Melbourne 2019 a fost reconfirmarea întoarcerii în forță a lui Novak Djokovic, din nou numărul 1 în clasamentul ATP. Djokovic a avut doi ani complicați, în care a suferit din cauza accidentărilor și în care a coborât până pe poziția 22 în ATP, în mai anul trecut.

Mulți au crezut că Nole nu va mai reveni la vârf. Așa după cum se întâmplă, de exemplu, cu Andy Murray, care a anunțat că acesta este ultimul sezon de profesionist și că va încerca să mai joace până la Wimbledon. Dacă va reuși, pentru că explicația lui Murray este de-a dreptul emoționantă: are dureri atât de mari, încât nu știe cât va mai putea să joace. La Melbourne, a pierdut în primul tur, la un spaniol neiertător, Roberto Bautista Agut, dar poate singura satisfacție a britanicului a fost că publicul l-a încurajat și aplaudat ca la un meci de retragere a unui mare campion.

Next Gen, jucătorii din noua generație, sunt și ei așteptați să câștige turnee de Grand Slam, mai ales după ce Alexander Zverev reușise să se impună, oarecum surprinzător, la Turneul Campionilor de la finalul sezonului 2018. Interesant este că turneul australian l-a scos în față pe grecul Stefano Tsitsipas, care l-a învins pe „maestrul” Federer. Grecul este un jucător charismatic, cu o alură longilină de tip Kuerten, dar cu o forță de joc remarcabilă. O forță pe care a etalat-o cu Roger Federer, dar pe care nu a mai putut să o dezvolte în semifinală împotriva lui Rafa Nadal. Stefano a declarat destul de plastic, dar sincer, că, deocamdată, nu știe cum să îl învingă pe Nadal. Cu siguranță, mai are timp să încerce.

Tsitsipas are ceva din modelul jucătorilor balcanici. Fără prea multe mijloace financiare, fără ajutorul federației de specialitate, el este primul grec care scrie istorie în tenisul mondial. Dacă îl exceptăm, bineînțeles, pe Sampras, care era de origine greacă.

Altfel, elenii nu au mai avut jucători importanți de pe vremea lui Ilie Năstase, când cei mai în vârstă își aduc aminte de un grec pe numele lui Nicholas Kalegorpoulos, pe care Ilie îi învingea lejer de fiecare dată când avea ocazia. Trebuie remarcat, de asemenea, că ascensiunea lui Tsitsipas este concomitentă cu cea a jucătoarei Maria Sakkari, astfel că se poate spune că tenisul grec trăiește perioada lui de glorie.  

Victoria lui Novak Djokovic de la Melbourne este una fără dubii. El a dominat autoritar turneul (chiar dacă a pierdut două seturi, unul în turul trei, altul în turul patru) și a convins, în special, în finala cu Rafael Nadal, în fața căruia s-a impus de o manieră categorică.

Site-ul oficial al ATP a realizat și o sugestivă statistică între cei trei titani care încă domină tenisul masculin: Roger Federer, Novak Djokovic și Rafael Nadal. Ierarhia arată numărul de turnee câștigate de cei trei mari. Astfel, în clasamentul Grand Slam-urilor, situația este următoarea: Federer – 20, Djokovic -15, Nadal -17. Turneul Campionilor a fost câștigat de Roger de șase ori, de Novak, de cinci ori, iar Rafa nu a reușit niciodată să îl adjudece.

În fine, Federer a câștigat 27 de turnee de Masters 1000, Djokovic și-a adjudecat 32 de astfel de turnee, iar Nadal a câștigat 33.

Într-un clasament final, realizat de ATP pe baza raportului dintre turneele jucate și cele câștigate, Federer conduce cu un indice al „eficienței” de 4,2, urmat de Nadal cu 3,5 și de Djokovic cu 3,3.

Așadar, în ceea ce privește tenisul masculin, vom continua să vedem rivalitatea dintre cei trei mari (Murray este practic retras din activitate) și intercalările curajoase în ierarhia mondială a reprezentanților Next Gen, tot mai numeroși, dar la fel de imprevizibili.

La feminin, Naomi Osaka are un moment special. Cu două turnee de Grand Slam câștigate consecutiv (US Open 2018 și Australian Open 2019), japoneza atrage atenția ca un viitor posibil superstar. Să vedem ce are de spus Simona Halep și mai ales va fi de urmărit dacă Osaka va putea să reziste ritmului infernal impus de circuit sau ne vom întoarce la logica ultimilor ani, în care vedetele circuitului feminin s-au succedat în ritm rapid la victoriile din marile turnee și la glorie.  

La final, trebuie remarcată performanța juniorului român Filip Jianu, care a ajuns în semifinale și la simplu, și la dublu. Ceea ce reprezintă, fără îndoială, rezultate promițătoare. Marea problemă pe care o aduce juniorul român este ce facem cu Filip Jianu? Adică, poate cineva (federația, un sponsor sau Ion Țiriac) să îl ajute să facă trecerea de la juniorat la seniori astfel încât să intre în top 100. Pentru că România a mai avut juniori cu rezultate foarte bune, care însă au ajuns seniori mediocri.

Australian Open 2019 s-a încheiat. Caravana tenisului își continuă drumul.