Privind în abis

Trupele chineze trebuie să stea departe de străzile din Hong Kong

Desfășurarea armatei ar avea repercusiuni periculoase pentru China și restul lumii

315
7 minute de lectură

E VARĂ ȘI căldura e oprimantă. Mii de studenți au protestat timp de săptămâni, cerând libertăți pe care autoritățile nu sunt pregătite să le accepte. Oficialii i-au avertizat să se întoarcă acasă, dar ei nu le-au dat atenție. În rândul populației lucrătoare, care își vede de treabă, iritația se combină cu simpatia. Toată lumea e neliniștită despre cum se vor termina toate astea, dar puțini se așteaptă la un deznodământ brutal, cum ar fi masacrarea a sute sau poate mii de cetățeni.

Azi, nimeni nu știe câți oameni au fost uciși în și în jurul pieței Tienanmen, acum 30 de ani, în acea sângeroasă culminare a protestelor studențești de la Beijing, de pe 4 iunie 1989. Călușul pus de regimul chinez asupra informațiilor despre acea zi cea mai sumbră este o recunoaștere tacită a magnitudinii pe care a avut-o acel eveniment. Toată lumea știe însă că Tienanmen a structurat relațiile regimului chinez cu țara și cu lumea. O intervenție chiar și mult mai puțin sângeroasă în Hong Kong ar reverbera la fel de mult.

Ceea ce a început ca o mișcare împotriva unui proiect de lege privind extrădarea, care ar fi permis ca suspecții de crimă din Hong Kong să fie predați pentru judecată în tribunale controlate de partid în China continentală, s-a transformat în cea mai mare sfidare din partea disidenților de după Tienanmen. Activiștii își reînnoiesc cererile privind mai multă democrație în teritoriu. Unii vor chiar independența Hong Kong-ului față de China. Și mai izbitoare sunt simpla dimensiune și persistența masei de oameni obișnuiți. O grevă generală organizată pe 5 august a creat haos pe aeroportul și în rețeaua de transport public din oraș. Zeci de mii de funcționari publici și-au sfidat șefii, organizând un protest public pașnic, spunând că ei servesc oamenii, nu actuala conducere. Un număr foarte mare de rezidenți din Hong Kong dau semne că nu au deloc încredere în conducătorii lor.

Pe măsură ce protestele au escaladat, a escaladat și retorica Chinei și a guvernului din Hong Kong. Pe 5 august, Carrie Lam, liderul infirm al teritoriului, a spus că teritoriul este „în pragul unei situații foarte periculoase”. Pe 6 august, un oficial din biroul de la Hong Kong al guvernului chinez a simțit nevoia să sublinieze implicațiile: „Dorim să spunem clar grupului foarte mic de criminali fără scrupule și violenți și forțelor murdare din spatele lor: cei care se joacă cu focul de foc vor pieri”. Oricine se întreabă ce ar putea să însemne asta ar trebui să vadă un video distribuit de garnizoana armatei chineze de la Hong Kong. În materialul filmat apare un soldat, care strigă „toate consecințele sunt pe riscul vostru!”, protestatarilor care se retrag din fața unei falange de trupe.

Retorica este menită să îi sperie pe protestatari, ca să părăsească străzile. Și totuși, natura opresivă a regimului lui Xi Jinping, vechea teroare a Partidului Comunist de revolte în provincii și voința sa istorică de a folosi forța, toate trimit spre pericolul a ceva mai rău.  Dacă ar fi ca armata Chinei să fie trimisă acolo, odinioară o idee de negândit, riscurile nu ar fi doar pentru demonstranți.

O astfel de intervenție i-ar înfuria pe cetățenii Hong Kong-ului la fel de mult ca declararea legii marțiale din 1989, care a trezit furia rezidenților din Beijing. Dar povestea s-ar juca diferit. Regimul a avut un control mai mare asupra Beijingului decât îl are acum asupra Hong Kong-ului. La Beijing, partidul avea celule la fiecare loc de muncă, cu puterea de a-i teroriza pe cei care nu fuseseră îngroziți suficient de tancuri. Controlul său asupra Hong Kong-ului, unde oamenii au acces la știri necenzurate, este mult mai fragil. Unii dintre rezidenții din teritoriu ar rezista, direct sau într-o campanie de nesupunere civică. Armata ar putea, în cele din urmă, să recurgă la forța letală, chiar dacă acesta nu era planul original.

