Bani, taxe și aur

Nimic plictisitor în această primăvară. Tensiunile politice continuă și amenință chiar să se intensifice în preajma alcătuirii listelor de europarlamentari, incertitudinile economice se amplifică, deși primim un semnal oarecum confuz dinspre Curtea Constituțională în chestiunea bugetului contestat.

Curtea, în înțelepciunea ei, a decis că Legea bugetului de stat pe anul 2019 este constituțional. Totodată, a admis obiecția șefului statului în legătură cu Legea de aprobare a plafoanelor, care prevede mărirea deficitului bugetar de la 2,55% la 2,76% din PIB. Povestea plafoanelor este legată direct de majorarea alocațiilor pentru copii începând cu 1 martie. Deci, ce se poate întâmpla? Legea bugetului, deși întârziată de guvern fără nicio explicație, pare a fi în linie cu textul constituțional, în schimb președintele ar putea s-o retrimită în parlament pentru a aștepta, mai întâi aprobarea legii plafoanelor. Tehnicalități, desigur, dar amânarea apariției legii bugetului este produsul strict al muncii lente a aparatului guvernamental ocupat cu problema acestei legi. Mai mult, aflăm că la Bruxelles, la diversele întâlniri de lucru, între experți, nu prea sunt prezenți profesioniști români. Avem oare un echipaj de lucru subdimensionat, pentru perioada în care asigurăm președinția Consiliului European? Nu știm, deoarece bugetul s-a prăbușit pe agenda parlamentarilor cu două luni mai târziu decât era data-limită fixată de lege pentru predarea lui. Cum guvernanții știau data la care urma să preia președinția Consiliului, ar fi fost obligatoriu să fi avut un buget al acestuia pus pe masa parlamentului chiar din vara trecută, să fie timp de discuții, de propuneri, de analize. Cum ne prezentăm noi la Bruxelles? Dar în alte orașe europene? Cehia, când a fost în această poziție, a făcut o demonstrație puternică a forței sale culturale. Orchestrele sale simfonice au susținut concerte în mai multe capitale europene, artiștii săi au fost prezenți în numeroase expoziții. Noi? Se pare că nu avem fonduri suficiente pentru a folosi această ocazie de a prezenta Europei cultura noastră. Nu avem bani nu doar pentru că nu avem buget, deoarece a fost scris cu mare întârziere, dar și pentru că nimeni nu a discutat înainte despre nevoile reale ale țării, altele decât salarii, pensii sau investiții neclare, niciodată finalizate. Dacă schița bugetului de stat ar fi fost prezentată parlamentarilor la începutul sesiunii parlamentare de toamnă, atunci, probabil, toate nevoie și cheltuielile se calibrau mai inteligent, mai transparent, sub ochii noștri. Așa, discuțiile pe marginea cheltuirii banilor pe care, în definitiv, noi îi plătim sub formă de taxe și impozite, au fost grăbite, superficiale și ineficiente.

Probabil, tranșarea formei finale a legii bugetului se va face rapid, deoarece agenția de evaluare financiară Standard&Poor’s stă la pândă pentru a înnegri ratingul. Întârzierea apariției legii bugetului pare să fi fost un argument serios pentru a obține o amânare de la cea mai severă agenție de rating. Dar verdictul va sosi, deoarece nu doar târzia prezentare a bugetului de stat este problema economiei noastre. Adevăratele riscuri, pentru că asta evaluează ratingul S&P, sunt ordonanțele de urgență, atât cea care a bulversat mediul economic, de la piața financiară până la comunicații, apăsând și pe energie, până la celebra ordonanță 7, recent modificată de guvern. Pentru ca haosul să fie complet, au apărut semnale confuze privind o reevaluare a OUG 114. Guvernanții par însă că susțin actuala formă a acestei controversate ordonanțe. Oamenii de afaceri, investitorii, nu mai înțeleg mare lucru, dar, de la New York, Londra, Frankfurt sau din Paris, când te uiți către România și legislația ei economică, nu mai înțelegi nimic. În definitiv, care a fost urgența de a adopta atâtea modificări ale legislației fiscale? În ultimii trei ani, Codul Fiscal a fost modificat prin legi sau ordonanțe de vreo 30 de ori, iar schimbările operau, în general, imediat. Cum să faci afaceri într-o țară în care fiscalitatea e volatilă și regulile ei sunt fluide?

Pentru a-și apăra greșelile, nepriceperea și autosuficiența, alcătuitorii acestor modificări ar putea spune că au fost schimbări pentru binele afacerilor sau al bugetului. Dar a venit probabil vremea ca legile să se facă în Parlament, de către specialiști, cu consultarea reprezentanților mediului de afaceri, a sindicatelor și a mediului academic. Așa, mai profesionist, mai european, mai eficient. Până una-alta, alchimiștii bugetului au spulberat avantajele competitive ale României, o spunem din nou, și ne propun o fiscalitate paralelă, aceea în care impozitează profitul, capitalul și mișcările lui. O fiscalitate de secol 18, în care fiecare taxa ce prindea, însă în secolul al XXI-lea birurile multiple, controversate și disperate sperie banul. Investitorii nu se frământă în așteptare, toată lumea asta are nevoie de investiții.

O ultimă propunere năstrușnică a aprins imaginația politicienilor, dar și a observatorilor neimplicați. Liderii PSD ticluiesc o inițiativă care să repatrieze aurul ținut la Londra. De ce? În folclor au apărut idei vesele, care explică necesitatea, dar se întorc ca bumerangul tot către actorii puterii. Un calcul aritmetic simplu releva realitatea că pensiile cumulate ale unui ministru depășeau costurile BNR cu ținerea aurului în siguranță. Realitatea e, a observat Johan Meyer, șeful diviziei locale a Franklin Templeton, că aurul e în siguranță acolo, iar guvernul ar trebui să se preocupe serios de nevoile economiei. Reale.

Comentarii

Lidia Moise
Lidia Moise este jurnalist, comentator și realizator de televiziune cu articole publicate în presa română și internațională. A fost publicist comentator la Televiziunea Română, unde a realizat emisiunile Jurnal economic și Express Economic. A fost director executiv al săptămânalului Revista 22. A fost redactor șef adjunct la România liberă, a condus departamentul economic al agenției de știri Newsin, a colaborat cu postul de știri economice Money Channel. A condus secția economică a cotidianului Evenimentul zilei. Lidia Moise este comentator al agenției Xinhua pentru economia regiunii Central și Est Europene.