avertismentele Consiliului Fiscal: deficitul balanței de venituri și cheltuieli a statului aproape că s-a dublat, față de aceeași perioadă a anului trecut. Este o evoluție fără precedent în istoria recentă a finanțelor țării, cu afișare de deficite-surpriză în general la finalul anului. Era momentul când statul transfera masiv sumele restante și suplimentele către autoritățile locale. Acum, lucrurile s-au complicat. În plus, experimentele politicilor economice controversate, pe alocuri iraționale și improvizate, și-au lăsat amprenta și asupra datoriei publice. Cheltuiala cu dobânzile s-a mărit cu 14,9%, expresie clară a deteriorării percepției de risc a economiei românești.

Ionuț Dumitru: riscăm un deficit bugetar mult peste 3%

Imaginea actuală flutură un steag roșu, de alarmă, privind integritatea portofelului public, deoarece bugetul de stat a fost construit pe o estimare contrazisă de toate prognozele economiștilor, ca atare riscăm să comparăm, lună de lună, deficitele cu un produs intern brut supraestimat și să ne trezim, la finalul anului, că am căzut în adâncurile exercițiului de deficit excesiv.

„Riscăm un deficit bugetar care sare mult de 3%, anul acesta, fără corecții semnificative în execuție. Spațiul de manevră este mult mai mic decât în anii anteriori, adică nu prea mai avem ce reduce, cheltuielile de investiții oricum sunt foarte mici. Nu prea mai avem spațiu acolo și va fi foarte dificil, anul acesta, să ținem deficitul sub 3%”, ne-a declarat Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal.

În ciuda elementelor de magie statistică, exersate de experții Comisiei de Prognoză, cei care au pus jaloanele bugetului de stat, oricum l-ai privi, fie procentual, comparat cu PIB-ul anual, fie în cifre absolute, deficitul bugetar aproape că s-a dublat în primele patru luni ale acestui an. El a urcat cu 1,1% din PIB, față de aceeași perioadă a anului trecut, când era 0,6%, și s-a oprit la 11,4 miliarde de lei, mult peste deficitul de 6 miliarde afișat anul trecut pentru aceeași perioadă.

„Execuția în aprilie a fost foarte slabă, atât pe venituri, cât și pe cheltuieli. Veniturile au mers foarte prost, în special la TVA, la accize, la impozit pe venit, chiar și la CAS, în timp ce pe partea de cheltuieli, așa cum era previzibil cumva, cheltuielile cresc foarte repede”, a observat Ionuț Dumitru.

Explicația stă în exercițiul păgubos al supraevaluărilor estimărilor care stau la baza alcătuirii proiectului de buget, livrate de aceeași instituție, Comisia de Prognoză, a cărei atenție se pare că a fost împrăștiată către domenii în care nu este specializată, cum ar fi supervizarea activității Fiscului, iată, un eșec ștampilat chiar de execuția bugetară modestă, sau împărțirea banilor prin Fondul Național de Dezvoltare și Investiții (FNDI).

Presiune dublă pe buget

„Presiunea în buget este dublă cumva. Aș spune că începe să se vadă că veniturile au fost suprabugetate și că era evident ca, mai devreme sau mai târziu, să constatăm că veniturile nu merg conform bugetului. În special suprabugetarea s-a produs la TVA, la contribuții sociale, unde marile probleme vin în special din supraestimarea creșterii numărului de salariați. Comisia Națională de Prognoză a prognozat o creștere a numărului de salariați din economie cu 3,8% în acest an, față de anul trecut, în condițiile în care, anul trecut, am avut o creștere în jur de 1%. Prognoza aceasta este imposibil de realizat, este complet nerealistă și în felul acesta s-au suprabugetat veniturile din contribuții sociale, veniturile din impozit pe venit și vedem deja semne că nu merg conform așteptărilor. Creșterea numărului de salariați este mult sub așteptări, în timp ce creșterea salariului este apropiată de ce s-a prognozat, dar marea problemă vine de la supraestimarea numărului de salariați. Pe cheltuieli, era absolut evident de la construcția bugetară că s-a subdimensionat partea de cheltuieli de personal, cheltuieli de asistență socială, cheltuieli cu dobânzile”, a adăugat președintele Consiliului Fiscal.