HONG KONG, CHINA - [AUGUST 5]: Protesters stand off against riot police at Wong Tai Sin district on August 05, 2019 in Hong Kong, China. Pro-democracy protesters have continued rallies against a controversial extradition bill on the streets of Hong Kong since June 9th, as the city plunged into crisis after waves of demonstrations and several violent clashes. Hong Kong's Chief Executive Carrie Lam apologized for introducing the bill and declared it "dead", however protesters have continued to draw large crowds with demands for Lam's resignation and the complete withdrawal of the bill. (Photo by Billy H.C. Kwok/Getty Images)

Cu sau fără vărsare de sânge, o intervenție ar submina încrederea cercurilor de afaceri în Hong Kong și, odată cu ea, soarta numeroaselor companii chineze care se sprijină pe bursă pentru a strânge capital. Sistemul juridic robust din Hong Kong, bazat pe dreptul civil britanic, îl face încă să fie imens de valoros pentru o țară care încă nu are tribunale credibile proprii. Teritoriul poate că reprezintă o proporție mult mai mică din PIB-ul Chinei decât atunci când Marea Britanie l-a retrocedat Chinei în 1997, dar el este încă enorm de important pentru China continentală. Împrumuturile bancare transfrontaliere cu originea în Hong Kong, în mare parte către companii chineze, mai mult decât s-au dublat în ultimele două decenii, iar numărul multinaționalelor cu sediul regional la Hong Kong a crescut cu două treimi. Imaginea armatei pe străzile din oraș ar amenința să pună capăt la toate astea, iar companiile s-ar duce repede spre baze asiatice mai calme.

Intervenția Armatei de Eliberare a Poporului ar schimba și modul în care lumea privește spre Hong Kong. Asta i-ar face să plece pe mulți dintre străinii care s-au stabilit la Hong Kong, dar și pe rezidenții orașului, care, anticipând o asemenea eventualitate, și-au procurat pașapoarte de urgență și au făcut rost de adăposturi în alte părți. Și ar avea un efect coroziv asupra relațiilor Chinei cu lumea.

Hong Kong-ul a devenit deja un factor în războiul rece care se dezvoltă între China și America. China e furioasă pe recepția la nivel înalt pe care au primit-o în ultimele săptămâni membrii taberei pro-democrație de la Hong Kong, în timpul unor vizite la Washington. Întâlnirile lor cu înalți oficiali și membri ai Congresului au fost citate de China drept dovadă că America este „o mână ascunsă” în spatele tulburărilor, folosindu-le ca să pună presiune pe partid, în momentul în care acesta se luptă cu America pe comerț (un conflict care a escaladat săptămâna aceasta, când China și-a devalorizat moneda).

În cazul în care China ar merge atât de departe încât să verse sângele protestatarilor, relațiile s-ar deteriora și mai mult. Politicienii americani ar cere mai multe sancțiuni, inclusiv suspendarea actului prin care Hong Kong-ul ar trebui tratat ca parte separată de continent, lucru de care depinde prosperitatea sa. China ar reacționa și ea. Relațiile chino-americane s-ar întoarce la zilele sumbre de după Tienanmen, când cele două țări se chinuiau să mențină un dialog, iar relațiile de afaceri s-au prăbușit. Doar că, de data aceasta, China este cu mult mai puternică, iar tensiunile ar fi mai alarmante, în mod proporțional.

Nimic din toate acestea nu este inevitabil. China s-a maturizat după 1989. Este mai puternică, mai încrezătoare în sine și înțelege rolul pe care prosperitatea îl joacă pentru stabilitate – și rolul pe care Hong Kong-ul îl joacă în prosperitatea ei. Cu siguranță, partidul rămâne la fel de determinat să-și mențină puterea, ca și acum 30 de ani. Dar Hong Kong-ul nu este Piața Tienanmen, iar 2019 nu este 1989. Reprimarea acestor proteste cu armata nu ar întări stabilitatea și prosperitatea Chinei. Le-ar pune în pericol.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Cum se va termina asta?”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele