La începutul secolului trecut, Bucureștiul se întindea doar pe un sfert din suprafața pe care o ocupă astăzi, având o zecime din populația actuală. Centura de atunci a Capitalei era formată din străzi numite „șoseleˮ, unele dintre ele păstrând încă această denumire: Ștefan cel Mare, Mihai Bravu, Viilor, Pandurilor, Basarabilor (Bd. Nicolae Titulescu, în prezent), Bonaparte (azi, Bd. Iancu de Hunedoara). Dincolo de aceste șosele, se aflau comunele limitrofe (Giulești, Tei, Berceni), iar intrarea sau ieșirea din București se făcea prin câteva puncte, numite pe atunci „bariereˮ, organizate până la începutul secolului trecut ca puncte de control ale autorităților la intrarea sau ieșirea din oraș (Vergului, Șerban Vodă, Moșilor). Extinderea orașului, dar și schimbarea legilor au dus la dispariția acestor puncte de control, prezente astăzi doar în toponimia unor locuri din București.

Iată însă că administrația Capitalei va reînvia aceste „bariere”, e drept, de o manieră virtuală, prin introducerea vinietei pentru București, un proiect aflat până de curând în dezbatere publică și asupra căruia consilierii din CGMB vor trebui să se pronunțe curând. Conform proiectului, va fi stabilită o zonă centrală în perimetrul delimitat de Piața Victoriei – Bd. Iancu de Hunedoara – Șoseaua Ștefan cel Mare – Str. Polonă – Str. Mihai Eminescu – Str. Traian – Bd. Nerva Traian – Bd. Gheorghe Șincai – Str. Lânăriei – Calea Șerban Vodă – Bd. Mărășești – Str. Mitropolit Nifon – Bd. Libertății – Calea 13 Septembrie – Str. Izvor – Str. B. P. Hasdeu – Str. Vasile Pârvan – Str. Berzei – Str. Buzești – Piața Victoriei, zonă în care accesul autoturismelor va fi restricționat sau taxat. Astfel, toate autoturismele non-Euro, Euro1 și Euro2 vor fi interzise în zona centrală. Pentru autoturismele Euro3 și peste, accesul în zona centrală este permis numai în urma achiziționării unei viniete electronice de tip Oxigen-C (adică Centru), care costă 75 de lei/lună sau 900 de lei pe an. Pentru autoturismele înmatriculate în alte orașe sau țări, care tranzitează Bucureștiul, va trebui cumpărată vinietă electronică Oxigen-B (București). Accesul pentru o zi va fi taxat cu 10 lei, în vreme ce, pentru un an se va putea plăti un abonament de 1.900 lei. Taxa nu va fi plătită de mașinile de București și Ilfov. Într-un comunicat ulterior, Primăria Capitalei anunța că restricțiile se vor aplica începând cu 1 ianuarie 2020 zilnic, de luni până vineri, în intervalul orar 07:00-22:00, cu excepția sărbătorilor legale.

Măsura este argumentată prin reducerea gradului de poluare din București. Este însă o măsură de imagine, fără consistență și fără argumente, pentru că autoritățile Capitalei nu vor răspunde unei mulțimi de întrebări.

O primă întrebare este legată chiar de poluare. Cum vom putea ști care sunt efectele acestei măsuri, în condițiile în care, în București, nu funcționează un sistem de monitorizare a poluării? Gurile rele spun că nu se dorește funcționarea sa pentru a nu avea date care să permită Comisiei Europene să ne amendeze pentru lipsa măsurilor antipoluare. Cum vom putea ști că măsura nu va avea ca efect scăderea poluării în zona centrală și creșterea acesteia în zonele pretabile rutelor ocolitoare? Oare bucureștenii din aceste zone nu au și ei dreptul la aer curat, precum concetățenii care locuiesc acolo unde vor intra în vigoare restricțiile respective?

O altă întrebare este legată de mijloacele de transport în comun. Dacă se dorește reducerea poluării, de ce nu sunt achiziționate autobuze electrice sau de ce nu este extinsă rețeaua de tramvaie? Oare cu cât s-ar reduce poluarea din București – inclusiv din zonele centrale –, dacă autobuzele din parcul Societății de Transport București nu ar mai consuma combustibili fosili? Există oare studii sau date despre fluxul suplimentar de călători cu mijloacele de transport în comun după aplicarea acestor restricții? Are Primăria Bucureștiului un plan pentru acest flux suplimentar de călători sau cei care vor recurge la acestea vor trebui să suporte supraaglomerarea deja vizibilă, spre exemplu, la metrou?

În plus, dacă se dorește reducerea poluării, de ce pentru Poliția Locală, spre exemplu, sau pentru alte instituții ale autorităților (locale sau centrale) – și nu vorbim de autovehiculele pentru intervenție – nu se instituie obligativitatea achiziționării de mijloace auto mai puțin poluante sau chiar electrice?

Autoritățile Capitalei vor trebui să răspundă și de ce taxarea Oxygen-B îi vizează pe românii din alte județe. Și de ce este exceptat județul Ilfov? Giurgiu, Dâmbovița sau Ialomița sunt județe care au localități mai apropiate de București decât Ciolpanii din Ilfov, de exemplu.

Până la urmă, e vorba de capitala unui stat, unde sunt instituții de importanță națională și regională. De ce un clujean sau ieșean trebuie să plătească o taxă atunci când vine cu treabă la un minister sau la o autoritate națională și un bucureștean sau un ilfovean nu? Sau de ce un justițiabil din Ialomița, Călărași, Giurgiu sau Teleorman care în apel sau recurs se judecă la Curtea de Apel București (conform procedurilor judiciare în domeniu) va trebui să plătească pentru asta, iar cei care locuiesc în București sau Ilfov nu? În cazul acesta, oare nu s-ar impune mutarea unor astfel de instituții în afara zonei de restricții?

În plus, de ce ar trebui ca un salariat al unei firme din București cu domiciliul în alt județ (decât Ilfov) să plătească 1.900 de lei pe an (probabil valoarea netă a unui salariu lunar, pentru acesta), pentru a veni la serviciu, iar un angajat din Ilfov nu?

De altfel, măsura de taxare diferențiată a mașinilor înmatriculate în alte județe în afară de București și Ilfov încalcă atât legislația națională, cât și dreptul european. O decizie recentă a Curții de Justiție a UE, pronunțată în legătură cu intenția  Germaniei de a introduce o taxă de utilizare a autostrăzilor doar pentru cetățenii străini, arăta că o astfel de discriminare este împotriva dreptului european. De asemenea, în 2010, Curtea de Apel București a decis că taxa instituită de primarul Radu Mazăre, pentru intrarea în stațiunea Mamaia a persoanelor care posedă autoturisme înmatriculate în alt județ decât Constanța, încalcă Constituția. Articolul 53 din Constituția României prevede că orice limitare a dreptului la libera circulație se poate face doar prin lege, nu prin decizie a autorității locale. De exemplu, taxa de pod de la Cernavodă este prevăzută de OG 15/2002, cu valoare de lege.

Așa că șefii primăriei ar trebui să mai amâne, probabil, aplicarea acestei idei. Până când au răspunsuri la întrebările de mai sus… ■