Într-adevăr, cheltuielile de personal au urcat în primele patru luni cu 26%, cele pentru asistență socială s-au mărit cu 15%, față de aceeași perioadă a anului trecut.

În plus, au crescut cu 14,9% cheltuielile cu bunuri și servicii și, mai vioi, s-au mărit cu 34,9% sumele virate la un capitol obscur al bugetului, denumit „alte transferuri”.

Rezerva de valută s-a subțiat

Adâncirea periculoasă a deficitului bugetar este acompaniată de expansiunea deficitului de cont curent, acea diferență negativă între valuta care intră în țară și cea care iese din ea. Acest dezechilibru este rezultatul imediat al deficitului balanței comerciale a României, în care presiunea consumului a urcat masiv importurile. Aceste două deficite gemene, cum sunt ele numite, alcătuiesc o combinație periculoasă. Cu excepția Turciei, România este singura țară din regiune unde economia rulează cu deficite gemene, situație care creează un cerc vicios în care inflația se încăpățânează să persiste, iar moneda națională stă sub presiune.

Ca efect, avertizează economiștii de la National Bank of Greece (NBG), crește presiunea exercitată de economie asupra băncii centrale pentru a majora dobânzile sale cheie.

„Economia pare, în continuare supraîncălzită, cu o creștere a PIB peste potențialul țării care durează de șapte ani, cu o inflație care depășește marginea superioară a țintei pe care și-a fixat-o BNR și cu un deficit de curent care urcă abrupt”, spun economiștii de la NBG.

Dar o altă observație îngrijorătoare explică nervozitatea băncii centrale a României, care, aparent, părea stânjenită de așa-zisa ordonanță a lăcomiei sau de inutilul, dar costisitorul apetit pentru transferarea aurului de la Londra la București.

„Mai îngrijorător este faptul că rezervele de valută au scăzut și sunt acum aproape la niveluri critice (acoperind puțin mai mult de 3 luni de importuri). În același timp, politica fiscală rămâne expansivă, cu deficitul bugetar estimat să depășească pragul UE de 3,0% din PIB în acest an.

În acest context, BNR pare să fi rămas în urma curbei. Estimările noastre pe baza „regulii Taylor” sugerează că ratele ar trebui ridicate la 4,5% de la 2,5% în prezent, pentru a aborda aceste provocări”, avertizează economiștii de la NBG.

Într-adevăr, banca centrală a preferat să interpreteze inflația ca pe niște pusee de creștere temporară a prețurilor, alegând să mențină, din prima jumătate a anului trecut și până acum, ratele dobânzii sale de politică monetară la nivelul de 2,5%. Politicile improvizate ale guvernanților au obligat banca centrală să sacrifice economiile populației și firmelor prin menținerea unei dobânzi de politică monetară joase, sub inflație. Astfel, în condițiile unei inflații superioare, dobânzile joase au tăiat din puterea de cumpărare a banilor, dar au menținut stabilitatea sistemului financiar, deoarece ratele dobânzilor la credite au fost ținute în frâu. Iată deci că politica monetară a menținut joase ratele dobânzilor la credite, mai puțin influența jocului de imagine produs prin schimbarea indicelui de referință.

BNR a cheltuit 3 miliarde de euro pentru apărarea leului

În plus, se pare că banca centrală a intervenit masiv pentru a ține leul, aflat sub presiunea investitorilor care-și retrăgeau banii dintr-un mediu economic perceput ca riscant. În primele patru luni ale anului, BNR a intervenit masiv în piață pentru a susține moneda națională, operațiuni necesare pentru a ține piept efectelor OUG 114, care i-au emoționat pe toți investitorii străini, fie pe cei interesați de plasamente la bursă, în titluri de stat, fie pe cei interesați de afaceri românești.

„Să ne reamintim că BNR și-a majorat rata dobânzii-cheie cu 0,75% în primul semestru din 2018 și a rămas în așteptare de atunci, angajându-se, în același timp, în gestionarea activă a lichidităților (inclusiv intervenții mari în piața valutară nesterilizate – de circa 3 miliarde de euro în primele patru luni din 2019, în principal în vederea reducerii presiunii asupra leului (care s-a depreciat cu 2,3% față de euro în ultimul an)”, notează economiștii NBG.

Peisajul macroeconomic românesc arată ca după furtună: deficitele sunt amenințătoare deoarece dau semnale de expansiune, șuvoiul de ordonanțe de urgență au zăpăcit și economia, și mediul de afaceri, și totul se bazează pe prognoze nerealiste. Ceva între Grecia începutului de secol, cu politicile sale populiste care au inflamat datoria, acoperite, temporar, de trucuri statistice, și Turcia zilelor noastre, care și-a prăbușit moneda sub presiunea deficitelor și a unei inflații pe care dobânzile o ignorau, la semnal politic. 

Din fericire, alegerile europene au luat un văl de pe ochii guvernanților: câțiva dintre arhitecții și inginerii care au pus temelia dezechilibrelor majore din economie au părăsit pupitrele de comandă. Pentru economie, este însă o victorie de etapă. Acum urmează deciziile cele mai complicate, care trebuie să repare greșelile și să țină economia pe un traseu de creștere, fără a tăia din banii oamenilor.

Horia Braun: soluția e productivitatea…

Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) şi Bursa de Valori Bucureşti (BVB) organizează o dezbatere cu analiştii financiar-bancari pentru a discuta despre perspectivele macroeconomice ale României în 2018 -Horia Braun Erdei,economist sef si director de cercetare BCR

„Cheia”, scrie Horia Braun, economistul-șef al Băncii Comerciale Române (BCR), „stă în creșterea economiei, ca efect al avansului de productivitate, iar la capitolul productivitate avem mult de recuperat: în sectorul industrial, avem unul dintre cele mai scăzute niveluri ale productivității din regiune (în medie, aproximativ o cincime din nivelul de productivitate al Germaniei, în vreme ce vecinii noștri din Europa Centrală fluctuează între 35% și 45%); avem o performanță slabă pe lanțul de producție alimentară (exportăm materii prime și importăm masiv produse procesate, care atârnă greu în deficitul balanței comerciale); în sectorul construcțiilor, avem termene de execuție mult sub cele din alte țări; în sectorul serviciilor, suntem de asemenea tributarii unei valori adăugate și ai unei eficiențe suboptimale. Cu toate acestea, soluțiile de îmbunătățire a productivității nu trebuie să însemne în mod automat ca autoritățile statului să aibă un plan de intervenție pentru fiecare sector economic, ci pot însemna și abținerea de la intervenție. Reorientarea de care vorbeam cred că trebuie să apară și în modul de abordare: în loc de abordarea de sus în jos, de la politici, programe fanteziste și strategii cu implementare adesea ineficientă și mai degrabă creatoare de distorsiuni înspre una de jos în sus, de la firul ierbii, dinspre antreprenori, oameni de afaceri, finanțatori și alți jucători de pe piață înspre politici care să le faciliteze îmbunătățirea performanței, iar de această îmbunătățire a performanței să beneficieze neapărat și consumatorii, angajații și, la sfârșitul zilei, și bugetul public”.

Când alții greșesc…

Între timp, o veste bună: leul se întărește, dar nu este efectul direct al dezmeticirii guvernanților și nici al semnalelor date de electoratul-contribuabil la alegerile pentru Parlamentul European. Este, spun analiștii, expresia apetitului investitorilor străini pentru plasamente în monedele economiilor emergente, ca răspuns la tensiunile provocate de războiul comercial dus de președintele Donald Trump, căruia sistemul american de bănci centrale, Federal Reserves, îi va răspunde, probabil, prin tăierea dobânzilor. Cu alte cuvinte, banii se retrag la timp din piața americană, marcând un profit, încep destul de consistent, și caută alte plasamente cu dobânzi mari. Cum noi avem dobânzi destul de mari, comparativ cu restul Europei, observăm deja o întărire a leului. Nu doar leul s-a întărit, ci și forintul unguresc sau zlotul polonez. Pentru piața românească însă, infuzia de valută este salutară.

Comentarii

Lidia Moise
Lidia Moise este jurnalist, comentator și realizator de televiziune cu articole publicate în presa română și internațională. A fost publicist comentator la Televiziunea Română, unde a realizat emisiunile Jurnal economic și Express Economic. A fost director executiv al săptămânalului Revista 22. A fost redactor șef adjunct la România liberă, a condus departamentul economic al agenției de știri Newsin, a colaborat cu postul de știri economice Money Channel. A condus secția economică a cotidianului Evenimentul zilei. Lidia Moise este comentator al agenției Xinhua pentru economia regiunii Central și Est Europene.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele