Bani, putere, influență și prognoze ratate

195
7 minute de lectură

Comisia de Prognoză acest Big Brother al economiei

Până acum trei ani, Comisia Națională de Prognoză făcea exact ce îi spunea numele. Mai bine sau mai rău, mai exact sau mai diferit de realitate, Comisia făcea prognoze.


În ultimii doi ani însă, lucrurile s-au schimbat radical. Mai întâi, în titulatura Comisiei a apărut și termenul de strategie. A fost doar o chestiune de formă, dar ceea ce s-a întâmplat în realitate întrece orice imaginație. Adică, noua Comisie de Strategie și Prognoză a primit noi atribuții, care mai de care mai importante, mai diverse, dar complet nesusținute de experiența angajaților Comisiei și de expertiza acestora. Pentru că una este să faci prognoze și cu totul altceva este să decizi cine primește finanțare prin fondul de investiții și dezvoltare locală.

Partenerul-cheie

Cu timpul, comisiei i-au fost adăugate tot mai multe însărcinări, care mai de care mai importante pentru economia românească. Mai întâi, a apărut pe agendă parteneriatul public-privat. Astfel, Comisia a redactat o listă cu obiective ce ar urma să fie realizate prin parteneriat public-privat. Lista era atât de amplă, încât o bună parte din specialiști au considerat-o nerealistă. Ea conținea de la lucrări de infrastructură rutieră, până la obiective din agricultură (începute și neterminate de ani buni) și din industria energetică. Nu era deloc clar de ce în unele situații se preferă dezvoltarea unui parteneriat cu sectorul privat, când banii europeni așteptau să fie accesați de către România. Cel mai bun exemplu este cel al autostrăzilor. La fel, nu a fost deloc clar de ce s-a preferat ca proiectele să fie controlate prin Comisia de Strategie și Prognoză (CNSP), când specialiștii se aflau la ministerele de linie. Se poate spune că, de-a lungul timpului, ministerele și puzderia de agenții și companii atașate acestora nu au performat. Perfect adevărat. Doar că simpla mutare a centrului de decizie de la ministere la CNSP era clar că nu va rezolva problema.

Eșec, cu date vechi

De altfel, Comisia a realizat un prim studiu de fezabilitate al autostrăzii Ploiești-Brașov care nu a avut decât un singur merit. A arătat celor care l-au citit piedicile birocratice pe care le-a întâmpinat, de-a lungul timpului, construcția de autostrăzi. În rest, specialiștii au arătat că studiul a fost făcut la un nivel destul de scăzut, din punct de vedere științific, și că a fost construit pe date nerealiste sau vechi. Chiar și în aceste condiții, la sfârșitul anului trecut, a avut loc o licitație de oferte pentru atribuirea contractului de parteneriat public-privat de construire a autostrăzii. Nu este o mare realizare, întrucât de ani la rând se licitează, se anunță câștigători și nicio companie nu ajunge să se apuce de lucru. A fost cazul unui tronson de autostradă, Râșnov-Cristian, care s-a licitat timp de doi ani, a fost adjudecat de un consorțiu la jumătatea anului 2017, dar nimeni nu știe dacă se lucrează în zonă.

Șantier construcții autostrada Ploiești-Brașov. Foto Agerpres

Pe de altă parte, va trebui să se discute mai mult despre dezavantajul major al unei construcții în parteneriat public-privat și anume acela că statul plătește mai puțini bani la început, dar achită sume foarte mari în următorii ani, după finalizarea investiției. Așadar, nu se poate spune că mutarea parteneriatelor public-private la CNSP a adus mai multă coerență și mai multă viteză investițiilor. Deocamdată, acestea bat în continuare pasul pe loc.

Mânuitorii de bani

A urmat o nouă sarcină trimisă de guvern spre comisie. Este vorba despre administrarea unui fond de dezvoltare și investiții creat prin OUG 114 din 2018. Nu este vorba despre fondul suveran și nici despre programele naționale de dezvoltare locală – PNDL. Ci despre un nou fond menit să ia banii din rezerva financiară a Trezoreriei și să îi trimită către administrațiile locale, pentru investiții. Un demers riscant, care poate duce la pierderea rezervei bugetare și pentru care a fost aleasă CNSP să îl administreze. Deocamdată, fondul a primit 300 de milioane de lei și, în plus, o mai mare larghețe în acordarea banilor. Funcționarii comisiei nu au decât să semneze hârtiile prin care primarii cer bani pentru tot felul de obiective de investiții. Care va fi rezultatul? Dacă mecanismul nu este blocat din fașă, s-ar putea să ne trezim peste câțiva ani și fără banii din rezerva financiară bugetară (aproximativ cinci miliarde de euro), și fără investițiile scrise pe foi de diverși primari. Pentru că la alocarea banilor lipsesc procedurile specifice unui fond de investiții, analiza de risc, de oportunitate și un control al folosirii banilor publici. Acum, totul este la voia unei semnături de la Comisia de Prognoză.

Fiscul sub papuc

Dar CNSP a primit și alte atribuții. Cea mai interesantă este aceea de a realiza analize de risc ale industriilor și companiilor pentru Fisc. Este ca și cum Fiscul nu ar fi făcut niciodată analize de risc și nu ar fi avut un departament specializat. Tema a fost preluată de CNSP și, odată cu ea, controlul asupra Fiscului. Adică, solicitările trimise de CNSP pentru controlul unor companii trebuie, obligatoriu, realizate de agenția fiscală, rezultatele trebuie comunicate CNSP, iar eventualele controale nerealizate trebuie justificate. Este clar că s-a dorit o centralizare a controlului companiilor la nivelul comisiei. De ce? Un răspuns logic este că în felul acesta influența politică se poate derula mai facil.

Protocolul dintre ANAF și CNSP este deja semnat de o bună perioadă. Ar fi interesant de văzut felul în care funcționează efectiv și în ce măsură este eficient. Dar despre aceste teme nu vorbește nici ministrul finanțelor, nici președintele ANAF, nici șeful CNSP.

Informatica? Un fleac

În fine, cea mai recentă însărcinare a comisiei este legată de derularea unor parteneriate public-private pentru dezvoltarea sistemelor informatice ale ANAF și ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Există un șir de ciudățenii, în acest demers. În primul rând, suma alocată pentru informatizarea ANAF este de 150 de milioane de euro, de două ori mai mult decât acordul de împrumut cu Banca Mondială, care a fost practic abandonat de doi ani, fără să existe vreun rezultat notabil în materie de informatizare a fiscului. De aceea, este de neînțeles de ce guvernul renunță la un program de împrumut cu Banca Mondială și trimite informatizarea fiscului către un parteneriat public-privat.

În al doilea rând, este greu de imaginat cum se va derula un parteneriat public-privat pentru informatizarea unor instituții esențiale pentru economia și societatea românești, ANAF și CNAS. Cum își vor recupera investitorii privați banii pe care îi alocă pentru sistemele informatice? Este o enigmă.

Foarte clar, însă, este că în cadrul CNSP se acumulează tot mai multă putere și tot mai mulți bani care ar trebui alocați prin intermediul instituției. În schimb, nu sunt semne că expertiza crește. De aceea, este tot mai clar că puterea politică are nevoie de o instituție și de un om care să poată fi întorși cu o cheiță. Altfel, nu se explică motivele pentru care Comisia de Strategie și Prognoză face tot mai puțină prognoză și tot mai multă alocare de fonduri de la buget sau din parteneriate cu sectorul privat.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele