Astrologia pe înțelesul tuturor (2)

53
5 minute de lectură

Rămăsesem data trecută la faptul că Zeus-Jupiter a avut drept bonă o capră. Sigur, nu era o capră oarecare, dar aici se vede respectul și recunoștința grecilor pentru caprine, animale care i-au hrănit de-a lungul mileniilor.

E cam ca la noi cu oaia Miorița. Multe oi apar în literatura și în mitologia noastră. Capra fusese angajată de bunica lui Zeus, Gheea-Pământul. Tatăl lui Zeus era Cronos-Saturn, care, aflând că unul dintre copiii lui îi va lua tronul, a decis să îi mănânce pe toți. De la sex nu se putea abține, așa că, deîndată ce nevastă-sa, Rhea, îi prezenta o nouă progenitură, i-o lua de la sân și o înghițea pe loc. Zeus a scăpat pentru că Rhea, cu ajutorul Gheei, i-a adus în loc de copil un bolovan. Cronos-Saturn l-a înghițit și s-a culcat liniștit, fapt care spune mult și despre inteligența lui. Destinul s-a împlinit, Zeus l-a detronat pe Cronos și a preluat puterea. I-a scos din burta lui ta-su pe cei cinci frați ai săi și le-a propus să-și împartă Universul. Eu îmi iau Cerul, le-a zis Zeus, pentru că fără mine rămâneați în burta lui ăl bătrân. Pe soru-mea Hera-Junona o iau de nevastă, fiindcă n-am ce să-i dau altceva. Demetrei-Ceres îi dau Pământul să-l cultive și o fac zeița Agriculturii (misiune deloc ușoară, fiindcă la un moment dat va avea de negociat cu un anume domn Daea). Hestia-Vesta tocmai mi-a comunicat că pe ea n-o interesează sexul, așa că o fac patroană peste preotesele-fecioare. Iar voi, frații mei, Hades-Pluto și Poseidon-Neptun, trageți la sorți ce v-a mai rămas, adică mările, oceanele și subpământul.
Cei doi au tras biletele din căciulă și astfel Poseidon-Neptun a devenit șef peste Ape, iar Hades-Pluto a fost nevoit să meargă în Infern, să gestioneze morții. A plecat trântind ușa și înjurând urât și nici n-a mai ieșit de acolo decât o singură dată cu prilejul unui viol. A răpit-o și siluit-o pe nepoată-sa, Cora Persefona, o mândrețe de fată produsă de sora lui, Demetra. A fost un întreg scandal care a ajuns și la Înalta Curte de Casație și Justiție din Olimp. Deși faptul fusese consumat, Demetra nu s-a lăsat și a obținut în instanță ca fata ei să rămână vreme de șase luni la suprafață și alte șase să stea cu bărbată-su în Infern. Și uite-așa, dintr-o minune de fată, blândă și grațioasă, Cora Persefona a ajuns o matroană acră și intransigentă care se stropșea la morți și-i bălăcărea pentru păcatele comise pedepsindu-i. Cazul cel mai trist a fost cel al lui Sisif, pe care blânda Cora l-a condamnat să urce întru eternitate un pietroi pe munte. Când ajungea în vârf, îi dădea un picior pietroiului, iar ăla era nevoit s-o ia de la capăt. 

Prin urmare, cei șase și-au organizat lumea, acum nu le mai rămânea decât s-o populeze. Și cum nu se puteau împuia doar între ei, au dat iama în pământence. Așa au apărut eroii și semizeii. Dar la cea mai mare căutare erau nimfele nereide, pe care le violau pe unde le prindeau.

Au fost și excepții, cum e cea a Atenei Pallas-Minerva, care nu s-a născut natural, ci a apărut din capul lui Zeus. Metafora e străvezie, Atena a devenit zeița înțelepciunii și a inteligenței, ultimul job împărțindu-l cu frate-su, Mercur. Atena era numită zeița cu ochi de azur. Cu toți ochii ei albaștri, se pare că nu era prea frumoasă și avea trăsături masculine. Se purta cu mantie războinică, scut, lance și zale. Nu s-a măritat niciodată, dar amorul a atins-o și pe ea când l-a văzut pe Ulise, eroul din Itaca. Fiindcă nu se cădea ca o zeiță să se cupleze cu un muritor (privilegiul acesta îl aveau doar zeii masculi), relația a rămas una platonică, de comuniune intelectuală, mai ales că și Ulise poseda ceva inteligență. 

Cam așa s-au desfășurat lucrurile prin Olimp și împrejurimi vreme de aproape două milenii. Până când cel mai mare dintre Oracole, Sibila Delfica, preoteasa lui Apollo a anunțat din senin că urmează să vină un anume Iisus Hristos care o să schimbe radical organizarea. Niciunul dintre zei n-a crezut-o. Au rămas muți când au văzut că doamna Delfica avusese dreptate. O vreme au conviețuit cu apostolii, crezând că aceștia nu vor avea succes. Însă în anii 300 după Hristos, când au realizat că se îngroașă gluma, n-au avut încotro și au tulit-o din Olimp. Au rămas însă în astronomie și astrologie. Despre care încă n-am terminat de vorbit.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele